Povestea românului cu deficienţe de vedere care a câştigat jocul de şah al vieţii

Dacian Pribeanu este multiplu campion național și singurul jucător român cu deficienţe de vedere, maestru al Federației Internaţionale de Șah, care a fost cooptat de două ori în selecționata mondială a jucătorilor cu deficienţe de vedere pentru a-i infrunta pe Gary Kasparov, Vishi Anand și mulți alți mari campioni ai lumii.

El a reprezentat cu succes România, în ultimii 15 ani, la cele mai importante competiţii internaţionale individuale şi pe echipe (olimpiade, campionate mondiale şi europene).

În plus, de peste 10 ani lucrează ca psiholog și se ocupă, în mod special, de programe ce vizează educația prin intermediul șahului. A pregătit elevi de performanță, campioni naționali, elevi ai școlii Montessori și un mare număr de pasionați ai „sportului minții”, copii de toate vârstele și adulți.

Acum el face un training inedit pentru angajaţii unei multinaţionale. Folosind șahul ca pe un “instrument educațional”, Dacian Pribeanu îi va ajuta să înveţe tacticile jocului, dar şi să facă analogii cu elemente din viaţa de zi cu zi, în aşa fel încât să îşi dezvolte autocunoșterea, autostăpânirea, empatia și gestionarea relațiilor și a resurselor.

Revista CARIERE a stat de vorbă cu campionul de şah pentru a-i afla povestea, care începe cu "a fost odată…".

"Deși nu am împlinit încă 40 de ani, când încep să vorbesc despre primele amintiri legate de șah, încep și eu să mă exprim ca persoanele vârstnice. Acum 35 de ani, scoteam în fiecare dimineață, dintr-o cutie de lemn, niște piese de șah, cu care mă jucam toată ziua. Mai târziu, ele aveau să mă plimbe prin toată lumea" – aşa începe Dacian Pribeanu depănarea amintirilor.

Tatăl său este cel care i-a făcut cunoştinţă cu regulile jocului încă de mic. Şi că tot veni vorba de copilărie, această perioadă a fost plină de provocări pentru cel care avea să devină un virtuoz al artei şahului.

"Pe la vreo 6 ani, am înțeles de la un medic oftalmolog că școala mea va fi foarte, foarte departe de casă. Locuiam în Lupeni și cea mai apropiată școală pentru copiii cu probleme vizuale era la Timișoara. Această știre m-a maturizat într-o secundă cu vreo 5-6 ani față de vârsta pe care o aveam. Din acel moment a început adevărata mea călătorie prin viață", povesteşte Dacian Pribeanu.

Vestea l-a marcat, dar şi-a dat seama că a fost norocos până la urmă, căci la școala din Timișoara se juca șah, iar educatorul său, "domnul Anucuța", era un bun profesor de șah dar, mai ales, un fin psiholog, după cum şi-a dat seama mai târziu Dacian Pribeanu.

CÂND VISELE SE TRANSFORMĂ ÎN REALITATE

O altă întâmplare încărcată de sens, din copilăria lui, reprezintă încă o dovadă că niciun vis nu e imposibil. Dacian Pribeanu îşi aminteşte că era prin anul 1985.

"Stăteam toți elevii în clasă, ascultându-l pe domnul Anucuța, care ne explica o partidă jucată între Kasparov și Karpov, la Linares, undeva în centrul Spaniei, prin anii ‘80. La un moment dat, ne întreabă dacă noi am putea să descoperim o mutare decisivă, făcută de Kasparov. Eu, pentru a nu mi-o lua alți copii inainte, am răspuns primul și s-a întâmplat să dau răspunsul corect. Am fost lăudat de educatorul nostru și, în acel moment, mintea mea a fabricat pe loc un vis: cum ar fi să mă întalnesc cu Kasparov și Karpov?", spune jucătorul de şah.

Dacian Pribeanu îl citează mai apoi pe Murphy (''Nu credeți în minuni, bazați-vă pe ele''), iar apoi ne spune că i-a întâlnit cu cei doi jucători legendari după aproximativ 20 de ani de la acel moment din sala de clasă. Iar întâlnirea nu a avut loc oriunde, ci chiar în Linares!

"L-am prins pe Kasparov jucând ultimul său turneu ca profesionist. Dacă vă voi spune că am stat cu el la masă, veți spune că deja exagerez. Dar a fost chiar așa!", susţine cu entuziasm Dacian Pribeanu.

Șahul a reprezentat un fir roșu în viața mea. El mi-a organizat gândirea, m-a ajutat să aleg deciziile cele mai bune, să anticipez consecințele acțiunilor mele, să fiu perseverent, să știu să pierd sau să câștig într-un mod firesc. – Dacian Pribeanu

ŞCOALA L-A DEZAMĂGIT; CEL MAI BUN PROFESOR I-A FOST ŞAHUL

Dacă ar fi să stea de vorbă cu un copil ca să îl convingă să se apuce de şah, Dacian Pribeanu i-ar spune că nu cunoaşte niciun manual care să îl fi învăţat despre viaţă măcar 10% din ceea ce a învăţat jucând şah.

El mărturiseşte că şcoala l-a dezamăgit şi că şi-a pierdut interesul pentru învăţătura clasică de la vârsta de 10 ani. Un episod relevant în acest sens a avut ca temă o dispută cu un profesor pe tema tacticilor de război.

"Unul dintre profesorii de atunci încerca să ne explice că Ștefan cel Mare ataca cel dintâi armata Otomanilor, pentru a da un exemplu de curaj ostașilor săi. Eu am încercat să-i explic că, la fel ca la șah, regele trebuie bine păzit, că dacă cineva începe să atace de la început cu regele, e ca și cum și-ar semna sentința. Am ajuns să mă contrazic cu acel profesor, însă, pe atunci, dascălilor le plăcea să fie 'autoritatea supremă', așa că eu am pierdut acel duel de idei, iar școala m-a pierdut pe mine", explică Dacian Pribeanu.

Astfel, el şi-a căutat ghidarea în altă parte şi a descoperit că şahul îi poate fi un antrenor mai bun pentru viaţă.

Dacian Pribeanu susţine că s-a dezvoltat ca autodidact, nu pentru că şi-ar fi dorit neapărat acest lucru, însă în jurul lui nu a reuţit la acea vreme să găsiească modele adecvate. "Eram, într-un fel, supărat pe mine că nu apreciez mai mult școala, însă, când i-am descoperit pe Mircea Eliade sau Alvin Toffler, am avut o adevărată revelație. Șahul, călătoriile, literatura și lungile discuții cu oameni remarcabili au fost izvoare de inspirație în formarea personalității mele", mărturiseşte acesta.

UN ŞAHIST PASIONAT DE PSIHOLOGIE

După ce a încheiat socotelile cu liceul, el s-a orientat către facultatea de Sociologie (pe care a şi terminat-o cu succes), fiind singura care mi-a suscitat cu adevărat interesul. Motivul? Era curios să înțeleagă două lucruri:

• care sunt acele resorturi ascunse care pot modifica traiectoria socială a unui om, scoțându-l din determinismul socio-educațional;
• care sunt adevăratele resorturi care pot optimiza viața socio-economică a unei societăți.

Și de data aceasta consideră că a avut noroc. În timp ce era student, pentru a se putea întreține, trebuia să și muncească. A lucrat, timp de 7 ani, în stațiunea Călimănești-Căciulata, ca asistent medical BFT-Masaj. Teoria pe care o învăța la facultate o punea în practică la cabinetul de masaj, susţine acesta, căci avea pacienți cu diverse probleme şi de toate felurile: agricultori, mineri, electricieni, comandanți de vapor, aviatori, episcopi sau miniștri.

"Acest loc a fost, pentru mine, cel mai bogat câmp de cercetare psiho-socială. Mă împrieteneam repede cu pacienții mei și, în timp ce le făceam masaj, le puneam întrebări despre viața lor socio-profesională. În timpul masajului, pacienții erau perfect relaxați și își deschideau foarte ușor sufletul. Mai târziu, am aflat cu satisfacție că și Sigmund Freud le făcea un masaj ușor pacienților săi, atunci când îi psihanaliza", spune Dacian Pribeanu.

Prin contrast, atunci când mergea – ca orice student – să pună întrebări oamenilor pe stradă prin ''metoda chestionarelor'', el susţine că nu obținea informație relevantă, ci doar frustrare. "Făcând, totuși, legătura între teoriile lui Karl Marx, Max Weber sau Vilfredo Pareto, învățate la cursuri și istoriile pacienților mei, am primit răspunsuri mulțumitoare la cele două întrebări pe care le aveam în minte, atunci când m-am înscris la facultate", punctează Dacian Pribeanu.

Din 2006 s-a ocupat din nou serios de șah, devenind maestru al Federației Internaționale și participând la numeroase competiții în țară sau în străinătate. În ultimii ani, pe lângă șah, ca ocupație de bază, a activat pe plan social în cadrul câtorva ONG-uri care apără și promovează drepturile persoanelor cu deficiențe vizuale.

TRAINING INEDIT PENTRU TINERII ANGAJAŢI DIN MULTINAŢIONALE. ŞI NU NUMAI

Dacian Pribeanu vrea acum să le arate şi altora că şahul e mai mult decât un joc de strategie, căci te poate învăţa foarte multe despre "strategiile" vieţii. Aşa că a pus la cale un training pentru angajaţii din multinaţional (şi nu numai), iar prima companie înscrisă în program e CGS România.

"Sunt, de acum, 30 de ani de când analizez legăturile dintre șah și viață. Vă pot spune cu toată încrederea că învățând și practicând șahul poți obține un tip de inteligență convertibilă în foarte multe domenii de activitate. Elevii mei parcurg o călătorie fascinantă în lumea șahului. La sfârșitul acestei călătorii, îi așteaptă, ca răsplată, autocunoașterea, autostăpânirea, creșterea nivelului de empatie, o superioară gestionare a relațiilor și a resurselor.

În plus, pot avea obiective individuale de creștere în domenii precum time-management, leadership, educația financiară etc. Rolul meu este de a trasforma șahul într-un mijloc educațional, care să se plieze cât mai bine pe obiectivele de creștere ale elevilor mei. Am avut privilegiul de a trăi o viață care mi-a pus în față tot felul de obstacole pe care a trebuit să le depășesc. Astfel, pot rezona cu aproape orice tip de personalitate putând să fac un transfer rapid de idei și informații", a spus Dacian Pribeanu despre programul numit ''Training brain skills''.