Oana Pellea O actrita a sperantei

Am stat de vorba cu Oana Pellea in locuinta ei bucuresteana, o casa – muzeu, de o frumusete desprinsa parca din filme, cu ferestre mari in stil vechi, icoane si fotografii de familie ingalbenite de vreme. Intr-unul dintre putinele momente libere dintre turnee, Oana Pellea isi ofera aici linistea vietii cotidiene, departe de tumultul scenei. Povesteste ca a inceput sa joace teatru in limba franceza, in clasa a XII-a. Tata i-a fost unul dintre magnificii teatrului, Amza Pellea. Oana spune ca nu familia a fost totusi catalizatorul care a facut-o sa devina actrita. "Tata nu a vrut sa fac asta, dimpotriva, el nu m-a directionat deloc! Si-ar fi dorit sa fiu farmacista! Cu trecerea anilor, am inteles de ce. In lumea asta nebuna a actorilor, era normal sa isi doreasca pentru copilul lui o meserie in care sa aiba parte de liniste, curatenie, calm si echilibru, adica exact opusul a ceea ce inseamna meseria de actor", explica ea.

Pe cont propriu

A jucat la Teatrul Bulandra din 1987 pana in 1999, plecand in numeroase turnee, de la New York, in Columbia, Japonia sau Italia. "Perioada de la Bulandra ramane pentru mine o perioada luminoasa… Imi amintesc o trupa extraordinara si foarte draga, mi-l amintesc pe Ducu Darie, cu care m-am inteles extraordinar intotdeauna. Am jucat <>, < >, < >, <>. Imi amintesc de starea de lucru foarte benefica din Bulandra si de iubirea teatrala a vietii mele, Ileana Predescu", povesteste Oana Pellea. Desi o admira foarte mult, nu este un model. "Eu nu am modele, pentru ca, daca i-am avut drept parinti pe Amza Pellea, despre care nu mai trebuie sa spun nimic, si pe mama – o femeie geniala, nu pot sa am modele. Dar am preferinte, iar Ileana este una dintre preferintele mele actoricesti".

In acest moment insa, este pe cont propriu. "Am doua spectacole pe care le joc in strainatate, unul se numeste <>, pe care il joc si la Teatrul foarte Mic, cu Mihai Gruia, si celalalt <> de Matei Visniec, pe care il joc tot cu Mihai Gruia", povesteste Oana Pellea. Cu <>, a calatorit in toata Europa – in Elvetia, in Franta, Belgia, Italia, Cehia. De altfel, este si spectacolul ei de suflet, Oana Pellea aniversand anul acesta zece ani de succese pe scene nationale si internationale cu "Ma tot duc". Spectacolul a fost jucat mai intai in strainatate, fiind produs de un regizor canadian la Teatrulul Romano-Francez din cadrul Uniter. Prima varianta a fost in limba franceza, versiunea italiana si cea romaneasca fiind urmari naturale ale succesului pe care piesa l-a avut. Pentru "Ma tot duc", a fost si actrita si manager. Spectacolul a fost conceput in cadrul Institutului de Teatru Romano-Francez, dar nu s-a intamplat nimic cu el, a ramas pe o caseta video – un martor – intr-un sertar. Au trecut doi ani pana cand a reusit sa faca un dosar pe care sa il trimita la o bursa de spectacole din strainatate.

S.M.A.R.T. – o experienta de manageriat artistic

Experienta dobandita cu spectacolul "Ma tot duc", pe care l-a promovat in strainatate a avut o continuare fireasca: intre 2000 si 2002, a fost director al companiei de productie teatrala S.M.A.R.T., parte a grupului Media Pro. Angajata ca director al companiei, Oana Pellea considera ca experienta acelei perioade a fost una benefica. "Mi-a permis sa vad lucrurile si din partea cealalta a actului de productie, nu numai din cea a actorului. Am inteles si ce inseamna productie de teatru, discutiile cu regizorul si cu scenograful, cati bani mananca un spectacol de teatru si asa mai departe".

In timpul petrecut la S.M.A.R.T., Oana Pellea s-a ocupat de proiecte cum ar fi piesele de teatru "Saragosa", "Richard al II-lea", "O noapte furtunoasa", "Imblanzirea scorpiei"si "Ioana d`Arc". In aceeasi perioada a initiat "Zilele Dansului Contemporan". Dupa un timp insa S.M.A.R.T. si-a incetat existenta. Motivul decesului? "Proiectul nu a sucombat, ci si-a atins scopul, pentru ca, intr-adevar, a facut multe spectacole, a luat premii, a avut record de vanzari de bilete, a avut o foarte buna imagine. Eu m-am retras din S.M.A.R.T. pentru ca, la un moment dat, cariera de actrita mi-a cerut sa aleg actoria. A fost insa o experienta extraordinara!", povesteste Oana Pellea.

In ceea ce priveste promovarea spectacolelor, in Romania nu se poate face, pentru ca nu exista un sistem de promovare, spune actrita. Atunci cand un actor nu este angajat al unui teatru, el are o conditie cu totul speciala. Oana Pellea afirma: "Eu nu sunt angajata. Din 1999 am o experienta de liber profesionist, de care sunt foarte mandra. Daca esti angajat la un teatru si participi intr-un spectacol care este al teatrului respectiv, sigur ca promovarea este facuta de acel teatru. Daca esti actor independent, trebuie sa iti promovezi singur spectacolul. Or, a face promotie in Romania este imposibil, pentru ca nu exista mecanismele necesare".

In strainatate, mecanismul de promovare al unui spectacol este cu totul diferit.

"Acolo sunt agenti care se ocupa de vanzarea de spectacol. Si eu am un agent in Elvetia pentru teatru. El are un sistem, are un numar de teatre la care trimite casete, dosare, asteapta raspunsuri si in clipa urmatoare se discuta organizarea. E foarte simplu".

Cu dezamagire in glas, Oana Pellea spune ca, desi exista festivaluri de teatru si film care, in mod normal, ar trebui sa ajute la promovarea actorilor laureati, in Romania nu se intampla nimic de genul acesta dupa ce un actor ia un premiu. "Eu am luat premiul Uniter si premii de cinema! Nu s-a intamplat absolut nimic! Or, asta nu este normal… In clipa in care ti se acorda un premiu, in mod automat ar trebui – asa cum este dincolo – sa fii mult mai cautat, sa primesti scenarii de film imediat, sa ai mult mai multe solicitari, ceea ce aici nu se intampla. Singurul lucru care se produce este ca poti starni invidia colegilor si comentarii la colt de strada, ceea ce este foarte putin pentru cariera unui om!"

Rolul preferat – o himera

Oana Pellea NU are un rol preferat. A jucat roluri dintre cele mai diverse, atat in filme, cat si in piese de teatru. "Toata lumea ma intreaba ce as vrea sa joc si eu nu stiu ce sa raspund. Imi place sa lucrez <>, adica intai imi place ca regizorul sa ma vada jucand in ceva", explica ea. Nu are un tipar dupa care isi alege rolurile sau dupa care concureaza pentru un rol, ceea ce prezinta avantajul complexitatii si diversitatii rolurilor primate, dar si dezavantajul accesului redus la unele roluri. "Un mare agent american a vazut o caseta de prezentare de-a mea si, dupa ce a vazut-o, a spus: <

A jucat si roluri tragice, si roluri comice. Cu toate acestea, Oana Pellea spune ca nu o atrage mai tare nici unul dintre aceste tipuri de roluri. Importanta este EMOTIA pe care o simte pe scena si pe care reuseste sa o transmita spectatorilor. Cu cat aceasta este mai diversa si mai profunda, cu atat rolul este mai dificil, dar ofera si satisfactii mai mari. "Uite, spectacolul <> imi place cel mai mult, pentru ca are cele doua fatete ale unui clown a carui extensie este un actor care rade si plange. Este un spectacol foarte solicitant, este poate cel mai greu spectacol pe care l-am jucat vreodata, chiar daca nu pare. Este o gimnastica interioara teribila pe care trebuie sa o faci si am fost foarte bucuroasa ca a fost apreciata in strainatate", spune Oana Pellea.

Pentru a fi jucat de Oana Pellea, un rol trebuie sa se faca iubit de catre aceasta

"Poate fi si un personaj negativ, dar trebuie sa ajung sa il iubesc! Si trebuie sa ii gasesc o portita minima de salvare, ca personaj! Nu pot sa joc de la un capat la altul o criminala fara a gasi momentul in care ea isi da seama si ii pare rau. Acum m-am intors de la Budapesta de la filmari, unde fac un film in regia lui Szabolcs Janos – < >. Joc rolul mamei unui baiat de 12 ani, pe care regizorul o vede foarte dura si rea. Iar eu am inventat o scena in care i-am gasit acest punct de lumina, spre multumirea regizorului".

Filmele pe care le-a facut nu au fost insa foarte numeroase, pentru ca, afirma Oana Pellea, in Romania nu se fac filme. "Nu este incredibil, dupa ce iei patru premii internationale, sa nu mai faci film noua ani? Mie mi s-a intamplat! Nu este nimeni de vina, asa au cazut cartile, atatea filme s-au facut in Romania! Pana acum nu am avut agent in strainatate. Acum am agent si, iata, fac filme! Iar revenim la problema inexistentei unui sistem de promovare!". Un agent este vital in cariera unui actor: "Din pacate, si asta ar trebui sa stie si tinerii care se apuca de actorie, cariera unui actor nu tine doar de talent. Talentul este poate ultimul care conteaza. Cariera unui actor se construieste in functie de agentul si relatiile lui", concluzioneaza Oana Pellea. In Romania insa, agentii nu exista, iar marii actori romani nu au sanse in strainatate pentru ca nu sunt cunoscuti.

Povesti pentru copii si versuri de Nichita Stanescu

In putinul timp liber ramas intre turnee, Oana Pellea s-a implicat in diferite activitati, care nu i-au adus averi masurabile in bani, ci numai o mare bucurie sufleteasca. S-a implicat in operatiunea de salvare a Parcului Carol, prin maratonul artelor. "Am fost intr-o zi cu soare in parc si am citit povesti copiilor. Am avut o bucurie enorma cand s-au strans vreo 60-70 de copii si ne-am jucat cu o poveste", isi aminteste ea. Dupa un timp, Oana Pellea a colaborat cu muzicienii Vlaicu Golcea si Marta Hristea la un experiment: muzica electronica a celor doi a fost insotita de versurile lui Nichita Stanescu soptite de vocea ei profunda si grava. "A iesit un spectacol deosebit si important, pacat ca s-a jucat doar o singura data. A fost in cadrul Sarbatorii Muzicii… Eu l-am cunoscut pe Nichita si pot sa va spun ca spiritul lui era acolo. M-am bucurat mult cand am vazut pe internet ca pustii comenteaza favorabil acest spectacol. Daca as avea un sponsor i-as ajuta pe Vlaicu si pe Marta sa reia acest spectacol, pentru ca a fost o experienta extraordinara", este de parere actrita.

"Ma tot duc" – de pe scena, in realitatea de zi cu zi

Turneele o poarta mult pe drumuri, departe de casa. Cum se adapteaza?

"De mica, nu mi-a placut sa plec dintr-un loc. Si, cum Dumnezeu te incearca exact in punctul in care esti mai slab, am colindat prin toata lumea, am tot plecat si am tot venit. M-am obisnuit si incepe sa imi si placa. Imi place foarte tare sa calatoresc, imi place sa cunosc oameni noi, sunt foarte deschisa ca fire", dezvaluie Oana Pellea.

Intrebata ce face atunci cand nu se afla pe scena, in putinul timp liber dintre turnee si spectacole, Oana Pellea se revolta: "Exact ce face un om normal! Suntem niste oameni din carne, oase, sange, cu aceleasi probleme ca oamenii normali, doar ca doua ore pe zi intram in alta realitate. Este special, este ciudat, e o meserie de nebun… Nu se poate ca pana la ora 18.00 sa fii Oana Pellea si de la ora 18.00 sa fii batrana din <>. E aberant… Si a doua zi sa fii clownul din <>…Asta este viata noastra, dar in rest, cand s-a terminat spectacolul, suntem oameni normali".

Ii place insa mult sa citeasca: "Este doar o alta fuga din realitate. Si mie imi place sa evadez din realitate, prin alte modalitati decat teatrul", explica actrita. Casa Oanei Pellea pare a fi un muzeu, in care icoanele vechi strajuiesc si protejeaza viata locuitorilor. O colectie?, o intreb pe Oana Pellea. "Este mai mult decat atat. Sunt icoane din familie, de la mama mea… Sunt superbe si sunt foarte vechi. Eu tin mult la ele… de altfel, cred foarte tare in Dumnezeu", spune Oana Pellea, indreptandu-si privirea, asa cum a facut o viata intreaga, spre o raza de lumina care intra pe fereastra si se odihneste pe o icoana.

• Nascuta in 1962, la Bucuresti;
• Absolventa a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica – promotia 1984;
• 1984-1987, actrita la Teatrul din Piatra Neamt;
• 1987-1999, actrita la Teatrul Bulandra din Bucuresti;
• 1996 – a jucat in filmul "Stare de fapt", in regia lui Stere Gulea, pentru care a castigat Premiul Special al Juriului la Festivalul International de Film de la Geneva (1996) si Premiul Golden Eagle pentru cea mai buna actrita, la Festivalul de Film de la Batumi, Georgia (1997);
• A jucat in spectacole regizate de Mihai Manutiu – productiile "Caligula" de Albert Camus, "Richard II" de William Shakespeare, "O noapte furtunoasa" de I.L.Caragiale. A mai colaborat cu Liviu Ciulei si Alexandru Darie, jucand roluri principale in creatiile shakespeariene "Visul unei nopti de vara", "Iulius Cezar" si "Poveste de iarna", in "Trei surori" de Cehov sau cu Tompa Gabor in "Woyzeck" de Georg Buchner si "Hamlet" de W. Shakespeare;
• 2001 – Premiul Uniter pentru cea mai buna actrita, pentru rolul din "Imblanzirea scorpiei";
• 2001 – Premiul Interferente al Fundatiei Culturale Romane pentru promovarea culturii romanesti in lume.