Povestea lui Daniel Truică, fondatorul Vola.ro: Zborul către succes cu bilet doar dus
Vola.ro este copilul lui. Nu-și poate imagina cum i-ar fi fost viața dacă, în aprilie 2007, nu ar fi lansat ceea ce a devenit astăzi una dintre cele mai importante agenții de turism din România. Chiar dacă îi este peste mână să vorbească despre el, independent de business-ul pe care îl conduce, Daniel Truică, managing partner și administrator al Vola.ro, este unul dintre acei oameni care reușesc să inspire chiar și printr-o discuție.
Deși este unul dintre cei mai de succes tineri antreprenori de la noi, a rămas, la bază, tot un om. Cu pasiuni, cu temeri, cu momente când simte că nu mai poate și cu multe planuri de viitor. Legate tot de Vola, desigur!
Cine este Daniel Truică?
Spune că este „ultimul fraier” care mai crede în sinceritate și care încă mai este convins că oamenii buni pot să reușească, într-un fel sau altul. Pentru el, sinceritatea înseamnă să-ți recunoști greșelile, înseamnă să ceri scuze, chiar și când ți-e greu să faci asta, și mai înseamnă să zici lucrurilor pe nume. Sinceritatea este, totodată, filtrul pe baza căruia oamenii reușesc sau nu să-i fie în preajmă.
Încă mai citește pentru că a fost un „cititor avid” și un astfel de obicei îl pierzi mai greu. Numai că, acum, trebuie să aleagă între cititul de plăcere și cititul de nevoie. Pentru că este pasionat de cărțile generației beat, romanele lui Jack Kerouac și William Burroughs sunt printre preferatele sale. Dar scriitorul la care se reîntoarce mereu, atunci când simte nevoia, este Charles Bukowski. Nu îi place un anumit gen de filme, dar un lucru este cert: nu îl impresionează în niciun fel filmele hollywoodiene. Nu pentru că sunt la modă, ci pentru că nu reușesc să îl atragă. Undeva sus, pe un piedestal, stau, nezdruncinate de vreme, „Pulp Fiction”, de Quentin Tarantino, și „Lost in translation”, de Sofia Coppola.
Citește și ”Joci Candy Crush? Mihai Sfrijan îți spune ce-ți trebuie ca să lucrezi în gaming”
Un alt hobby al lui Daniel este muzica, în special rock-ul alternativ. Spune că încearcă să nu rateze niciun concert important sau festival de muzică din Europa la care participă o formație care îi place. A crescut cu Pearl Jam și, chiar și acum, reușește cu greu să schimbe CD-urile din mașină și să le dea o șansă și altora! Cu toate astea, o altă formație de care s-a atașat este Queens of the Stone Age.
Pentru că deconectarea de tot ce înseamnă stres este esențială în viața fiecăruia dintre noi, Daniel și-a găsit oaza de liniște în pictură. Și-a adus aminte, în urmă cu mai mulți ani, că îi plăcea să deseneze și a vrut să afle dacă încă îi mai place. Și-a luat cărți, s-a decis asupra tehnicii și apoi a trecut la unelte: „Pentru mine, pictura a fost un exercițiu mental. Dar a fost interesant. Se zice că, uneori, cea mai mare plăcere pe care o ai în călătorii este faza de planning, nu călătoritul, în sine. Așa a fost cu mine și pictura. Când, în final, m-am apucat să pictez, am zis: «Ce relaxant!»”.
Mama, persoana care l-a inspirat cel mai mult
Mama apare, recurent, în gândurile lui Daniel. Nu a avut-o decât pe ea și pe bunicii din partea ei. Datorită mamei copilăria lui a fost una frumoasă. Mama a avut grijă de asta! Ea este omul care l-a inspirat cel mai mult pentru că a știut să-l crească și să-l călăuzească. Asta într-o perioadă în care România trecea prin tranziția de la comunism la democrație.
Mama este cea care l-a învățat care sunt calitățile care l-au transformat într-un om de calitate. Una dintre cele mai importante lecții pe care i le-a dat este de leadership și de softpower. „M-a învățat că leadership-ul nu înseamnă teamă. În momentul în care inspiri teamă, probabil că jumătate din bătălie e deja pierdută. Mama mea mi-a dat o educație puțin contra-intuitivă. Cel puțin, față de ceea ce se întâmpla la momentul respectiv. Unul dintre lucrurile pe care mi le spunea frecvent era «Nu mai poți să mai mănânci din farfurie? Las-o!». O chestie în contradicție cu tot ce am auzit de la prietenii mei, cărora li se spunea «Trebuie să termini tot din farfurie». Și am înțeles că, practic, poți să obții rezultate urmându-ți, cumva, instinctul. Și-a urmat înstinctul și, am aflat ulterior, și-a urmat și încrederea în mine. Și a fost o lecție pentru mine faptul că poți să atingi rezultate foarte bune având încredere în cei din jur, fără să-i forțezi. Poate, indicând puțin calea. Dar, mai departe, nu poți să controlezi fiecare detaliu”, povestește Daniel.
Citește și ”Piaţa biletelor de avion decolează: secretul afacerii vola.ro”
Recunoaște că îi este greu să se abțină să nu controleze fiecare suflu de aer din firmă. Nu neapărat că ar mai putea să facă asta acum, ci pentru că așa simte: „Mă lupt cu instinctul de a controla fiercare mic detaliu. Slavă Domnului, acum mi-e imposibil să mai fac asta. Dar mă lupt pentru că instinctul meu ăsta este. Vreau să aplic ce a făcut mama cu mine. Nu mi-a controlat viața și nu cred că a greșit. Și atunci, nu vreau nici eu să greșesc controlând oamenii”.
Ar fi vrut să fie doctor, dar a lucrat în contabilitate și a simțit că „moare puțin câte puțin”
Mama lui ar fi fost foarte fericită dacă s-ar fi făcut doctor! Dar, după ce, înainte de facultate, s-a dus timp de o lună la cursuri pregătitoare, și-a dat seama că medicina nu e pentru el. A ales, în schimb, Facultatea de Finanțe-Bănci din Sibiu, orașul lui natal. Pentru că făcea foarte multă contabilitate în facultate, s-a gândit că va deveni contabil. Zis și făcut! În anul al doilea de facultate, s-a angajat la o companie din Sibiu. Deși mărturisește că salariul din contabilitate era „absolut satisfăcător”, dublul salariului respectiv nu putea să compenseze că, în fiecare zi, murea puțin câte puțin.
Așa se face că, în al treilea an de facultate, s-a decis să-și ia lumea în cap și să plece în Statele Unite ale Americii, într-un program de schimb cultural. Dar, față de alți tineri care pleacă în afară, știa clar că nu vrea să rămână acolo. Se întâmpla prin anul 2000 și, la momentul respectiv, nu era pregătit să-și lase în urmă, definitiv, viața din România. Înainte să plece din țară, i s-a spus că, dacă nu termină facultatea, n-o să poată să reia cursurile. Practic, la revenirea în țară, ar fi trebuit să reia facultatea, încă de la primul an. Informație care s-a dovedit a fi una falsă, dar care a speriat-o pe mama lui.
Chiar și așa, a decis să plece. Deși, inițial, s-a dus în SUA pentru perioada verii, șederea s-a prelungit cu un an jumate pentru că i s-a propus un internship. Și l-a acceptat. „Cred că e una dintre cele mai importante experiențe pe care poți să le ai și merită s-o faci la momentul potrivit, atunci când ești încă în formare. Cel mai mare beneficiu pe care l-am avut a fost un fel de injecție de încredere în mine. Asta este cel mai important. Faptul că poți să te descurci pe cont propriu”, subliniază Daniel.
IQads, Student Adventure și Vola
După ce s-a întors în România, a reluat facultatea. La puțin timp după ce a terminat-o, prin anul 2002, a început să lucreze la un proiect gândit împreună cu un coleg de facultate, înainte să plece în State. Proiectul s-a numit și se numește IQads.ro și a fost următoarea experiență inițiatică, după plecarea în SUA. Numai că, de data asta, a pornit pe drumul antreprenoriatului. „La momentul respectiv, nu prea exista în vocabularul nostru termenul de antreprenoriat. Exista termenul de nebuni, pentru că nu era ceva foarte comun”, povestește Daniel.
Cineva chiar i-a spus că nu te faci antreprenor dintr-o dată și că, mai întâi, trebuie să te angajezi, să-ți găsești cel mai bun job pe care poți să-l găsești, stai cinci ani acolo, acumulezi experiență și apoi, dacă mai vrei și mai ai chef și crezi că poți, te duci pe cont propriu. Sfat pe care Daniel a preferat să-l ignore!
În perioada în care a participat la construirea IQads și-a dat seama de două lucruri importante: că vrea să continue pe calea antreprenoriatului și că vrea să construiască ceva legat de online. Dar mai avea de trecut prin încă un proiect ca să revină, definitiv, la online! A plecat de la IQads în anul 2004 și a întâlnit doi tineri polonezi care i-au devenit parteneri în alte două proiecte: mai întâi Student Adventure și apoi Vola.ro.
Discuția din care a luat naștere Vola.ro a fost purtată pe când se plimbau pe bulevardul Magheru din București și, în timp ce vorbeau, au trecut peste cinci agenții de turism: „Și ne-am pus întrebarea «Vrem să deschidem a șasea agenție de turism pe Magheru? Probabil că nu!». Și atunci a fost șansa mea să revin la online și să ne gândim să facem o agenție de travel, dar s-o facem online. Acum, după atâția ani, am încrederea că am luat decizia corectă la momentul respectiv. Vola.ro s-a transformat în cel mai important proiect din viața mea profesională.
„Antreprenoriatul adevărat te consumă 24 de ore din 24”
Totodată, Daniel a mărturisit că cea mai mare satisfacție a lui este că a reușit să transforme Vola.ro într-un consumer brand și în continuare se simte bine când vede oameni care țin în mână un bilet sau o mapă de la Vola: „Îmi dau seama că, dacă vindem 11.000 de bilete pe lună, dacă mă duc la aeroport, există o probabilitate foarte mare să mă întâlnesc cu clienții mei. Dar, chiar și așa, mă simt extraordinar!”.
Cât despre antreprenoriat, Daniel Truică crede, cu tărie, că România are nevoie de cât mai multe modele de succes și că trebuie să ne îndepărtăm puțin de latura romantică a antreprenoriatului. „Antreprenoriatul adevărat te consumă 24 de ore din 24. Dacă nu te absoarbe, dacă nu te consumă, dacă nu te trezește noaptea, cel mai probabil n-o să reușești”, conchide Daniel Truică.