O cariera cosmica: Dumitru Prunariu

– Sunteti un roman cu o cariera unica si veti ramane asa pentru multi ani de acum incolo, deoarece, din cauza conditiilor economice, nici un alt conational de-al nostru nu va mai lua parte prea curand la vreun zbor cosmic. Cum v-a marcat existenta zborul la care ati participat in 1981 si in ce relatii ati ramas cu colegii dumneavoastra rusi?

– E normal ca un asemenea eveniment sa te lege pentru o perioada foarte lunga de timp, daca nu chiar pentru toata viata. Sunt in relatii foarte bune cu multi cosmonauti din toata lumea. In anul 1985 a luat fiinta Asociatia Exploratorilor Spatiului Cosmic, ce reuneste cosmonauti din toate tarile care au avut astfel de mesageri in spatiul extra-atmosferic. (In momentul de fata, aceasta asociatie numara cam 250 de membri din 30 de tari.) Eu fac parte din comitetul executiv al acestei asociatii si Conduc Comitetul Intern pentru Politici si Relatii Internationale. Ma vad si cu fostii mei colegi de zbor. Cel mai des m-am intalnit cu inginerul de bord al laboratorului spatial Saliut 6, Victor Savinih. Colegul meu si comandantul navei Soiuz 40, cu care am zburat, Leonid Popov, a ocupat, cativa ani de zile, o functie importanta in Statul Major al Armatei Ruse, astfel ca legaturile lui cu strainatatea au fost mult reduse. Dar acum, pentru ca a iesit la pensie, sper sa reluam legatura…

– Ati incercat sa le explicati guvernantilor nostri cat de importanta este cercetarea spatiala si ca, in ciuda problemelor economice cu care ne confruntam in acest moment, trebuie sa fie alocate fonduri si pentru acest domeniu?

– Fiind presedintele Agentiei Spatiale Romane, sarcina mea este de a promova domeniul de activitate cosmic. Ganditi-va ce s-ar face televiziunea, radioul, telefonul, comunicatiile de date fara sateliti! Nu s-ar mai realiza atat de rapid si de fiabil, sau in anumite zone nu s-ar mai realiza deloc. Satelitul de comunicatii a devenit o necesitate stringenta pentru intreaga societate. La fel de importante sunt tehnologiile rezultate din teledetectia prin analiza de la distanta a scoartei pamantului, a unor fenomene de suprafata prin diverse imagini ale unor spectre electromagnetice.

ai medicina poate beneficia de anumite tehnologii spatiale, daca e sa ne gandim numai la transmiterea la distanta a unor date. Se pot transmite informatii dintr-un spital intr-altul, se pot chiar efectua unele interventii coordonate de un specialist din alta parte si transmise pe viu intre institutii care au astfel de legaturi. Noi avem un astfel de pod cosmic pe linie medicala, de telemedicina, dezvoltat intre spitalul "Babes" din Bucuresti si un spital din Roma.

Agentia Spatiala pe care o conduc, se ocupa in principal cu promovarea cercetarii stiintifice si a aplicatiilor cosmice, cu reprezentarea Romaniei in relatiile internationale in domeniu.

– De cand exista aceasta Agentie Spatiala?

– Trebuie sa spun ca organizarea activitatilor spatiale in Romania a existat din momentul in care s-a inteles importanta acestui domeniu de activitate. Noi nu mai suntem o tara inchisa, asa cum a incercat Ceausescu sa o faca la un moment dat. Trebuie sa fim deschisi, sa colaboram, pentru a putea exista.

O prima colaborare a inceput prin 1967, cand la nivelul fostelor tari socialiste a fost creat un Consiliu Intercosmos, cu utilizarea unor tehnologii spatiale puse la punct de sovietici. Incet-incet, Romania a inceput o serie de colaborari cu tari din Vestul Europei si chiar cu SUA. Am fost printre primii din Europa de Est care am utilizat, in regim comercial, informatii de la satelitii de teledetectie americani. Ulterior, dupa 1989, organizarea acestor activitati spatiale a inceput sa fie pusa pe alte baze. In 1992 s-a infiintat Agentia Spatiala Romana, in subordinea Ministerului Cercetarii si Tehnologiei. Ulterior, printr-o hotarare guvernamentala din 1995, Agentia Spatiala Romana s-a reorganizat ca institutie publica extrabugetara. In 1999, am reinnoit pentru inca cinci ani un acord de cooperare cu Agentia Spatiala Europeana, promovand puternic interesele noastre in zona de integrare europeana pe linie stiintifica si industriala. Avem perspectiva unui acord de cooperare interesant si de durata cu NASA (aceasta dupa ce, cu ocazia eclipsei totale de soare din 1999, am fost vizitati de administratorul general al NASA, Daniel Goldin). De asemenea, avem colaborari fructuoase in cadrul Comitetului ONU pentru Utilizarea Pasnica a Spatiului Extraatmosferic, in care suntem membri inca de la infiintarea sa.

– John Glenn, care in 1962 a efectuat primul zbor cosmic orbital american, a mai zburat in Cosmos si la varsta de 77 de ani. Dumneavoastra ati mai zbura?

– Indiscutabil! Nu stiu insa cine m-ar mai trimite, tinand cont de conditiile economice necesare realizarii unui zbor cosmic. In momentul de fata, atat rusii, cat si americanii realizeaza zboruri cosmice pilotate in regim comercial. Zborul cosmic la care am participat eu a fost inglobat intr-o categorie de compensari intre statele din fostul CAER. Asa ca nu pot sa spun cat a costat efectiv… Ceea ce pot sa spun este ca, in momentul de fata, din experienta altor state care realizeaza zboruri cosmice in regim comercial, pregatirea, echipamentul si zborul cosmic propriu-zis al unei persoane costa cam 15-20 de milioane de dolari. Rusii au anuntat clar ca nu mai efectueaza zboruri cosmice decat in regim comercial, acestea devenind o sursa de venit pentru ei. Americanii realizeaza in acelasi regim zboruri pentru doritori, sau realizeaza zboruri cosmice in regim de colaborare stiintifica cu anumite tari. In cadrul colaborarii actuale dintre rusi si americani, unii americani zboara acum cu navete rusesti, iar rusii zboara cu navete americane. Agentia Spatiala Europeana, Japonia si Canada realizeaza si ele zboruri cosmice atat cu rusii ,cat si cu americanii. In acest moment doar aceste tari sunt in stare sa lanseze cosmonauti in spatiul extraatmosferic!