Manager și antreprenor, ”roluri” care-i dau bătăi de cap actorului George Remeș

M-am întâlnit cu George Remeş, actorul care deţine cafeneaua Godot după un eveniment în a cărui deschidere, actorul Horaţiu Mălăele a ţinut un mic moment umoristic. Văzusem şi cu altă ocazie momentul dar de fiecare dată impactul este acelaşi. Una dintre replicile la care sala se amuză din plin era chiar în deschiderea monologului: „Sunt Horaţiu Mălăele iar în cartea mea de muncă scrie că sunt „prestator de servicii culturale". Cum nu am văzut niciodată cum arată diploma sau cartea de muncă a unui actor, l-am întrebat pe George Remeş ce scrie pe diploma lui.

„Dacă vă referiţi la titulatura de «prestator de servicii artistice», e într-adevăr, una destul de ciudată dar un actor nu foloseşte acea bucată de hârtie foarte des. E important cu ce pleci din şcoală şi nu titulatura pe care ţi-o dau în acte nişte birocraţi. Noi ştim să facem haz de situaţie într-un fel care şi pe birocraţi îi face să radă" spune amuzat George Remeş. El a avut „norocul” să nu lucreze niciodată cu carte de muncă pentru un teatru de stat. Cu siguranţă ştiţi Cafeneaua Teatru Godot, punct de reper în agenda culturală a Capitalei şi rampă de lansare pentru mulţi actori tineri.

George Remeş a deschis cafeneaua în 11 noiembrie 2010 iar numele este inspirat după personajul din piesa lui Samuel Beckett „Aşteptându-l pe Godot”. Ca într-o piesă de teatru absurd, anul care ar fi trebuit să fie cel mai bun pentru Cafeneaua Godot s-a închis pe pierdere. „Vă spun că în acest moment datorez aproximativ 20.000 de euro statului român şi în rest vă las să vă imaginaţi. Acesta ar fi fost cel mai bun an, dar n-a fost să fie. N-ar fi însă drept să ne plângem. Alţii au fost mai puţin norocoşi”.

Evenimentele finalului de an 2015 au dat peste cap vieţile multor oameni iar deciziile luate peste noapte au marcat puternic,aşa cum era firesc, şi afacerile. E sarcastic să spui că îţi pasă de vieţile oamenilor, când tu Stat, nu ai făcut nimic pentru ca acele clădiri să fie consolidate şi nici nu arăţi că s-ar putea întâmpla ceva în acest sens într-un viitor apropiat. Legea care a închis magazine, sedii de bănci, teatre, restaurante, ateliere de artă şi alte afaceri mici din clădirile cu bulină a afectat, dintr-o eroare, şi teatrul Godot.

„Clădirea în care funcţionăm a apărut pe lista clădirilor cu bulină dar nu a putut fi probată ca fiind justificată de către Primăria Capitalei pentru că la dosar lipseşte un lucru esenţial: Expertiza însăşi! Ca un simplu cetăţean cu dreptul la o părere cred că această lege a fost promulgată absolut iresponsabil şi populist. Era absolut necesar ca în urma promulgării acestei legi să apară imediat fonduri pentru împrumuturi pe termen lung, cu dobândă mică, împrumuturi care să fie acordate de stat cetăţenilor care doresc reconsolidarea. Ar fi trebuit să existe şi gratuităţi pentru pensionarii care locuiesc în clădirile vechi şi statul să contribuie financiar în cazul clădirilor monument-istoric. Se puteau face multe lucruri dar mă opresc aici în a-mi da cu părerea pentru că acum mult timp am spus nu politicii şi prefer să rămân la actorie şi să mă mir.”

Momentan, clădirea în care funcționează cafeneaua este în curs de reclasificare, în urma unei expertize comandate de George Remeş împreună cu asociaţia de proprietari, expertiză care arată clasa 2 de risc seismic. Antreprenorul spune că intenţionează împreună cu locatarii să ia un credit pentru a renova clădirea. Dar aici apare un alt obstacol. „Problema cea mai mare este însă că legislaţia este incompletă şi legea a fost dată fără normative. Autorizațiile de construcție cu toate avizele necesită minimum cinci luni şi asta în cazul cel mai fericit. Cu experienţa pe care o am în jungla birocratică din ţara noastră aş paria că nu vom obţine acest act mai devreme de primăvara lui 2017.”

Remeş spune că în cei şase ani de funcţionare ai cafenelei Godot, taxele plătite către de stat „se ridică la o sumă mult prea mare în comparaţie cu ceea ce a oferit statul înapoi Godot-ului, teatrului independent, privat sau particular şi culturii din România, în general”.

Ideea de a avea un teatru independent a apărut în 2006 şi s-a concretizat patru ani mai târziu. Între timp a plecat la New York pentru a-şi continua studiile. „Am plecat în New York pentru un master în actorie la New School for Drama urmărind, ca mulţi alţii, visul american. M-am întors pentru că am înțeles că pot să fac mai multe acasă alături de prieteni şi oamenii cu care am învăţat această meserie decât într-o ţară străină unde trebuie să iei totul de la început. A fost o experienţă minunată şi am învăţat multe din ea dar am ales alt destin. Şansele unui actor în SUA sunt foarte mici din start iar dacă mai eşti şi dintr-o ţară unde engleza nu e limba nativă vei avea mereu un accent care te va limita la anumite roluri. Nu spun că e imposibil să reuşeşti dar îţi trebuie foarte multă muncă, sacrificii şi, în final, fără un dram de noroc s-ar putea că totul să fi fost inutil”.

Când s-a întors, sprijinit de părinţi a investit peste 100.000 de euro în cafeneaua-teatru de pe strada Blănari, devenită rampă de lansare pentru mulţi actori tineri. „Ideea de teatru independent nu-mi aparţine şi este o noţiune atât de controversată încât eu am ajuns să evit să o folosesc. Am avut ideea unui teatru să-i zicem non-bugetar în 2006 când alături de doi colegi de-ai mei ne plimbam prin centrul istoric al Bucureştiului şi am văzut sala sindicatelor „Hermes” (care nu mai există acum). Atunci am început să visăm la un teatru care să nu aibă legătură cu cele de stat. Un teatru care să se poată susţine singur sau din sponsorizări şi care să dea o şansă cât mai multor actori tineri. Atunci, ca şi acum, perspectiva angajării într-un teatru de stat era mai mult o iluzie. Iluzie a fost pentru moment şi ideea unui teatru autosustenabil dar după experienţa din New York m-am întors mai curajos (sau mai nebun) şi după o vreme s-a născut Godot cu sprijinul familiei mele”.

Mulţi actori tineri au debutat la Godot

George Remeş afirmă că nu a „contabilizat” câți tineri au debutat pe scena Godot dar câteva sute sigur au fost. În prezent sunt peste o sută care joacă frecvent în spectacole. „Asta a şi fost ideea cu Godot. Să dea o şansă cât mai multor tineri dar destul de repede a devenit neîncăpător. Chiar şi aşa, în fiecare an primim noi spectacole ale tinerilor absolvenţi” spune George, managerul cafenelei Godot.

Fără cafeneaua ataşată şi veniturile generate de ea, teatrul Godot ar fi dispărut în mai puţin de şase luni, crede el. Veniturile din vânzarea biletelor sunt folosite în totalitate pentru plata actorilor, a taxelor pe salariile acestora, a taxelor pe bilete, a personalului care deserveşte exclusiv teatrul, drepturi de autor şi alte cheltuieli legate de spectacole. „Nu veniturile cafenelei sunt crescute de veniturile din bilete, ci mai degrabă pierderile teatrului se acoperă din vânzările cafenelei” punctează el.

Nu există criterii fixe după care alege spectacolele de la Godot. S-a întâmplat de multe ori să refuze o piesă de teatru. „Este neplăcut să spui cuiva că munca lui nu este suficient de bună pentru că, deşi nu foloseşti chiar aceste cuvinte, mesajul pe care îl încasează cel refuzat, acesta este. În general, dau o şansă oricui şi las publicul să decidă, dar de la o vreme oferta este prea mare şi am devenit supraaglomeraţi. Cel mai greu lucru nu este să refuzi un spectacol, ci să-l opreşti, după ce s-a jucat o vreme. Actorii se îndrăgostesc de proiectele lor şi nu pot să înţeleagă că dacă devin nerentabile, trebuie oprite. Vine o vreme însă când mai mor şi spectacolele şi trebuie păstrate în amintire", afirmă George Remeş.

Cel mai rău lucru care se poate întâmpla în cariera unui actor, spune „prestatorul de servicii culturale” George Remeş, este „să piardă bucuria jocului”. Dacă ar fi să facă o comparaţie, ce anume este mai dificil: să fie pe scenă sau să menţină afacerea pe profit, George Remeş spune că actoria este cea mai mare provocare. „Destinul m-a forţat să le fac pe amândouă pentru că «de ceea ce fugi te va urmări întotdeauna». Nu se pot compara, dar după premieră simţi o bucurie şi o împlinire, simţi că munca ta meritat. În afaceri, după ce reuşeşti să-ţi plăteşti toate salariile, chiriile, utilităţile, taxele, luna următoare o iei de la capăt cu același lucru. Profitul nu mă obsedează decât în măsura în care e suficient să mă ţină pe mine. Ceea ce este însă presant este să ţin afacerea peste linia de plutire.”

George Remeş spune că nu se simte împlinit ca actor deşi are la activ multe filme şi spectacole de teatru. „Întârzie însă să apară rolul «acela». Nu neapărat un rol principal, dar unul substanţial, pe care să-l iubesc. În teatru, lista e mai scurtă, pentru că de când mă ocup de destinele Godot Cafe-Teatru îmi vine foarte greu să mai şi joc. Am jucat în „Testosteron” regizat de fostul meu coleg, Zakarias Zalan, pe scena Godot, în „Leul Deşertului”, unde am onoarea să fiu pe scenă alături de maestrul Radu Beligan şi de doamna Maia Morgenstern şi care se joacă la Palatul Copiilor.”

Pe actorul George Remeș îl veți putea vedea pe scena Godot, alături de Maia Morgenstern, într-un spectacol care va avea premiera pe 12 martie.