Manuela Nestor, cofondator NNDKP: Liderul nu stă niciodată într-un glob de sticlă

La prima întrebare a răspuns că dorește să urmeze facultatea de artă teatrală, să se facă actriță. Cât despre a doua întrebare, a explicat, printr-un citat de Ovidiu, că a fi excelent în ceea ce faci, la tine în țară, pentru oamenii în mijlocul cărora trăieşti este o formă de patriotism. După ore, profesorul a dorit să discute răspunsurile, fiind oarecum intrigat de faptul că premianta clasei doreşte să facă „Teatrul" şi în acelaşi timp fiind surprins de comentariul cu privire la patriotism.

Cu acea ocazie a sfatuit-o să mai reflecteze cu privire la alegerea de a urma cursurile facultăţii de teatru. I-a spus că „înfăţişarea ar ajuta-o să devină actriţă, dar mintea ar recomanda-o mai degrabă pentru un alt tip de activitate".

Acela a fost momentul în care Manuela Nestor, acum partener fondator al casei de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), a ajuns la concluzia că ar putea să îmbrăţişeze o profesie în care scena să rămână cumva prezentă.

„Și m-am gândit că Dreptul mi-ar crea posibilitatea studierii unei ştiinte umaniste, dar şi pe cea de a-mi desfăşura activitatea pe un alt fel de scenă. Pentru că, până la urmă, și avocatura presupunea însuşirea artei teatrale, căci procesele au multe aspecte comune pieselor de teatru. Și așa m-am hotărât să dau la Facultatea de Drept”, a povestit Manuela Nestor într-un interviu acordat revistei CARIERE. „Cu toate că avocatura pe care am practicat-o nu a fost în principal avocatură clasică de bară (n.red. – avocat pledant), ci avocatură de afaceri, aceasta a presupus şi ea inclusiv calităţi actoriceşti, desfăşurându-se tot pe un fel de scenă în care forţa argumentaţiei, tonalitatea vocii, replicile, gestica ţin şi ele de arta actoriei" .

„Sunt un om direct. Nu pot fi altfel”

O motivează pasiunea pentru profesie și dorința de a fi în mijlocul lucrurilor, plăcerea de a învăța lucruri noi și provocările care vin odată cu fiecare proiect sau problemă ce are nevoie de o rezolvare:

„Vorba foștilor noști parteneri, Patricia Petersen și Andrew Kingston: «Câtă vreme avem ‘fun’, motoarele funcționează pe ‘înainte’»”. Cea mai mare frică a Manuelei Nestor este cea legată de o boală care să-i răpească puterea de a rămâne în mişcare, de a se bucura de începutul fiecărei zile și de a fi activă.

În opinia partenerului fondator al NNDKP, calitățile care ne fac oameni se deprind în copilărie. Pentru Manuela Nestor, iubirea, compasiunea, sinceritatea și corectitudinea față de cei din jurul nostru reprezintă principalele trăsături ale unui om întreg. Mărturisește că aceea care a avut un rol major în formarea ei ca om a fost mama.

„Nu mi-a ‘predat’ nimic în mod explicit, dar exemplul ei a fost determinant. Sancționa orice deviere de la corectitudine, de la efortul pentru a învăța și a fi prima în clasă. În copilărie, mi se părea rigidă, deși învățătura era primul meu gând. Apoi, am descoperit că fără voința și sacrificiul ei de fiecare zi n-aș fi învățat limbi străine, care mi-au dat acces la toată bogăția de idei a unor culturi importante, n-aș fi învățat să iubesc cărțile, pe care ajunsesem să le citesc cu plăcere, indiferent dacă înțelegeam sau nu mesajele de la prima citire, n-aș fi mers la operă, la operetă, care era în aproprierea casei noastre, la concerte de muzică clasică. N-aș fi intrat în contact cu toată bogăția de idei și de învățăminte transmise pe calea artei sau a cititului”, povestește Manuela Nestor.

Tot mama este cea care i-a dat un sfat important – „Vorba dulce mult aduce” –, dar pe care nu a putut să-l urmeze întotdeauna: „Din păcate, nu l-am urmat mai niciodată. Sunt un om direct. Acest fel de a fi care ţine şi de temperament nu mi-a adus mereu aplauzele publicului. Dar nu pot fi altfel. Asta se poate corecta într-adevar prin educație, dar nu în totalitate. Când mă necăjește cineva, țin neapărat să-i spun adevărul, indiferent de cât de crud ar fi. Acest obicei supărător nu poate aduce prea multă simpatie, desigur. Însă nu pot linguși, nu pot fi fals amabilă, nu pot zâmbi frumos pentru a obține ceva”.

Copilăria? Modestă, dar frumoasă

Cum a fost copilăria Manuelei Nestor? Frumoasă. Deși avea o singură pereche de pantofi, două rochii, o fustă și două uniforme pentru școală, sărăcia era totuși „poleită" pentru că oamenii cu care intra în contact erau speciali. Şi apoi, mai toată lumea suferea de aceleaşi lipsuri. A copilărit în cartierul bucureștean Antim, despre care spune că era fermecător și plin de amintirea vremurilor trecute, cu biserici și mănăstiri, cu case frumoase, încărcate de istorie.

Pentru a ilustra paradoxul acelor vremuri, Manuela Nestor spune: „O perioadă, am avut chiar și un fel de guvernantă, prințesa Caligari, vecină cu noi, care stătea într-o casă modestă, pe strada Constantin Moroiu, plină de obiecte vechi, de argint, superbe, tablouri, obiecte de artă care mă fascinau. Ea îmi spunea povești interesante și mi-a creionat liniile de comportament în societate, un soi de cod al manierelor elegante pe înțelesul meu, o copilă de 10-11 ani la acea vreme”.

Când ei, copiii, mergeau la patinoar, când primeau bani să-și închirize patinele și să-și ia câte o sticluță de cola sau ceai cu esență de rom, era sărbătoare. Dar ce era cel mai interesant erau preocuparile pe care le aveau copiii pe atunci: se întreceau la cititul cât mai multor cărţi, la memorat poezii, la cine câștiga la jocuri inteligente și la alte activități ce le modela felul de a gândi.

A citit de foarte mică și nici acum nu și-a pierdut curiozitatea de a afla mereu câte ceva nou: „Citesc orice. De la revista ‘As’ ( spre amuzamentul soțului meu – n. red. – Ion Nestor, partener fondator al casei de avocatură NNDKP) până la ‘Dragostea în vremea holerei’ sau recitesc ‘Domnișoara Christina’, a lui Mircea Eliade. De curând, am citit ‚Epopeea lui Ghilgameș’ pentru că eram curioasă sa citesc povestea, nu numai discuţiile sau analizele unor istorici despre conţinutul ei. Am citit ‘Tăblițele de smarald’, atribuite lui Thoth Atlantul, pentru că, de asemenea, eram curioasă să pipăi originalul".

„În prezent, citesc o carte scrisă de prietenul și colegul de facultate Vladimir Ursu, despre tratatele internaționale ale României încheiate între anii 1918–1920. Fascinantă. Sute de informații pe care le aflu acum, pentru întâia oară. Este de citit pentru cei pasionați de istoria României, așa cum transpare ea din documente, și nu din interpretări fanteziste”. Pe lângă lectură, este interesată de istorie, în general, și de misterele lumii.

Nu este o admiratoare a filmelor românești actuale pentru că, potrivit Manuelei Nestor, oricât de premiate ar fi, nu poate gusta faptul că scot în evidenţă doar latura mizeră, decăderea umană, sărăcia și urâtul societății noastre: „Lucrurile frumoase, atâtea câte există, nu sunt, probabil, vandabile sau interesante pentru cei care premiază filmele respective. Ciudații din România au însă căutare”. Ascultă muzică extrem de variată, de la Elvis, Beatles și Frank Sinatra până la Beyonce și Taylor Swift, de la Aurelian Andreescu și Angela Similea până la Smiley și Loredana. Dar și muzica clasică, Bethoven, Bach, Brahms, Mozart, Stravinski, Mendelsohn, Enescu și Strauss, și mărturisește că îi plac foarte mult Chopin, Vivaldi și Ceaikovski.

„Lumea avocaturii nu este o lume a bărbaților”

A terminat Facultatea de Drept și, imediat după ce a ieșit de pe băncile școlii, a fost angajată într-o întreprindere de comerț exterior, ceea ce a ajutat foarte mult la acumularea unor cunoştinţe extrem de valoroase pentru activitatea desfăşurată după 1989. În momentul în care contextul a permis înfiinţarea unei societăţi de avocatură, ea și soțul ei nu au stat pe gânduri. Deși are multe diplome ce atestă pregătirea postuniversitară, cursuri și conferințe care să aducă valoare casei de avocatură și clienților, subliniază că, în avocatură, pregătirea profesională se face cu fiecare dosar, cu fiecare proiect în parte:

„Niciun avocat adevărat, chiar dacă știe pe dinafară Codul civil, chiar dacă crede că știe pe dinafară legile, nu poate să-și permită să lucreze din amintiri. În clipa în care dai o soluție, trebuie să verifici în mod nemijlocit atât textele de lege, cât şi doctrina. Să studiezi ceea ce au spus alţii despre situaţii similare şi să-ţi formezi părerea proprie pentru rezolvarea problemei cu care te confrunţi.Pregătirea profesională este continuă."

Lumea avocaturii este o lume extrem de competitivă și dură, dar în România nu este o lume doar a bărbaților, ci şi a femeilor în egală măsură, atrage atenția Manuela Nestor. Lumea care este încă majoritar masculină este cea a afacerilor, și asta creează uneori mici dificultăți: „În prima perioadă a evoluției mele profesionale, deci în epoca tinereții, dificultatea era că aceia cu care lucram vedeau femeia înainte de a vedea avocata. De regulă însă, după prima întrevedere, situația intra în echilibru și profesionalismul învingea șocul emoțional al întâlnirii cu mine.

Avantajul înaintării în vârstă este că profesionalismul începe să ocupe prim-planul, genul expertului pierzând din importanţă. În anii din urmă, mentalitatea lumii afacerilor s-a schimbat în bine, în mare parte. Echipele de experți devin din ce în ce mai mult asexuate din punct de vedere al percepției celor cu care aceștia interacționează și primează competența, capacitatea de a te mișca rapid și eficient în proiectele în care ești implicat”.

Liderul nu stă niciodată sub un glob de sticlă

Partenerul fondator al NNDKP este de părere că un lider adevărat trebuie să fie, în primul rând, charismatic, să aibă un magnetism care să-i atragă pe oameni în jurul lui. În plus, mai trebuie să fie extrem de hotărât şi competent, să aibă o gândire clară, să fie capabil să facă strategii, să aplice tactici și să aibă o viziune globală. Alte calități sunt capacitatea de a ști cum anume să discute cu membrii echipei și diplomația în abordarea problemelor delicate.
Deşi consideră că diplomaţia nu este punctul său forte, îi place să creadă că are restul calităților care fac un lider, inclusiv aceea de a fi aproape de echipă:

„Liderul nu stă niciodată sub un glob de sticlă. Nu există lider fără echipa.Noi am fost mereu alături de echipele noastre. Tu, ca lider, trebuie să fii exemplu pentru ceilalți. În profesia de avocat, liderul este şi mentor pentru cei cu care lucrează. Poți să fi mentor fără să fii lider, dar, când ești lider, trebuie să fii capabil să fii şi mentor pentru cei din jur. În profesia noastră, liderii sunt în primul rând profesionişti foarte buni. Nu te urmează nimeni dacă nu eşti profesionist. Avocaţii te respectă dacă pot găsi la tine sprijinul profesional, în primul rând "

Va continua să lucreze atâta timp cât nu-și va pierde interesul

Dacă nu ar fi fost partener fondator al casei de avocatură NNDKP, Manuela Nestor mărturisește că i-ar fi plăcut să fie medic sau om de știință pentru că a fascinat-o constant Marie Curie.

A făcut tot ce și-a propus și, chiar dacă uneori au fost şi greşeli, nu regretă. După cum nu regretă nici faptul că nu și-a dat teza de doctorat, din lipsă de timp: „Ceea ce am realizat profesional, activitatea febrilă din anii 1990–2000, este mai prețios ca orice. Sunt bucuroasă că am trăit acea epocă. Entuziasmul și satisfacția de a fi liberi, de a face lucruri interesante nu pot fi înțelese decât de cei care au trăit epoca de creștere și descreștere a național-socialismului românesc. Toate acestea sunt de neprețuit”.

Pentru că este genul de om pentru care curiozitatea și pasiunea pentru ceva sunt foarte importante, crede că va continua să lucreze atâta timp cat va simți că are parte de provocări: „Voi continua să lucrez cât voi avea ‘fun’. Dar munca va fi împletită cu călătorii în locuri interesante, în care nu am mai fost, pentru perioade mai lungi de timp decât un concediu obișnuit”, conchide Manuela Nestor, un om care nu a avut modele în viață pentru că singurul model pe care l-a considerat demn de urmat a fost ea însăşi, în proiecţia pe care şi-a făcut-o despre cea care a dorit sa devină, cea mai bună variantă a ei.