Lecții învățate din victorii discrete

Știm să recunoaștem victoriile, chiar și atunci când nu sunt răsunătoare? Știm să învățăm și din victorii, nu numai din eșecuri?

Andrew Wyeth este unul dintre cei mai de seamă pictori realiști ai secolului al XX-lea. Una dintre cele mai renumite lucrări ale sale este Christina’s World (Lumea Cristinei). La începuturile sale – când și cariera, și căsnicia de-abia-i începeau și totul era încă neconsolidat și fragil – Andrew Wyeth a primit o propunere de parteneriat de la The Saturday Evening Post. Propunerea părea să fie de neratat – publicație renumită, colaborare pe termen lung, remunerație stabilă. Dar soția pictorului i-a spus direct: „Dacă accepți propunerea asta, te părăsesc. Nu vei ajunge niciodată un mare pictor”. Andrew Wyeth a refuzat oferta și i-a mulțumit întotdeauna soției sale, „o femeie foarte inteligentă și un mare susținător al artei mele”, declară acesta în cartea Wisdom, a fotografului Andrew Zuckerman.

CUM RECUNOȘTI O VICTORIE DISCRETĂ?

O victorie adevărată te face să te simți bine pentru că este în acord cu tine – cu valorile și credințele tale, cu ceea ce te împlinește cu adevărat. Nu toate victoriile sunt răsunătoare pentru că unele adevăruri și valori sunt mai puțin populare și mai puțin validate de oameni și de societate, pentru că sunt mai puțin evidente. Sunt mai nuanțate, mai discrete, răspund unor nevoi mai profunde și respectă valori mai înalte.

CUM ȘI CE ÎNVEȚI DINTR-O VICTORIE DISCRETĂ?

Învățăm din eșecuri și ne sărbătorim victoriile. E adevărat – nu întotdeauna învățăm ce trebuie și nu întotdeauna sărbătorim cum trebuie pentru că preferăm să ne concentrăm fie numai pe ce e rău, fie numai pe ce e bine.

Asupra eșecurilor tindem să reflectăm mai mult pentru că eșecurile dor, iar de durere vrem să scăpăm. Dar este importat să reflectăm și la victoriile noastre, mai ales la cele nerăsunătoare – pentru că victoriile discrete adesea conțin învățăminte la fel de discrete.

Astfel, indiferent dacă victoria ta este răsunătoare sau nu, privește-o atent ca să găsești capcanele în care nu ai căzut și instrumentele cu care te-ai salvat.

Fricile îți întind capcane. Așa că e interesant să vezi sub ce mască se ascund fricile tale, ca să le recunoști mai ușor în viitor. În cazul lui Andrew Wyeth, de exemplu, e posibil ca temerile sale să fi purtat următoarele măști, de altfel cu aparență onorabilă: teama de a nu-și putea putea susține financiar noua familie, rușinea de a pierde o oportunitate, neîncrederea în sine și în viitorul său, teama de a nu avea succes, mândria de a fi validat și cooptat de o publicație renumită etc. Odată recunoscute, fricile își pierd din credibilitate.

Interesante și relevante sunt instrumentele cu care știi să te salvezi. Că este vorba despre valorile tale, despre intuiție și faptul că știi să o asculți sau că este vorba despre iubire și autenticitate – care îți arată calea mai bine decât toate – este important să identifici instrumentele cu care te-ai salvat, pentru a le recunoaște în viitor și pentru a le oferi mai multă credibilitate.

CUM SĂ AI VICTORII DISCRETE?

În cartea sa, The Road to Character, David Brooks face trei distincții semnificative:

Integritate, în loc de perfecțiune. Integritatea înseamnă autenticitate, dar a fi autentic înseamnă și a fi întreg. Numai așa ai acces la toate talentele și resursele tale și le poți pune în valoare. Numai așa îți poți împlini menirea și te poți împlini și pe tine.
Dacă ești cum vor alții să fii, nu mai ești cum te-ai născut să fii. Nevoia de apartenență este una din nevoile psihologice bază ale omului, dar noi o confundăm cu integrarea. A aparține înseamnă a fi acceptat și iubit exact așa cum ești – așadar necondiționat și deplin. A te integra înseamnă a fi acceptat dacă renunți la părți din tine – așadar condiționat și parțial.

Sens, în loc de succes. Valorile care răsună în societate par a fi reușitele financiare, promovarea, competiția, în timp ce valorile mai discrete sunt compasiunea, smerenia, cooperarea. Dar ceea ce dă sens vieții noastre este conștiința de sine, legăturile și apropierea dintre oameni, simțul comunității.

Caracter, în loc de carieră. Majoritatea oamenilor au strategii foarte clare pentru a avea o carieră de succes, dar nu și pentru a avea o viață reușită. Søren Kierkegaard scrie, în Jurnalul său, că omul foarte ocupat rareori ajunge să-și formeze și să-și crească inima. Ne concentrăm mai mult pe hard skills, decât pe soft skills, deși pentru a avea o viață reușită trebuie ca mai întâi să performăm ca oameni.

Sfatul lui Andrew Wyeth? “Ai încredere în tine și ai încredere în iubire. Iubește ceva. Trebuie să învățăm să iubim ceva cu adevărat. Iubirea adevărată conține esența realității. Totul se reduce la iubire. ”
Adevărul și victoria răsună în inima ta. La fel ca iubirea.