Monica Macovei: Situaţiile de criză necesită răspunsuri de criză
„Oricine este speriat şi se teme de atacuri teroriste. Este greu de gestionat un număr mare de imigranţi și de separat refugiaţii care fug cu adevărat din calea războiului, a asupririlor, de posibili infractori sau terorişti. Temerile se concentrează, în principal, asupra celor sosiţi din zone precum Afganistan sau Siria. Nu atât fenomenul migraţiei, în general, constituie o teamă, cât mai ales particularităţile legate de acest val. Nimeni nu vrea să trăiască cu teama de a fi violat, furat sau ucis în atentate”, a declarat Monica Macovei pentru Revista CARIERE.
Anul 2016 poate aduce o schimbare în politica europeană comună cu privire la mobilitatea intracomunitară. Dacă Germania și Austria suspendă regulile Schengen şi reintroduc controlul la frontiere, atunci ne putem întreba, pe bună dreptate, în ce măsură se mai poate vorbi despre libera circulaţie în Uniunea Europeană. Monica Macovei confirmă că deja țări precum: Austria, Suedia, Danemarca au reintrodus controalele la graniţele interne.
Justificarea reintroducerii acestor controale ţine de ameninţările directe asupra politicii publice şi a securităţii interne a statelor respective. Crede însă că circulaţia cetăţenilor europeni în spaţiul intracomunitar va rămâne liberă pentru că schimbarea de decizie în cazul unor state-membre nu se produce din cauza cetăţenilor europeni, ci a valului de refugiaţi care a intrat recent în UE: „Unii au intrat în mod ilegal, au comis infracţiuni, inclusiv crime.
Libera circulaţie în UE va fi afectată în sensul că vor fi cerute documente la filtrele intra-Schenghen, dar poate fi considerată o măsură de siguranţă. Unele state-membre au găsit această soluţie pentru a-şi apăra legea, ordinea şi viaţa cetăţenilor. Şi atunci trebuie să înţelegem că nu sunt măsuri împotriva noastră, ci pentru protecţia noastră, pentru că putem fi, la rândul nostru, victime ale atacurilor. În acest moment, nu se cer vize și nu se impun alte restricţii, așadar dreptul la liberă circulaţie nu este afectat în sine, doar că va trebui să prezentăm documente de identitate.”
PARADOXUL TOLERANȚEI
Există voci în spaţiul comunitar care se pronunţă deja în favoarea protejării identităţii naţionale a ţărilor lor și a protejării economiilor naţionale, printre care cea a deputatului populist olandez Geert Wilders, a liderului formaţiunii naţionaliste britanice UKIP, Nigel Farage, sau a lui Marine Le Pen, preşedintele Frontului Naţional din Franţa.
„Suntem în situaţia în care trebuie să ne protejăm identitatea naţională, dar în egală măsură pe cea europeană. Există o veche teorie care se numeşte «paradoxul toleranţei», potrivit căreia o societate prin definiţie tolerantă, aşa cum este cea europeană, va accepta cu uşurinţă, într-o piaţă liberă a opiniilor, orice idee sau cultură, tocmai pentru că are această calitate, a toleranţei. Există însă riscul ca într-o bună zi să fie tolerate şi o idee şi o cultură care, în sine, propovăduiesc intoleranţă, sunt intolerante sau cheamă la intoleranţă. Dacă acestea cresc şi dobândesc adepţi, ele vor distruge toleranţa. O societate permisivă în asemenea grad poate fi distrusă prin acceptarea şi încercarea de integrare a unor idei sau culturi intolerante.
Pericolul renegocierii Tratatului UE
Se previzionează că organizarea de către Regatul Unit a unui referendum de rămânere sau ieşire din UE va tenta şi alte state să organizeze un plebiscit similar. A fost aceasta o dovadă de slăbiciune politică a liderului partidului conservator David Cameron, care a cedat în fața presiunii populare?
„David Cameron este premier, funcţie care te face să fii mai atent la nemulţumirile şi frământările populaţiei şi să arăţi că rezonezi cu acestea. Nu cred însă că referendumul va decide ieşirea Marii Britanii din UE. Istoria Marii Britanii în Uniune are greutate şi este greu de crezut că britanicii vor renunţa la ea. Probabil că tentaţia va exista şi pentru alte state, pentru forţe politice din alte state, de a propune un referendum în acest sens, dar nu cred că vor fi şi aplicate. Pe de altă parte, există şi riscul – dacă aceste consultări ale populaţiei se fac nu pentru ieşirea din UE, ci cu scopul renegocierii Tratatului UE – să genereze un haos care poate duce cel puţin la slăbirea Uniunii. Nu vrem asta, eu nu doresc acest lucru şi cred în principiile părinţilor fondatori ai UE”, spune Monica Macovei.
Europarlamentarul adaugă că instituţiile europene trebuie reformate pentru a fi mai puţin birocratice şi mai eficiente, doar că acest lucru nu are de-a face cu referendumurile privind soarta unei uniuni comunitare. „Statele UE trebuie să rămână împreună şi să decidă împreună măsuri urgente în politica de asigurări sociale a imigranţilor, în politica externă de securitate şi apărare.”
Anul 2016 ar putea aduce măsuri mai ferme pentru stoparea imigrării ilegale la nivel de state în parte, dar şi la nivel european. Este vorba în primul rând despre securizarea frontierelor și de întărirea competențelor agențiilor europene responsabile de combatere a criminalității și terorismului.
„O securizare serioasă, reală, care să nu mai lase nicio portiţă pentru intrarea ilegală în spaţiul comunitar. Avem nevoie de o acţiune imediată şi unitară pentru ca oamenii să se simtă în siguranţă. Trebuie sprijinite şi agenţiile europene care au competenţe pe aceste domenii – Frontex, Europol, EASO, EDA, între altele. Este evident că astăzi UE are greutăţi în a face faţă valului de imigranţi”, comentează Monica Macovei și adaugă că pe termen mai lung „este necesară o politică europeană externă şi de securitate comună, care să permită sprijinul şi implementarea rapidă a soluţiilor găsite la nivel european”.
În opinia sa acest lucru trebuie asumat de toate statele-membre, pentru că „fiecare în parte şi toate împreună poartă responsabilitatea”. Ea atenționează că presiunea pentru a crea politici comune în domeniul frontierelor, azilului şi migraţiei este foarte mare. „Sper că toate statele-membre şi cele în care industriile dictează decizia politică vor susţine astfel de politici. Situaţiile de criză necesită însă răspunsuri de criză şi sper să avem înţelepciunea necesară.”
Ne putem aştepta ca atentatele de la Paris din noiembrie, dar şi incidentele violente de la Köln (mai nou și atentatele de la Bruxelles, – n.red) să alimenteze discursul naţionalist, atitudinile xenofobe, pe de o parte, dar şi instaurarea unor regimuri de tip „stat poliţienesc” în ţări-membre puternice, cum sunt Franţa şi Germania.
Pericolul care a apărut deja este ieşirea la rampă şi promovarea tot mai multor partide de extremă dreapta şi naţionaliste, unele cu unic scop declarat: xenofobia. „Aceste idei xenofobe, naţionaliste şi rasiste sunt la rândul lor intolerante şi pun în primejdie toleranţa europeană. Să nu trecem dintr-o extremă în alta. Avem cultura libertăţii şi a democraţiei şi nu vrem să ne-o pierdem, dar nici să nu stăm cu mâinile încrucişate dacă vedem că ea este distrusă.”
Cât de mult riscă europenii să se îndepărteze de valorile comune statelor-membre ale Uniunii Europene, precum: unitate, solidaritate, toleranţă, pluralism, multiculturalitate, nediscriminare etc.?
Monica Macovei este de părere că s-a creat o ruptură între discursul şi decizia politicienilor şi voinţa cetăţenilor. „[…] Aceasta este democraţia: interesul cetăţeanului face agenda politicianului. În general, în viaţă e foarte bine să-ţi recunoşti o greşeală şi să nu persişti cu o soluţie care s-a dovedit a fi greşită. Pentru politicieni asta devine o obligaţie. După Köln, Hamburg, Paris, orice ar crede preşedintele Comisiei Europene sau unii şefi de state, nu mai poate fi vorba despre «cote obligatorii de refugiaţi». Devine de înţeles că niciun stat-membru nu va mai accepta aceste cote. Marea Britanie, de pildă, a aplicat o altă politică faţă de refugiaţi. Şi-a «ales» refugiaţii, adică a fost cu un pas înainte şi a decis pe cine poate proteja: bătrâni, copii, femei, pe care să îi verifice şi să îi ajute să fugă din calea morţii şi a războiului. Este şi asta o formă de susţinere a principiul solidarităţii cu cei aflaţi în nevoie şi cu refugiaţii politici.”
Exodul de imigranţi va avea urmări directe în piaţa muncii intracomunitare, dar şi asupra economiilor naţionale.
„ În unele state europene, din punct de vedere demografic şi pentru dezvoltarea economiei, o politică proimigraţie a fost şi rămâne, probabil, o soluţie. Nu ştiu dacă nu asistăm şi la o cruciadă în sens invers, şi nu la un exerciţiu multicultural sau economic. În plus, există oameni care fac parte din cultura musulmană, sunt integraţi paşnic, împărtăşesc valori comune cu noi în multe contexte, iar ei riscă să fie discriminaţi la locul de muncă sau marginalizaţi de comunităţi pentru o vină pe care nu o au, pentru o situaţie de care nu sunt responsabili.”
Euroscepticii spun că toate semnalele duc la destrămarea Uniunii Europene. Care sunt primele trei argumente în favoarea păstrării şi consolidării Uniunii?
„Economia, în primul rând, cu tot ce înseamnă piaţă unică, libera circulaţie a lucrătorilor, controlul şomajului, drepturile egale şi tratamentul nondiscriminatoriu, armonizarea legislativă în favoarea unor standarde de viaţă mai ridicate. Apoi educaţia şi cercetarea. Universităţile din Marea Britanie, de exemplu, au avut o reacţie interesantă în urma anunţării referendumului: au generat o mişcare de susţinere a rămânerii în Uniune, cu argumente pertinente exact pe aceste domenii. Ei îşi construiesc argumentele prouniune plecând de la lucruri simple şi pertinente: mobilitatea, schimbul de bune practici pe educaţie şi cercetare. Într-o epocă a interdependenței şi colaborării, cred că ar fi o nebunie să te autoexcluzi de la reţelele pe care le pune la dispoziţie Uniunea Europeană.”
Cum ne afectează direct pe noi, românii, toate aceste evenimente care au pus Europa la grea încercare în anul care a trecut? Pentru România, în mod specific, o îndepărtare de UE şi o segregare a Europei pe fondul acestor evenimente ar avea consecinţe dramatice asupra justiţiei, statului de drept, mecanismelor de monitorizare, fondurilor europene, debirocratizării, transparenţei, echilibrului legislativ, infrastructurii și reformelor.
„Noi suntem ţară-membră a Uniunii Europene, şi pentru noi toate schimbările care au survenit de la aderare sunt paşi importanţi înainte, la care nu se poate renunţa sub nicio formă. Apoi, sigur, ne afectează ca cetăţeni europeni, fiindcă putem fi oricând, în spaţiul intracomunitar, victime ale atentatelor sau violenţelor. Ne-am dobândit o identitate europeană pe care este nevoie să o consolidăm, iar, dacă Europa se află în mod real în primejdie, atunci da, asta ne afectează şi pe noi, iar identitatea noastră europeană trebuie apărată.”