Notă de cititor: Simona Goșu – Fragil

*Volumul a apărut la Editura Polirom, în Colecția „EGO Proză”.

Fragil este o carte dură, grea, profundă, cu o extraordinară încărcătură emoțională. Un duș rece, un sondaj adânc în cotidianul uman, un plonjon brusc în miezul unor trăiri și probleme atât de reale, încât aproape ți-e imposibil să le așezi într-un timp sau spațiu anume.

Tot volumul e ca o călătorie într-un necunoscut cunoscut, pentru că, deși autoarea îndepărtează pe cât de mult posibil de introducere punctul culminant, odată descoperit subiectul, n-ai cum să nu-ți spui: știam și eu, am văzut și eu, am avut o prietenă care… Poate tocmai de aceea, cu fiecare pagină, cu fiecare poveste, te simți purtat într-un du-te-vino intrigant între generații, sentimente și întâmplări, totul într-o construcție scriitoricească debusolantă pe alocuri. Căci, de multe ori, într-o atât de evidentă realitate, efectiv nu înțelegi ce anume îți creează emoția, ce anume nu te lasă să abandonezi, chiar și atunci când te simți copleșit de rău – povestea în sine, scrisul, particularitățile care scot din banal personajele, amănuntele care îți suscită, uneori la maximum, simțurile (văz, miros), intensitatea sentimentelor, ce oscilează incredibil de la un nimic absurd, la o tărie convențional suprimată. Sau poate nefirescul, ori contrastul de nedigerat (de exemplu, moarte și sex), ori grotescul cu care se acoperă niște situații realmente dramatice („maică-mea era așa ocupată, că n-a avut timp nici să mă nască”).

Fragil este o carte complexă, pentru că substanța și relevanța textelor sunt semnificativ crescute de profunzimea temelor și vulnerabilitatea personajelor: copii neglijați, abuzați, împinși dincolo de limite, singurătate, uitare, sărăcie, divorț, adulter, discriminare, identitate sexuală, boală, viață, moarte, sinucidere, descoperirea sexualității sau maternității, posibilul incest. De aceea, categoric, Fragil e o suită de texte care îți tulbură liniștea. Dar și pentru că toate aceste povești te îndeamnă la reflecție, la un dialog cu tine: tu ce ai? Ce oferi? Cât prețuiești? Ce ai fi făcut dacă… Și mai are un merit, citite printre rânduri, textele acestea te conduc, de fapt, spre una dintre cele mai importante valori societale, familia, și la tot ce înseamnă în esență aceasta: iubire, dăruire, respect, grijă, încredere, apartenență, sens.

Așa cred eu, un oarecare cititor, devenit din ce în ce mai fragil cu fiecare poveste citită.

Ce spun criticii

„Cu aceste remarcabile proze de debut, Simona Goșu nu datorează nimic tradiției literare de la noi. Subiectele ei sînt pe cît de actuale, pe atît de inedite, subsumate temei vulnerabilității fără să facă vreo concesie așteptărilor sau sensibilității cititorilor: familii monoparentale depășite de situație, maternitate nedorită sau frici neînțelese, copii lăsați la cheremul instinctelor sau al hazardului… Dramatismul situațiilor fiind egalat doar de finețea cu care se desfășoară, căci sînt mult calm în așteptarea cruzimii și multă subtilitate în preajma răului. Cît despre limbaj, rareori cineva a reușit să «taie» atît de adînc, lăsînd urme atît de puțin vizibile. Uimire, plăcere și admirație – asta am simțit citind, recitind și povestind și altora aceste povestiri, printre cele mai bune scrise la noi în ultimii ani. Un debut memorabil, care – cred – va marca proza scurtă românească” – Marius Chivu, scriitor, traducător și cronicar literar.

Ce spune Simona

Simona Goșu este traducător, a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția engleză-română la Universitatea din București și un master de lingvistică aplicată și predarea limbii engleze.

În 2016, a urmat un curs de scriere creativă, organizat de Revista de Povestiri, sub îndrumarea lui Florin Iaru și Marius Chivu. A publicat proză scurtă în Iocan, Familia, Steaua și pe revistadepovestiri.ro.

Fragil este cartea sa de debut.

Totul a pornit de la un curs de scriere. Cum însă ai ajuns la acest curs? Cochetai deja cu scrisul? A fost un impuls? O dorință? Un vis?

Am văzut o postare despre un curs al Revistei de Povestiri și m-am înscris, pentru că îmi doream să scap cumva de monotonia traducerilor specializate, să fac și altceva. Nu mai scrisesem până atunci. Am terminat engleză-română și, în primii ani, am lucrat ca profesor de limba engleză la un liceu, apoi ca traducător la o firmă de avocatură. După câțiva ani, am decis să lucrez pe cont propriu, să devin freelancer. Am luat legătura cu foști colegi de facultate, am devenit o echipă de profesori și traducători, colaboratori. După venirea celui de-al doilea copil, am continuat doar cu traduceri. Nu m-am gândit deloc la scris în perioada asta și nici după curs nu mă gândeam că voi ajunge să public. Cred că abia în 2018, după ce am încheiat mentoratul „Prima Carte”, bursă oferită de „Fundația Friends for Friends”, am început să visez la un volum de povestiri.

Ce înseamnă Fragil pentru tine?

„Fragil” este un vis împlinit, care îmi dă curaj și încredere să merg mai departe cu scrisul.

De când îl „coci”?

De când am încheiat mentoratul „Prima Carte” și am primit validări de la cei doi mentori, Marius Chivu și Florin Iaru. Ei m-au încurajat să scriu, mi-au dat feedback pe texte. Cele mai multe povestiri din volum au fost scrise în ultimii doi ani, dar sunt și câteva, de pildă „La ștrand”, „Feeling scared is good”, „Negresa”, pe care le-am scris la cursul din 2016 sau la „Creative Writing Sundays”, unul dintre atelierele Revistei de Povestiri, însă pe absolut toate le-am rescris, le-am regândit sau modificat în manuscris, unora le-am schimbat și titlul.

De unde ți-ai luat poveștile?

Nu cred că mi le iau eu, poveștile vin singure, nu mă apuc de scris până nu am o idee clară de narațiune. Ele vin din tot ce văd și aud în jur, din imaginație, din lecturile mele.

Din ce te-ai inspirat când ai construit personajele?

Personajele capătă viață prin modul în care interacționează, așa apare conflictul, intriga și atunci se conturează singure, prin faptele, acțiunile lor – cumva se construiesc ele însele din întâmplările, experiențele prin care trec și mai ales din felul în care aleg să rezolve situațiile date.

Ai un text favorit?

Mie îmi plac toate acum. Poate cea care m-a uimit cel mai tare este „Cinema Central”, pentru că am scris-o dintr-odată. Pur și simplu, mi-a venit ideea aceasta, am făcut o schemă și am scris-o imediat. Am ezitat puțin în privința finalului, pentru că inițial nu eram sigură unde să mă opresc. E foarte important să-i lași cititorului plăcerea de a-și imagina ce urmează, cum își continuă existența personajele după ultima frază a unei povestiri.

Dar personaj?

Poate fetița din „Lumină” – îmi plac mult naturalețea, candoarea, ingenuitatea ei, atât de caracteristice copiilor.

Este foarte multă sensibilitate în cartea aceasta. Cât din viața ta e aici?

Cred că emoțiile, fricile, toate sentimentele sunt ale mele, probabil că acestea vin din interior. Mi-am imaginat povești, s-au născut lumi, familii, personaje cărora le-am transmis din propriile trăiri. Ar fi plictisitor să povestesc viața mea.

Ce a schimbat în tine, în viața ta, Fragil?

„Fragil” îmi dă încredere. Trecerea asta de la automatismul și rigiditatea traducerilor specializate la libertatea, flexibilitatea scrisului mă umple de bucurie și de satisfacție profesională.

Ce urmează după Fragil?

Alte povești, sper eu.