Regina Maria, pe bancnota ce marchează Centenarul, alături de regele Ferdinand: Trei premiere absolute

La 1 decembrie 2018, Banca Naţională a României a introdus în circuitul numismatic o bancnotă cu valoarea nominală de 100 de lei, reprezentând pe Regele Ferdinand şi Regina Maria, Suveranii Marii Uniri, cu ocazia centenarului acestui eveniment, informează un comunicat de presă al Casei Regale.

Bancnota are fundalul albastru specific celor obişnuite de 100 de lei, şi aceeaşi dimensiune, dar altă imagistică. Pe lângă portretele suveranilor, care se găsesc atât pe aversul bancnotei, cât şi în fereastra transparentă de siguranţă, se mai pot observa o imagine de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia (pre avers), cât şi intrarea în Bucureşti a Regelui Ferdinand, la 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, într-o imagine de epocă, pe fundal tricolor.

Un alt element grafic inedit îl constituie fragmentul din sceptrul Regelui Ferdinand I, anume partea reprezentând cele patru femei în costume populare specifice provinciilor româneşti unite: Basarabia, Vechiul Regat, Ţara Ardealului şi Bucovina.

Această bancnotă, pusă în circulaţie prin sucursalele Băncii Naţionale a României, în mape de prezentare, dar având putere circulatorie, are meritul de a reprezenta o premieră multiplă:

– prima bancnotă de după 1947 reprezentând pe un Suveran al României;

– prima bancnotă românească reprezentând o femeie anume (au mai existat doar alegorii şi portrete generale feminine);

– prima bancnotă numismatică românească a secolului XXI (ultima a fost bancnota de 2.000 lei vechi, emisă în 1999, cu ocazia Eclipsei de soare).

Bancnota este emisă în 10.000 de exemplare (100 lei x 100 ani) şi marchează un punct de cotitură în istoria numismatică românească, prin însemnătatea premierelor menţionate mai sus.

Preţul de vânzare al bancnotei aniversare pentru colecţionare, cu tema 100 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, este de 150 lei, fără TVA, inclusiv pliantul de prezentare.

Lansarea în circuitul numismatic a acestei bancnote se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale BNR.

Citeşte şi: “Te binecuvântez, iubită Românie”: Regina Maria, ca un mesaj de iubire în locul său natal

Proiectul „Femei pe bancnote”

Jurnalista Janina Nectara a lansat o petiţie către guvernatorul Băncii Naţionale Mugur Isărescu, care are ca scop ca în acest an să avem pentru prima dată o femeie pe o bancnotă românească. Pe site-ul www.FemeiPeBancnote.ro, ea a creat o listă de 100 de femei importante pentru naţiune şi invită românii să îşi voteze favorita şi să semneze o petiţie simbolică adresată Guvernatorului Băncii Naţionale, pentru că în acest an să avem, pentru prima dată în istoria ţării, o femeie – simbol naţional. „Mai ales că 2018 este anul în care România sărbătoreşte şi 80 de ani de când româncele au obţinut drept de vot”, susţine jurnalista.

Citeşte şi: Ele au fost primele – românce lider în lume în domenii de pionierat

Mihaela Miroiu: Regina Maria este arhitecta din umbră a Marii Uniri

Mihaela Miroiu, profesoară universitară la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) conducătoare de doctorat în Științe Politice, care predă cursurile Ideologii politice actuale, Etica în relații internaționale, Teorii politice feministe, a militat de multă vreme pentru recunoaşterea rolului pe care regina Maria l-a jucat în întemeierea Marii Uniri.

„Maria, Regina României, a fost cea care i-a împiedicat pe Ferdinand, Ion I.C. Brătianu şi Barbu Ştirbey să accepte o pace ruşinoasă întorcând spatele Antantei şi, în acest fel, implicit să rateze crearea României Mari, cea pe care o celebrăm în Ziua Naţională a Româ­niei. Dar fără Regină inclusă, nu-i aşa?

Maria a fost perfect conştientă că trebuie să acţioneze ca o suve­rană, într-o ţară în criză gravă, aflată în deficit de virilitate istorică. Ea era fiica Marii Britanii, mai mult, era nepoata Reginei Victoria. Venea dintr-o ţară fără burzuluieli şi complexe de emasculare dacă se lasă pe mâna reginelor femei, cum e cazul în patria noastră mio­ritică în care monarhiile erau circumscrise legii salice, iar republicile nu s-au lăsat şi nu se lasă mai prejos. Faţă cu lipsa de curaj şi de simţ istoric al bărbaţilor la putere, Regina l-a înfruntat pe Ferdinand cu vorbe dure despre incapacitatea de a ţine capul sus, despre uşurinţa cu care se lasă manipulat, lipsa de onoare, vânzarea sufletului: „Mai bine să murim cu capul sus, fără să ne mânjim sufletele, punându-ne semnătura pe condamnarea noastră la moarte.” Nici cu cei care îl anturau politic nu a fost mai blândă: „în această ţară nu există băr­baţi şi îmi este ruşine că sunt Regina unor laşi.¹ Aşa grăit-a Regina, aflată în plină afirmare a puternicei ei tării de caracter.

Până şi detractorii ei interni, puternicii zilei, au trebuit să se pre­dea şi să o recunoască drept principală ctitoră a întregirii României, căci nici mai şovăitorul ei soţ, Regele, nici primul ministru I. C. Brătianu nu au avut credibilitate la Conferinţa de Pace de la Paris. In schimb, Maria a avut credibilitate la monarhul Marii Britanii, la preşedintele Franţei şi la cel al Americii. Fireşte. Ei ştiau bine cine a avut rolul hotărâtor în menţinerea României ca aliată demnă a An­tantei. Pe ea au ascultat-o cei care aveau pâinea si cuţitul la finele Primului Război Mondial. La fel de bine ştia şi recunoştea acest lucru şi presa occidentală a vremii.

În ţara pe care şi-a asumat-o cu întreaga ei minte şi cu întreaga ei inimă, Maria nu are monument ca diplomată. Neconvenabil şi nefeminin. Ajung efigiile în calitate de nevastă şi statuia ei ca mamă a răniţilor. Ajunge memoria nevestei miloase a suveranului şi cea de mamă a şase prinţi şi prinţese, în cazul în care nu ajunge, nu-i nimic, orice altă calitate, mai ales cele politice, va fi trată ca orice hybris femeiesc: cu aria calomniei, fireşte. Şi ce poate să fisureze mai mult imaginea demnă şi integră a unei femei briliante în spirit şi, pe dea­supra, frumoase, pline de viaţă, decât speculaţiile ordinare despre „dubioşenia” prieteniilor ei cu bărbaţii? Cum să conceapă cât de mare este forţa caracterului unei femei care a făcut istorie, spiritele mici, învăluite în autosuficienţă, cu vorbele ei: sceptici, cinici, pentru care nimic nu e sfânt, îşi bat joc de toate, văd numai urâciune şi trădare, sunt incapabile să creadă într-o inimă curată!”, scria, în 2015, Mihaela Miroiu.