Manifest de ecologie urbana
Raluca Fiser, presedinte Asociatia Green Revolution
Raluca Fiser a studiat Stiintele economice, cu specializarea Marketing. A lucrat cativa ani pentru Clubul economic german, despre a carui activitate trebuia sa informeze comunitatea germana si austriaca din Romania. Asigura relatia cu autoritatile si companiile si cauta sa rezolve problemele expatilor confruntati cu mentalitatea locala. Mediul a fost preocuparea ei din totdeauna si, cand a decis sa-si incerce norocul in zona antreprenoriala, si-a zis ca trebuie neparat sa fie ceva legat de acest aspect al vietii noastre cotidiene.
In 2007, s-a alaturat partenerului sau de afaceri, Corneliu Belciug, pentru a publica Green Report, o revista lunara pentru business-ul de mediu. A fost deopotriva initiativa si investitia celor doi, convinsi ca nu poti sa ramai dezinteresat si neafectat intr-o lume in care problemele legate de mediu sunt tot mai mari. Raluca a lucrat mult timp pentru nemti, si-a facut studiile in limba germana si si-a insusit mentalitatea acestora fata de munca si viata. E obisnuita cu o gandire pe termen mediu si lung, care o ajuta sa inteleaga de ce mediul ar trebui sa fie prima noastra preocupare. Vrea sa-i convinga pe romani ca, daca nu fac astazi ceva, lipsa de implicare ii va afecta pe termen mediu si lung.
De la inceput, in fiecare numar, Green Report explica publicului care sunt noutatile legate de investitii, de tehnologii, de trenduri interne si internationale si relateaza despre proiecte de responsabilitate sociala corporatista, despre implicarea personala in protectia mediului. „Daca tot scriam, mi-am zis ca poate mai bine decat sa dau cu pixul in directia verde, ar fi sa pun mana pe o lopata sau pe o matura, ca sa fac ceva mai concret in directia asta.“
In opinia sa, cea mai grava dintre problemele care afecteaza Bucurestiul este praful (pulberi in suspensie PM10). Praful de la santierele de constructii, de la lucrarile de drumuri sau de la aglomerarile din trafic. Are consecinte negative asupra sanatatii populatiei si afecteaza aspectul orasului. Raluca Fiser spune ca problema prafului este rezultanta altor probleme, cum ar fi lipsa de coordonare in constructii si inexistenta unor controale – „nu e normal sa lasi o groapa neastupata sau sa versi un camion de nisip in strada si sa il lasi in bataia vantului.“ La aceasta se adauga neexercitarea bunului-simt al cetateanului care isi face curat in ograda si arunca praful in strada.
Schimbarea de mentalitate pe care o asteapta Raluca Fiser poate veni de la fiecare dintre noi printr-o atitudine proactiva exprimata prin implicarea in actiuni de voluntariat in cadrul unor asociatii non-guvernamentale, formularea unor petitii prin care sa ne expunem drepturile in fata autoritatilor si prin interactiunea cu alti cetateni cu aceleasi interese, impreuna cu care sa punem presiune pe autoritati.
Tot astfel, fiecare organizatie are optiunea sa se intereseze daca cladirea in care urmeaza sa se mute este eficienta energetic, precum si posibilitatea sa spuna: „Nu ma mut intr-o cladire de birouri cu o companie din industria tutunului, pentru ca nu se potriveste cu identitatea noastra corporatista.“ Un antreprenor sau un manager de companie isi poate pune singur o serie de intrebari, de genul: „Cum e cladirea aceasta construita?“, „Ce programe interne de constientizare avem pentru angajati?“, „Ce programe de training, in vederea protectiei mediului, avem?“, „Cat din bugetul de CSR e alocat pentru proiectele de mediu?“, „Pot sa incerc sa schimb ceva aici, la fata locului?“.
Daca spatiul din jurul cladirii de birouri nu ii apartine, ci tine de administratorul cladirii sau de Primarie, ceva tot se poate face. „Pot sa cer: containere de colectare selectiva a gunoiului, spatiu verde ingradit, rastere pentru biciclete, astfel incat angajatii mei sa poata veni cu bicicleta la birou.“ Sunt o multime de alte lucruri pe care o companie le poate face, chiar la sediu: sa colecteze hartia, sa faca un program de crestere a eficientei energetice si reducerea consumului de apa, de hartie, sa faca achizitii verzi in tot ce inseamna necesar pentru birou: de la tonerul de imprimanta pana la tipurile de becuri folosite. Daca vrei cu adevarat sa te implici, solutii exista.
Derularea unor proiecte de protectie a mediului atrage dupa sine si un feedback favorabil de la stakeholderi: „Trebuie sa dai ceva inapoi societatii in care iti desfasori activitatea si care iti permite sa te mentii si sa te dezvolti pe piata.“
Fiser spune ca in ciuda crizei economice, asociatia Green Revolution a crescut in ultimii doi ani pentru ca a identificat proiecte care sa raspunda nevoilor companiilor, dar si beneficiarilor directi. Se mandreste cel mai mult cu proiectul de „bike sharing“ – „I love Velo“, cu care sunt prezenti in cinci orase si opt centre de inchiriere. Celor care nu vad cu ochi buni plimbatul cu bicicleta prin parc, Raluca le propune un exercitiu de imaginatie: „Credeti ca un om care n-a mai mers de multi ani pe bicicleta ar avea curajul sa se aventureze in traficul stradal, de prima data?“ Utilizatorii de biciclete au nevoie sa se reacomodeze, sa capete siguranta si apoi sa faca presiune asupra autoritatilor, pentru a le determina sa creeze o infrastructura normala si civilizata, necesara unui oras cum este Bucurestiul.
Lansata luna trecuta, platforma de comunicare Green Politics – ,,Laboratorul ideilor verzi“ – ofera un cadru de dialog intre societatea civila, companii si autoritati. Intalnirile se vor tine la Parlament, discutiile vor fi transparente iar rezultatul lor va fi public. Pentru ca vine 1 Mai si se vor aprinde iar gratarele pe marginea drumului, politicienii din platforma Green Politics vor incerca sa treaca Legea picnicului prin Parlament. „Vrem o lege curata pentru o tara murdara. Vrem locuri de picnic civilizate.“
Raluca Fiser neaga ca ar conduce un Hummer, asa cum se zvoneste, si spune ca are o masina de talie medie, cu hatchback pentru cainele ei pe care il aduce in fiecare zi la birou. I-ar placea ca in viitor sa fie chiar ea cea care aduce autoturismele electrice in Romania. Si sa aiba in curte o masina pe care sa o incarce de la priza.
Proclamatia Ralucai Fiser:
1. Respecta legea!
2. Informeaza-te care iti sunt obligatiile si drepturile!
3. Incurajeaza-ti angajatii sa ia parte la programe educative de protectia mediului!
4. Inscrie-te in proiectul „Green Business Index“, topul celor mai verzi companii din Romania! Grija companiilor fata de mediu si resursele naturale este masurata atent prin intermediul unui chestionar. Societatile se pot inscrie gratuit in oricare dintre cele sapte categorii din GBI: dezvoltare sustenabila, impact asupra mediului, transport, utilizarea resurselor, cladiri verzi, achizitii verzi si deseuri. Datele furnizate de companiile romanesti sunt colectate, procesate si centralizate intr-un clasament. In urma analizei efectuate de catre expertii independenti, rezulta „Topul 10“ al celor mai responsabile firme. Ulterior se genereaza Raportul „Green Business Index“:
http: www.gbindex.ro
Zoli stinge lumina. Stinge-o si tu!
Zoli Tóth, Ambasador Earth Hour
Zoli Tóth e cetatean roman, de nationalitate maghiara, nascut la Timisoara, educat la Cluj-Napoca si casatorit in Bucuresti. De profesie, muzician. Nu-i place sa i se spuna muzicant, cantaret sau vedeta. A terminat Liceul de Muzica din Timisoara in anul 1995 iar in 2000 a absolvit Academia de Muzica „Gh. Dima“, sectia Percutie, cu specializarea profesor de instrument, solist instrumentist. Are un masterat in Stilistica interpretarii instrumentului, obtinut de la aceeasi academie in 2003. Din 2000 e artist si manager al formatiei SISTEM alaturi de care „a bruiat un pic showbiz-ul autohton“ cu cateva hituri, o clasare buna la Eurovision, o gala tare pe Stadionul „Lia Manoliu“ (Gala Hagi) sau cantand in deschidere la Depeche Mode sau in fata unui milion de spectatori care sarbatoreau intrarea in noul an, in fata Portii Brandenburg din Berlin.
Treaba cu ecologia vine de acasa. Tatal lui este mare gradinar, atent la plante si la reciclat. I-a atras atentia asupra risipei, de cand era foarte mic. In 2007, in timpul concertelor cu trupa sa, Zoli a inceput sa tina discursuri despre curatenia din parcari. La putin timp s-a trezit cu Anamaria Bogdan de la „MaiMultVerde“, la scarile scenei, care il ruga sa o sprijine in promovarea campaniei „Romania nu gusta cianura!“. Cam in aceeasi perioada a facut un turneu prin licee, in care a tinut prelegeri despre importanta reciclarii hartiei. In 2008 a primit un telefon de la Green Report, care ii propunea sa modereze emisiunea omonima, care i-a deschis orizonturi noi si a devenit parte integranta din Zoli Tóth. Apoi, din noiembrie 2010 realizeaza si modereaza Ecofrecventa la National FM, ajunsa, recent, la editia cu numarul 100.
Dintre problemele cu care se confrunta orasul, cea mai mare i se pare lipsa de informare si de educatie. Cu riscul de a supara pe cineva, adauga la asta si lipsa amenzilor. Nu trebuie sa uitam de zona culturala in care ne aflam. „Daca treci muntii, observi ca nu e aceeasi jale. Acolo oamenii isi curata trotuarele iarna, arunca mai putin pe jos, iar poluarea fonica – celebrul claxonat – lipseste cu desavarsire. Din pacate sau nu, shaorma nu va fi niciodata la fel de buna la Viena ca la Istanbul, si nici snitelul de la Istanbul precum cel de la Viena. Treaba asta cu ordinea in oras e in sange; o ai sau nu…“
Spune ca atunci cand in Romania cineva va lua amenda pentru mucul de tigara aruncat pe geam, din masina, nici „sacii de moloz nu vor mai zace uitati in fata la Ateneu.“
Sunt companiile din mediul privat responsabile de aglomerarile de trafic si de felul in care arata spatiul din jurul birourilor? Vorba ceea – „Omul sfinteste locul“, dar Zoli spune ca ar fi pacat sa generalizam. „Sunt multe birouri care arata ca in Vest, sau chiar mai bine, si sunt birouri pe care le-ar inchide maine.“
Nu crede ca nu stim cum sa ne implicam si noi in proiecte de reabilitare urbana. „Astazi sunt foarte multe organizatii care dau consultanta pentru oricare dintre problemele legate de mediu, si nu numai. Trebuie doar sa vrei.“ Si daca tot nu stim ce sa facem, putem sa-i dam telefon.
In mediul de business, CSR (corporate social responsability) este o activitate benevola, dar care face diferenta cand un client este in fata unui produs fabricat de doua branduri diferite. Compania care se implica in CSR castiga de fiecare data.
Zoli TÓth e activ in multe proiecte care tin de educatie in scoli, la Radio sau TV, sau in promovarea unor actiuni de voluntariat etc., dar proiectul cu care se simte cel mai bine este „Earth Hour“ („Ora Pamantului“). „Am crescut impreuna, am integrat peste doua milioane de romani in acest proiect. Impreuna cu WWF am crescut si am dezvoltat un brand puternic.“
Anul acesta incearca sa atraga cat mai multi parteneri pentru sustinerea cauzei „Earth Hour“. De la primarii din peste 50 de orase din Romania, la ziare de sport, televiziuni nationale sau locale, emisiuni de radio, ambasade, peste 60 de companii multinationale, scoli, licee, universitati, ONG-uri, artisti, si nu numai. Pe 26 martie, Bucurestiul se va numara, ca si anul trecut, printre capitalele lumii care vor stinge lumina in semn de sustinere. De la 20,30, mai multe cladiri proeminente din oras se vor cufunda in intuneric, timp de o ora. Ca si in 2009, impreuna WWF, va organiza un eveniment special, care nu va implica folosirea surselor de curent. In aceeasi seara, datorita reducerii poluarii luminoase ca urmare a stingerii luminilor, Astroclubul Bucuresti ii va invita pe bucuresteni sa se bucure de multimea de stele devenite astfel mult mai vizibile.
Platforma speciala 60+ permite sustinatorilor „Earth Hour“ sa impartaseasca idei, povesti sau planuri despre cum aleg sa reduca impactul negativ asupra planetei. Platforma, accesibila la www.beyondthehour.org, s-a nascut in urma evolutiei campaniei „Earth Hour“, reflectata si de sutele de povesti pe care oameni de rand, institutii sau mari companii le-au impartasit inca de la prima editie.
Pana pe 26 martie, platforma „Beyond the Hour“, accesibila si de pe www.earth-hour.ro,
site-ul campaniei din Romania, va centraliza toate aceste povesti si actiuni, care pot fi consultate de catre publicul larg.
Proclamatia lui Zoli Tóth
1. Interzicerea claxonatului in oras.
2. Razii saptamanale cu camera ascunsa la sediile RAR.
3. Ridicarea unor parapeti din otel de cea mai buna calitate in jurul liniilor de tramvai.
4. Interzicerea masinilor de tonaj greu in oras.
5. Interzicerea scuipatului, urinatului si prezentei cainilor vagabonzi pe trotuarele si soselele din oras.
6. Construirea „fara limita de viteza“ a cat mai multor tronsoane de metrou.
7. Folosirea iluminatului public doar noaptea.
8. Aderarea Bucurestiului la proiectul „Dark Sky“ (sa poata arata fiicelor sale macar o steluta) www.darksky.org
9. Pe 26 martie 2011, ora 20,30 toata lumea sa stinga lumina in casa! Este Earth Hour (Ora Pamantului). Odata pe an, timp de o ora putem lasa Pamantul sa respire…
Pentru o dezvoltare urbana fireasca a Capitalei
Nicusor Dan, Asociatia „Salvati Bucurestiul“
Desi i-ar fi fost relativ usor sa ramana in Franta pe post de conferentiar universitar, Nicusor Dan a ales sa se intoarca in tara si astazi lucreaza ca cercetator principal la Institutul de Matematica al Academiei Romane. Sustine ca nu s-ar fi putut acomoda la mentalitatea vestica, dar faptul ca si-a dedicat ultimii 12 ani activitatilor sociale – infiintand asociatii, organizand seminarii, initiind petitii si marsuri de protest – denota ca anii traiti in Occident– unde conteaza „ce faci, si nu ce spui“ – si-au pus amprenta asupra lui.
Nicusor Dan a fondat Asociatia „Salvati Bucurestiul“ in 2008 si a avut initiativa unui pact pentru realizarea unei dezvoltari urbane firesti, la care autoritatile locale sa subscrie. P
Prima data a luat pozitie in 2006 fata de o idee a primarului de atunci, Adrian Videanu, care voia sa construiasca patru blocuri in fata Ateneului Roman. S-a alaturat atunci unei miscari pe Internet si a luat parte la manifestatiile in urma carora primarul si-a retras initiativa.
Gruparea protestatara, Grupul Civic Bucuresti, nu era foarte bine structurata, asa ca Nicusor Dan a fondat propria asociatie. Nu avea cunostinte juridice si nici studii de urbanism, dar acest lucru nu l-a impiedicat sa ia atitudine. Asa a reusit sa blocheze, prin actiuni in justitie sau in mass-media, „o serie de monstruozitati urbanistice“. Isi justifica actiunile prin nevoia de a contracara presiunea imobiliara necinstita. Vrea sa salveze Bucurestiul de investitorul speculativ si de autoritatea publica care ii este complice: „In mod normal, intr-un oras civilizat, investitorul are optiunea sa mearga in zona veche sa cumpere o casa, sa o restaureze si prin aceasta sa dovedeasca publicului ca are statut social. Sau sa se duca la periferie si sa faca profit. Aici s-a rupt regula. I s-a dat voie sa construiasca si sa faca profit in centru.“ E convins ca, la un moment dat, in viitor, Bucurestii vor intra pe fagasul normal al oricarei capitale democratice. Dar cat vom pierde pana atunci?
In 2008, asociatia sa a dat publicitatii raportul „Bucuresti, un dezastru urbanistic“. S-au folosit datele comparative ale Centrului de statistica al Ministerului Sanatatii, care indicau clar ca a crescut incidenta bolilor respiratorii la copii si in unele cazuri cifrele s-au dublat. La fel e cazul bolilor cardiovasculare la varstnici. Prin comparatie, Parisul, unde si-a facut studiile, i se pare o metropola fireasca, pe masura oamenilor care o locuiesc.
Nu poate sa nu se gandeasca cum ar fi daca toate companiile mari ar refuza sa inchirieze spatii in complexul de 19 etaje, parter si 4 niveluri subterane de langa Catedrala „Sfantul Iosif“. Probabil ca ar fi un semnal clar pentru toata lumea ca asa nu mai merge!
Crede ca intreprinderile din mediul privat trebuie sa respecte legislatia in constructii si urbanism si, daca nu fac ele insele actiuni de lobby pentru respectarea legii, atunci ar putea sa sprijine asociatiile care militeaza pentru asta, in special prin procese. Acum, lupta este disproportionata intre cei care vor sa se respecte legea si cei care fac profit din incalcarea ei.
„In prezent, in materie de documentatie de urbanism si autorizatii de constructii, 50% din ce se intampla in Bucuresti este, in linii mari, ilegal.“ Primaria a licitat un nou Plan Urbanistic General, dar exista discutii in jurul proiectului de concurs care ar urma sa fie realizat de Universitatea „Ion Mincu“, si nu de un consortiu occidental. Dan spune ca, in afara de monumente, cele aproximativ 18 000 de cladiri din zona istorica nu au niciun fel de protectie, deci e nevoie de schimbarea legii. In privinta spatiilor verzi e de dorit ca numarul lor sa creasca si mai ales sa devina accesibile, ca fiecare sa poata iesi cu copilul in parc aproape de casa sa.
In Bucuresti, estimeaza ca ceea ce se castiga intr-un an prin plantari reprezinta cam 10% din cat se pierde prin incalcarea legii. Mai multe ONG-uri au reusit sa intoarca o lege pe care comisia de specialitate o propusese plenului Parlamentului si care, grosso modo, spunea ca orice privat are voie sa schimbe destinatia spatiului verde pe care il detine. „Daca s-ar fi intamplat acest lucru, probabil ca am fi pierdut dintr-un foc doua-trei sute de hectare de spatiu verde in Bucuresti.“
In fiecare luna luam cunostinta de cinci-sase proiecte care mai „ciupesc din spatiul verde“. Chiar luna trecuta, Consiliul General a aprobat un complex de locuinte pe Mircea Eliade. Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti vrea sa construiasca un ansamblu de camine studentesti pe un spatiu verde din Poligrafiei. La marginea parcului IOR e o fosta baza sportiva – Spartac – unde un investitor irlandez vrea sa construiasca un mare mall. Initial au reusit sa ii anuleze in instanta documentatia de urbanism, dar acum se zvoneste ca Primaria i-a dat o noua autorizatie de construire pe o suprafata mai mica. Nicusor Dan se teme ca asa s-ar putea pierde doua-trei hectare de spatiu verde.
Un alt proiect, care pentru moment e inghetat, este „Casa Radio-Complexul Dambovita Center“, o suprafata de zece hectare concesionata unui investitor pentru construirea unui mall. Procesul se afla in instanta si Nicusor Dan spera sa poata opri proiectul. Beneficiul urias ar fi ca suprafata de zece hectare sa fie folosita ca spatiu public, parc si zona culturala. „Una ar fi ca acea cladire sa aiba o functiune culturala si oamenii sa vina cu metroul pana acolo si alta e sa ai 4000 de locuri de parcare in subsol, deci 20 000 de masini care sa vina zilnic acolo.“
Nicusor obtine respectarea legii prin presiune, prin scrisori care cer autoritatilor sa asigure transparenta actelor pe care le-au aprobat si – in cazul in care acest lucru nu se intampla – actioneaza in instanta. E un lucru pe care orice cetatean poate sa-l faca. „Primaria Municipiului Bucuresti este una bogata, cu un buget de 1,3 miliarde de euro pe an, in timp ce toate cele sapte primarii impreuna au 3 miliarde de euro pe an. Banii cheltuiti pentru a muta locuitorii unor cladiri vechi si a le restaura sunt nesemnificativi. Ar trebui ca macar 1% din buget sa se cheltuiasca pe asta.“
Actiunea cu al carei rezultat se mandreste cel mai mult este schimbarea Legii Urbanismului ca urmare a unui efort comun al mai multor ONG-uri si al ministerului de resort. Asa se face ca din 2009 s-a redus posibilitatea de a obtine derogari si de a construi, de exemplu, sase etaje intr-un cartier de doua etaje. Ceea ce inainte de schimbarea legii era foarte usor, acum nu e imposibil, dar e cel putin mai greu.
Proclamatia lui Nicusor Dan
1. Din 2007 s-a interzis prin lege construirea pe spatiile verzi. De atunci, politicienii au tot incercat sa schimbe legea. 100-200 de oameni au reusit sa-i impiedice prin proteste. Vom mai incerca, trebuie sa fim mai multi!
2. Anual, spatiul verde castigat in Bucuresti prin amenajari este 5-10% din spatiul verde pierdut prin decizii ilegale ale primariilor. Trebuie initiate de 20 de ori mai multe procese impotriva primariilor.
3. Nicaieri in lume largirea strazilor nu a redus traficul, ci l-a ingreunat. Trebuie sa punem presiune pe Primarie pentru dezvoltarea transportului in comun, nu a marilor lucrari de infrastructura.
4. Patrimoniul nu este hobby-ul unor nostalgici, ci bogatia acestuia. Trebuie sa ne luptam pentru pastrarea zonelor istorice ale oraselor noastre.
5. ONG-urile reusesc sa reactioneze la 2-3% din deciziile eronate ale primariilor. Oameni si resurse trebuie sa intre in ONG-urile care fac opozitie primariilor!
6. Companiile trebuie sa aiba curajul sa sprijine organizatiile si initiativele care ataca direct disfunctionalitatile din sistem!
Sa ne ascutim spiritul civic
Doru Mitrana, director executiv, Asociatia „MaiMultVerde“
Doru Mitrana a obtinut licenta in Marketing in '98, imediat dupa absolvirea facultatii. Experienta profesionala din perioada 1998 – 2006 l-a purtat catre managementul de proiect, astfel ca la inceputul lui 2007, a raspuns cu un „da“ firesc la invitatia lui Dragos Bucurenci de a lucra impreuna pe proiecte de responsabilitate sociala corporatista (CSR) la Asociatia „Salvati Dunarea si Delta“. Cu timpul, pregatirea lui s-a mai rafinat, iar acum e specialist in managementul proiectelor de CSR in materie de protectie a mediului. Pe fondul acestei specializari si in aceeasi formula – cu Dragos Bucurenci – a infiintat in 2008 Asociatia „MaiMultVerde“. Apropierea de ecologie, de responsabilitatea sociala si de tot ce inseamna „o lume mai buna“ a decurs din conditia de tata, care si-a ridicat privirea in viitor. Nu i-a placut ce a vazut. Mai mult, l-a cuprins un sentiment de rusine, gandindu-se ce ar raspunde peste ani la intrebarea: „Tu ce ai facut ca sa schimbi asta?! “.
Dintre problemele cu care se confrunta Bucurestiul si orasele mari ale tarii, in opinia sa cele mai grave sunt lipsa sistemelor integrate de gestiune a deseurilor, a colectarii selective si reciclarii, cresterea traficului auto (si implicit a noxelor) dincolo de capacitatea infrastructurii. La acestea se adauga absenta spatiilor verzi, poluarea apelor si calitatea aerului.
Mai trist este ca orasele sunt ale nimanui, ca nu sunt luate in posesie de locuitorii lor. Dincolo de spatiul personal imediat – interiorul locuintei si eventual biroul (masa de lucru) – suntem total decuplati de ceea ce ne inconjoara. Iar pentru tot ce nu merge, gasim vinovati: pe administratorul de bloc, pe primarul de sector, primarul general sau pe „oamenii de la gaze, de la lumina, de la drumuri, de la ADP, de la Primarie“ etc. La birou, vinovat este, de cele mai multe ori, seful direct, dar ocazional mai sunt blamati (si niciodata in fata) „aia de la Admin’, de la IT, din management sau din board“. Prea rar ne gandim ca, daca blocul, strada, cartierul sau orasul nu arata asa cum ne-am dori este pentru ca fiecare dintre noi suntem prea ocupati sau prea comozi ca sa facem ceva.
Cum se poate remedia situatia? In opinia sa, ar trebui sa invatam sa ne exersam spiritul civic mai mult decat simtul critic, si asta nu doar o data la patru ani, atunci cand aplicam stampila de vot. De lucru mai e mult pe toate planurile: economic, social, politic si moral – pentru a mai putea spera la solutii miraculoase, iar salvarea nu va veni in niciun caz de undeva din afara. „Primul pas este sa-ncepem! De azi, cu noi insine. Si sa nu ne temem de neinsemnatatea faptelor sau a contributiei noastre. Schimbarile mari sunt pana la urma sume de mici modificari, la fel cum fiecare bob de grau contribuie in egala masura la umplerea sacului.“ Exemplele pe care le-a adunat de cand lucreaza la „MaiMultVerde“ l-au convins.
In urma cu doar trei ani, mersul pe bicicleta era considerat sport-extrem in Bucuresti, astazi tot mai multe biciclete iau locul masinilor in trafic, iar presiunea facuta asupra autoritatilor pentru dezvoltarea infrastructurii de piste si parcari pentru biciclete creste. Si aceasta, pentru ca au fost cativa „nebuni“ care initial au sfidat pericolul, gura lumii si vocea ratiunii. Deschiderea in 2008 a primului centru de inchirieri biciclete, Cicloteque, nu a facut decat sa dea apa la moara visatorilor pe doua roti. Tot asa, daca in 2007 colectarea selectiva a deseurilor tinea exclusiv de vestul Europei, astazi avem containere separate pentru plastic, hartie si sticla, in multe dintre cartierele oraselor mari. Aceasta se datoreaza si celor peste 5000 de persoane care au decis sa le scrie primarilor si sa le solicite acest lucru, la indemnul proiectului „Viata dupa colectare“. Dar reusita care il bucura pe Mitrana cel mai mult este faptul ca astazi oricine, copil sau adult, are voie sa se stea pe iarba in parc sau sa se plimbe cu bicicleta pe alei. Cu doar doi ani in urma, acestea erau interdictii, iar autoritatile locale au renuntat la ele doar in urma unor manifestari repetate si hotarate de dezaprobare cetateaneasca. Astazi, nici nu se mai stie de la cine au pornit – deoarece cu siguranta cineva a deschis primul gura. Nici nu mai conteaza de altfel, importante sunt libertatile castigate.
Nu o data i s-a intamplat sa auda oameni incantati de faptul ca au biroul in centru, dar nemultumiti ca nu gasesc un loc de parcare. Si invers, oameni care se plangeau ca lucreaza departe, intr-o margine de oras, destinatie catre care traficul e un adevarat cosmar. Daca in fiecare dimineata isi deschid portile pentru sute, poate mii de angajati, care creeaza ambuteiaje in drum spre birou, atunci sunt companiile vinovate? Si este aceasta cu adevarat o vina? Daca isi deschid sedii sau sucursale in puncte cat mai circulate din orase, pentru a fi accesibile clientilor lor, le putem blama? Probabil ca da si, destul de des, o si facem.
Sunt companii care au gasit solutii si si-au dotat birourile cu biciclete pentru angajati, altele care si-au mutat si comasat birourile in business park-uri. „Cel mai spectaculos este demersul grupului Petrom care si-a mutat de curand mare parte din birourile din Bucuresti si Ploiesti intr-un parc construit pe un teren pe care in prealabil l-a curatat de deseuri petroliere ramase in sol de pe vremea bombardamentelor din cel de-Al Doilea Razboi Mondial.“
Dincolo de acestea, lumea de business este totusi inca prea atasata de autoturismul personal, in primul rand ca urmare a tinutei de lucru. Adevarul e ca este greu sa mergi pe bicicleta sau cu mijloacele de transport in comun, atata timp cat toata lumea se asteapta sa apari la serviciu in costum, la dunga. Asadar, sfatul sau catre companii este urmatorul: scoateti tinuta business din codul de conduita, din regulamentul interior si de pe unde mai este ea reglementata si inlocuiti-o cu tinuta smart casual. Toata lumea va fi mai fericita. Spera ca angajatii companiilor sa fie intr-o zi la fel de inversunati pe tinuta business, precum elevii si parintii din anii ’90 pe uniformele scolare.
Proclamatia lui Doru Mitrana
1. Cetateni, locuiti-va orasele, ele nu sunt doar o gara de tranzit!
2. Companii, sunteti dependente si responsabile fata de comunitatile in care activati! Cetatenii va sunt angajati – de la cel mai de jos pana la cel mai inalt nivel ierarhic – furnizori, clienti si cumparatori. Fara ei, nu puteti exista!