Marian Staș: „România pe bune începe cu școala pe bune”

Când vine vorba despre educaţie, ne-am obişnuit să dăm tot timpul vina pe cineva: pe şcoală, pe minister, guvern, stat, prim ministru sau orice terţă instituţie care ne-ar putea absolvi de vreo vină sau implicare. Când vine vorba despre asumare, din păcate, se vede că nu am fost şi nu suntem crescuţi în cultura responsabilităţii personale.

Evaluarea Națională pentru absolvenții de gimnaziu și Bacalaureatul sunt momente de radiografie lucidă a ceea ce s-a construit sau demolat în școala românească. Înainte să dăm vina pe orice altceva decât pe ceea ce a construit fiecare acasă, în familie, sau la școală, mai bine ne întrebăm responsabil: Cum îmi asum decizia, cum gestionez riscul, care e planul B de supravieţuire? Ce pot să fac eu cu propria-mi minte şi putere de muncă, indiferent de contextul în care trăiesc? Cum poate cultiva actualul sistem educaţional o atitudine corectă faţă de studiu, faţă de muncă, faţă de viaţă, care să cultive conştiinţa că doar eu, prin mine însumi, pot să fac ceva, să creez, să construiesc? Se poate vorbi de o revoluţie în educaţie, pornind de la conştiinţa fiecărui om? Se poate crea o masă critică din vocea tuturor celor care vor să schimbe ceva în bine, fiecare prin propriile puteri şi competenţe?

Un răspuns la toate aceste întrebări îl dă Marian Staș, una dintre cele mai active voci din educaţia românească, într-o analiză SWOT a educației, valabilă și acum. Îl recomandă expertiza sa în domeniu, dublată însă şi de buna credinţă şi responsabilitatea de a fi educator şi părinte.

Marian Staş

Este președinte al Clubului Liderii Mileniului Trei, lucrează la LeaderSHE – Young Women Leaders’ Academy şi EVOLUTIV Consultants Network. Este formator de opinie, trainer şi editorialist.

Starea curentă a educaţiei

România secolului al XXI-lea funcționează cu un sistem educațional de secol XIX-XX, depășit, ineficient, care cultivă mediocritatea și corupția la nivel sistemic.

Puncte forte

• Reziliența și integritatea unui procent de profesori, dispuși să lupte cu sistemul din interior;
• Insulele de excelență pentru performanța școlară de vârf, ce pot fi coagulate și folosite ca modele de bună practică.

Puncte slabe

• Sistem profund încremenit în paradigma comunistă;
• Nu cultivă valori;
• Calitate atât de scăzută și inadecvată, încât starea curentă a educației reprezintă o amenințare pentru securitatea națională a României;
• Inexistența unui cadru strategic de schimbare a paradigmei – adică, a trecerii Școlii ca sistem din secolul XIX-XX în secolul al XXI-lea
• Câmp de luptă politică “la rupere”, ignorând sistematic nevoile și aspirațiile copiilor
• Cultură organizațională dominantă de tip defensiv pasiv/agresiv
• Formă fără fond; mediocritate sistemică; ipocrizie endemică
• Norma culturală: „ne facem că facem” / „merge și așa”
• Proiectare de sistem centralizată, sindicalistă, depășită de timp (sistem profund corupt, care există pentru ca profesorii să aibă norme)

Oportunităţi

• Banii europeni înțelept investiți
• Posibilități reale de transformare de tip leap-frogging, cu leadership real adecvat
• Presiunea civică tot mai intensă, la nivelul societății (#colectiv; #rezist etc.)
• Nevoia critică de forță de muncă adecvat calificată, generatoare de presiune transformațională din partea companiilor pe învățământul vocațional-profesional

Ameninţări

• Impostura și mediocritatea clasei politice; în fapt, ineptocrației românești nu îi pasă deloc de educație
• Tracțiunea cvasi-nulă a procesului România Educată – riscă să ducă în derizoriu și să decredibilizeze actul de leadership exercitat la nivel prezidențial
• Schimbările cu viteză accelerată la nivel mondial, de natură să accentueze / adâncească / agraveze decalajele de performanță între România și restul lumii

Soluţia? România pe bune începe cu școala pe bune

• Operaționalizarea unui cadru strategic pentru schimbarea paradigmei Educației, centrat pe cultivarea de către Școală ca sistem a unui set de valori pentru secolul al XXI-lea: curaj, integritate, patriotism, excelență profesională;
• Vârf de atac strategic: arhitecturi curriculare descentralizate, de secol XXI (v. reprezentările grafice de mai jos)
• Operaționalizarea simultană a unui model de carieră didactică de secol XXI, centrat pe programe de licență pentru profesia didactică și pe opțiuni orizontale echivalente de carieră, și, respectiv, a unei arhitecturi instituționale de secol al XXI-lea, începând cu transformarea instituției inspectoratelor școlare (inspecții școlare – DA; inspectorate școlare – NU)

Îl puteți citi pe Marian Staș într-un excelent material de opinie despre vocea generației Z, Vreți să schimbați lumea? Face-ți-vă patul în fiecare zi!, apărut în Revista CARIERE, iunie 2019.