În şah e ca în business

Când era copil, nu prea era interesat de titluri*, ci mai degrabă de rezultatele pe care le obţinea. Astfel că forţa de joc a precedat mereu titlul pe care îl deţinea, ajutându-l să ardă etapele, de la categoria I, la titlul de maestru, şi propulsându-l direct la normele de Mare maestru în efortul său de a le realiza pe cele de Maestru internaţional.

Cea mai importantă competiţie din cariera sa de până acum este Cupa Mondială de la Khanty-Mansiysk din Rusia (Siberia). Competiţia a avut loc anul trecut în august-septembrie, în sistem eliminatoriu (Knock-Out). Ca să se califice a trebuit să obţină mai întâi un rezultat deosebit la Campionatul European Individual de la Aix-les-Bains (Franţa), unde s-au reunit cei mai buni şahişti din Europa. Deşi în Franţa nu era cotat printre favoriţi, a reuşit să se autodepăşească şi să obţină calificarea pentru Cupa Mondială – o competiţie stresantă, în care cea mai mică greşeală te scoate din joc. A jucat până în turul 3, eliminindu-l pe Yu Yangyi din China, mai bine cotat decât el, în faţa căruia a câştigat convingător şi pe Zoltan Almasi din Ungaria, un alt favorit pe care l-a învins după o remiză şi o victorie. În al treilea tur a pierdut în faţa lui Peter Haine Nielsen din Danemarca. La partidele obişnuite scorul fusese 1-1, dar a pierdut la departajare, în partida de şah rapid.

Dintotdeauna i-a plăcut să joace. A învăţat de la tatăl său încă de la 3 ani, mai ales după ce la un Crăciun a primit cadou un set de şah şi a început să joace mai des cu fratele său, Cosmin. La 6 ani s-a înscris la un club din Piteşti, unde a învăţat să joace într-un cadru organizat. Nu i-a fost clar de la bun început că şahul o să fie profesia sa. Deşi îşi dorea să trăiască în lumea şahului şi să se perfecţioneze, i-a plăcut să-şi păstreze deschise şi alte opţiuni.

Când era elev în gimnaziu era bun la matematică şi participa la olimpiade. La liceu a studiat limbile străine, tocmai în ideea că o să îl ajute cândva: când joci şah, călătoreşti mult, aşa că acum îi prinde bine că vorbeşte fluent câteva limbi. O cultură vastă se poate dovedi la fel de utilă în turnee: poţi stabili strategii şi poţi să îţi cunoşti mai bine adversarii sau pe tine însuţi, ceea ce poate duce la decizii mai bune, în timp mai scurt. La un moment dat şi-a dat seama că trebuie să aleagă între şah şi matematică.

Un pas hotărâtor spre cariera de şahist a făcut în anul 2001, când la 21 ani, studentul la Finanţe- Bănci, devenea Marele Maestru Internaţional Mircea Emilian Pârligras.

TALENT SAU ANTRENAMENT?

Pentru şah, ca şi pentru muzică, desen, matematică trebuie să ai aptitudini şi « chemare », adică să faci uşor şi cu plăcere ceea ce faci. Talentul are importanţă la vârste mici, când copiii abia învaţă să joace. După aceea, talentul trece în plan secundar şi munca îi ia locul.

„În general când spun că sunt şahist profesionist lumea crede că stau acasă şi fac ce vreau sau că mă distrez când mă duc la concursuri.“ Nu este aşa. Ca în orice profesie, atunci când stă acasă, petrece multe ore la tabla de şah. „Dacă aş fi avut serviciu aş fi lucrat într-adevăr 8 ore. În şah lucrez mai puţin, 5-6 ore zilnic, însă mult mai intens. E adevărat că şahul are avantajele lui, pot să-mi fac programul aşa cum vreau. În timpul competiţiilor însă, nu am timp să vizitez oraşul, pentru că mă concentrez pe concurs, fiecare partidă poate crea o diferenţă în stabilirea rezultatului final.“

Formula pe care o aplică în câştigarea unei partide cu un mare campion, cum a fost cea cu Jan Nepomiatchi, campionului Rusiei, în cadrul Campionatului European de Seniori de anul trecut din Aix-les-Bains, Franţa, nu e uşor de duplicat. Deşi a avut frumuseţea ei şi a fost comentată la vremea respectivă de presa de specialitate, secretul partidei câştigate a fost mai de grabă un mix de pregătire, inspiraţie, inventivitate, calcul cât mai exact, nervi tari şi puţin noroc. Marele campion mondial Alexander Alekhine spunea: „Pentru ca cineva să mă învingă, trebuie să câştige partida de trei ori: în deschidere, în jocul de mijloc şi în final.“ Ca să fii un jucător complet, trebuie să stăpâneşti bine toate fazele partidei.

Există diferite tipuri de concursuri: Cupa Mondială are un sistem eliminatoriu (K.O.), Open-uri (majoritatea în sistem elveţian- în care nu îţi şti adversarii înainte, ci îi afli după fiecare rundă) şi competiţii închise în care toţi jucătorii joacă între ei. La Cupa Mondială a ştiut cu o lună înainte cine îi va fi adversar în prima rundă, aşa că a avut timp să se pregătească împotriva lui. S-a pregătit mai ales pentru deschidere şi a acordat importanţă profilului jucătorului, studiindu-i punctele tari şi punctele slabe. Yu Yangyi, chinezul cu care a jucat, calcula bine variantele de joc şi era deja la a doua prezenţă în Cupa Mondială, unde jucase cu 2 ani înainte. Dar fiind foarte tânăr (17 ani) s-a dovedit că nu avea experienţă destulă în deschideri, repertoriul său fiind limitat. Aceeaşi lipsă de experienţă s-a făcut simţită şi la final.

Concursurile Open nu lasă timp de pregătire pentru adversar. Mircea are cel mult două-trei ore la dispoziţie, şi dacă s-ar antrena rundă după rundă în acest ritm, ar risca să ajungă la sfârşitul turneului epuizat şi pasibil de a face greşeli în partidele decisive din cauza oboselii.

Lipsa de concentrare în timpul unei partide te poate face să greşeşti şi să pierzi. Când se întâmplă asta, pentru a-şi întări autodisciplina, analizează partidele ca să descopere unde a greşit. În şah, ca şi în business, de obicei ai mai multe de învăţat din partidele pierdute decât din cele câştigate.

Nu are o tehnică de concentrare specială. Dat fiind că joacă şah de când se ştie, a ajuns să se poată concentra aşa cum trebuie la tablă. Ba chiar, atunci când vine rândul adversarului la mutare se ridică de la masă şi se uită la alte partide.

Pe bună dreptate, şahul este considerat disciplina minţii- calculezi multe variante, apreciezi poziţii, îţi apreciezi şansele în diferite situaţii. Te obligă să te cunoşti pe tine, dar şi pe adversar. Pentru a-ţi învinge adversarul în şah trebuie să gândeşti continuu.

Şahul îi poate ajuta mult pe oamenii de afaceri în luarea deciziilor mai rapid şi mai bine, sau în stabilirea strategiilor de marketing etc. De exemplu, în şah este important să apreciezi corect poziţia, să ştii cu precizie în ce situaţie te afli.

Pornind de la aprecierea poziţiei, un jucător îşi dă seama cum trebuie să acţioneze, cum să îşi optimizeze piesele, ce plan de joc să aleagă, ce piese să schimbe şi ce piese să păstreze. Evaluarea poziţiei este importantă şi în calculul variantelor (3-4 estimări făcute fără a muta piesele), deoarece îţi poţi da seama când să te opreşti din calcul şi dacă varianta respectivă este bună sau nu.

E la fel şi în încercarea de dezvoltare a unei afaceri când trebuie să ştii să evaluezi resursele de care dispui, pe cele necesare dezvoltării activităţii sau chiar potenţialul afacerii respective. Aşa cum în şah piesele nepotrivite trebuie schimbate sau chiar sacrificate (!), tot aşa şi în afaceri există anumite aspecte nerentabile, de care cel mai bine e să scapi.

În plus, şi în afaceri ca şi în şah trebuie uneori să ai răbdare pentru a ajunge la rezultatele dorite.

Cel mai important de reţinut este că şahul te ajută să fii mai disciplinat, să ai o anumită ordine în gândire, să iei decizii în viaţă . Din aceste considerente, la nivel mondial, dar şi la noi, în oraşele mari (Bucureşti, Iaşi), se încearcă introducerea şahului ca materie opţională în şcoli. Chiar dacă nu toţi elevii vor ajunge viitori campioni, şahul îi poate ajuta în viaţă, să înveţe mai uşor, mai eficient, să ia decizii bune, mai rapid. Fostul campion mondial, Garry Kasparov, a descris toate aceste aspecte în cartea sa, “How Life Imitates Chess”.

Note:

Un nivel de concentrare optim depinde de mai mulţi factori :

• odihna
• starea de sănătate
• focusarea (e vital să nu-ţi zboare mintea în altă parte, să nu existe alte lucruri care să-ţi distragă atenţia)
• o condiţie fizică bună (opartidă de şah durează de obicei între 4-6 ore, la care se adaugă şi pregătirea de dinaintea ei)
• dispoziţie (poftă) de joc,
• motivaţie (poate fi vorba de premii, adversari mai puternici ca tine, condiţii excelente de joc).

*Ierarhia titlurilor în şah: categoria a III-a, categoria a II-a, categoria I, candidat de maestru, şi titluri internaţionale, de exemplu: Maestru FIDE, Maestru Internaţional şi Mare Maestru Internaţional.

ELO-ul măsoară rezultatele în competiţii şi implicit forţa de joc. Astfel, pentru obţinerea titlului de Mare Maestru, una dintre condţii este de a avea ELO-ul cel puţin 2500.

La Cupa Mondială 2011 (Khanty-Mansiysk):

• au participat o mare parte din primii cei mai buni 100 jucători din lume, 75 au jucat acolo;
• se juca în sistem K.O. (Knock-Out) . Au participat 128 jucători din 60 ţări de pe toate continentele.
• se jucau 2 partide, cine câştiga trecea mai departe, învinsul se întorcea acasă
• în caz de egalitate se jucau alte două partide de şah rapid (timp mai scurt de gândire), dacă egalitatea continua, încă două partide cu timp şi mai scurt, după aceea 2 blitzuri (5 minute de gândire pentru fiecare jucător) şi în sfârşit, dacă tot nu se decidea rezultatul, se juca o ultimă partidă, în care albul avea mai mult timp de gândire, însă era obligat să câştige.