George Toma Mucibabici – Unul dintre „greii” Big 4

Cei opt ani de experienta pe pozitii de senior in sectorul financiar-bancar, cei 15 ani de experienta in institutii financiare si in banci, dintre care doi in cadrul Fondului Monetar International si cei sapte ani de experienta in business si comert fac din George Toma Mucibabici unul dintre "greii" consultantei romanesti. Redactorul revistei Cariere a aflat insa o informatie pe care presa a ignorat-o pana acum: inainte sa se apuce de finante, George Toma Mucibabici a cochetat cu pictura si sculptura. Din legatura sa cu arta, astazi mai dainuieste doar pasiunea de colectionar…

Cum este organizata compania Deloitte la nivel mondial si care este misiunea dv. in Deloitte Romania?

Spre deosebire de alti Big 4, Deloitte nu este o singura firma, ci o uniune de firme nationale, un partnership. Deloitte Romania este afiliat la Deloitte Touche Tomatsu, care are sediul in Elvetia. Prezenta Deloitte la nivelul fiecarei tari se materializeaza in cate o firma independenta: in SUA este o firma, in Marea Britanie este o firma, in Franta, Germania, Austria, Italia sau Spania la fel. Deloitte Romania SRL face parte dintr-un "joint" sub numele de Deloitte Center Europe, cu sediul la Praga, unde se afla un presedinte si un CEO. Avem o subordonare functionala, pe principalele linii de business ale firmei. Toti cei patru parteneri de pe liniile de audit, consultanta fiscala, consultanta de business si consultanta financiara raporteaza office managing partnerului pe Balcani, dar pe liniile de business respective raporteaza ierarhic la Praga. Eu raspund de Romania.

La nivel mondial, Deloitte ocupa locul doi in Big Four. De ce nu se respecta si in Romania aceasta ierarhie? Sunt mai putine interese aici?

Deloitte este mai putin prezenta in Romania pentru ca a fost mai selectiva in privinta clientilor. In ultimii doi ani insa, de cand am venit eu aici, s-au inregistrat progrese substantiale pe care vrem sa le continuam. Avem ambitii sa ajungem pe locul doi si in Romania. E adevarat ca avem de recuperat si pentru asta trebuie sa alergam mai repede, mai bine, sa fim mai prezenti in piata, sa identificam toate oportunitatile, sa le alegem pe cele mai bune. Deoarece cu acelasi raport om-ore poti sa obtii un "fee" de 50 de mii de euro sau unul de peste un milion de euro. Depinde ce ai ales.

Care este strategia dv. de atragere a clientilor? Ii aveti doar pe cei worldwide sau puteti angaja relatii locale?

Avem o strategie locala de cautare a clientilor. Eu chiar cu asta ma ocup, cu dezvoltarea afacerii. Eu sunt market liderul firmei, trebuie sa conduc echipa in piata intr-un mod "smart" si structurat, astfel incat sa captam cat mai multe oportunitati si sa reusim sa ne folosim cat mai eficient capacitatile de munca. Pentru ca noi ne vindem timpul. Cand vinzi consultanta, fie ea audit, fie consultanta fiscala sau de afaceri, de fapt, vinzi inteligenta si timpul oamenilor. De aceea, este foarte important sa le folosesti cat mai eficient. Pe acelasi numar de ore, poti sa iei un contract cu un randament mult mai mare in termen de "fee"-uri.

Fireste ca, daca o firma mare este clientul nostru de audit global, atunci, implicit, ea este si clientul nostru aici. Vodafone este in situatia aceasta, Mittal, OMV etc. In cazul din urma, echipa din Romania a jucat un rol foarte important in castigarea clientului si in globalizarea lui, plecand de aici. Daca este vorba despre o prezenta puternica ca cea a OMV-ului in Romania, e foarte importanta echipa locala in castigarea pitch-ului. Deci, pe de-o parte, avem clienti care ne vin din toata lumea, dar avem si clienti traditionali in Romania. Clienti mari, romani suta la suta, cum sunt Alro Slatina sau Rompetrol.

S-a schimbat ceva in mentalitatea managerilor romani fata de disponibilitatea de a apela la consultanta?

Da, sigur, pentru ca o serie intreaga de "dealuri" mari pe care le-am facut in ultima vreme, cel putin de cand sunt eu in firma si pe care le stiu, au fost cu actionari romani. Mediul de afaceri romanesc se afla inca in perioada "first tycoons" (primii magnati). Suntem inca in fata generatiei care este simultan actionar si general manager. Ei au banii, si tot ei conduc. Si nu-i vad cedand cheile de control din mana prea curand. Ca peste tot in lume. In istoria economica americana, marii magnati, incepand cu Rockefeller si cu Ford, au stat la pupitru pana in ultima clipa. L-am intrebat pe Jack Welch cand a fost aici la Bucuresti daca estimeaza ca magnatii romani vor ceda curand fraiele afacerilor lor si vor apela la serviciile de consultanta. Cum era de banuit, mi-a raspuns ca depinde pe ce drum se duc. Daca vor sa-si vanda afacerea cat mai bine, atunci apeleaza la noi si ii ajutam cu consultanta financiara. Daca vor sa stea in business si sa joace "in the first league", cu firmele mari din lume care vor veni in Romania, magnatii nostri vor trebui sa invete sa se joace "cu baietii mari"! Pentru un astfel de nivel, te antrenezi cu Big 4, incepand de la audit, care-ti asaza firma intr-o alta perspectiva si iti da o imagine financiara corecta asupra locului unde te afli, si continuand cu consultanta fiscala, cum este cazul fondurilor structurale.

De la dv. inteleg ca a apela la un consultant este mai degraba o conditionare exterioara decat o decizie personala care sa anunte schimbarea de mentalitate.

Grupul nostru de consultanta in management a acumulat de-a lungul timpului foarte multa expertiza, in diverse sectoare de activitate. De exemplu, marile firme din SUA sau din Marea Britanie sunt structurate exclusiv pe industrii. De aici, o expertiza globala in aviatie, in productie, in industria auto, in sport, de care beneficiaza si Romania. Dar companiile trebuie sa "bage mana in buzunar".

Dar nu cred ca este vorba despre bani!

Ba este. Nu o spun ca sa-i jignesc, dar "fee"-urile pe care antreprenorii romani ar trebui sa le plateasca pentru a-si face o imagine despre propria companie costa mai putin decat masina cu care se plimba prin oras, foarte mandri de realizarile lor. Noi, romanii, suntem o combinatie intre zgarcenie si instinct de conservare: "Ati venit sa-mi furati calul!?", "Nu lucrati cumva pentru competitie?" Exista o suspiciune tipic romaneasca, de inteles avand in vedere conditiile in care oamenii acestia au construit ce au construit. Mai ales prima generatie de antreprenori pleaca de la ideea ca dupa ce au facut totul singuri, nimeni nu poate sa-i mai invete ceva despre businessul personal. Eu le spun antreprenorilor romani cu care discut: "Nimeni nu stie mai bine decat dv. cum va merge afacerea. Noi putem insa sa va spunem de pe margine unde gresiti, unde ati putea face mai bine si cum se face in lumea larga treaba asta". Noi stim ce s-a intamplat in Polonia, in Cehia, in Slovacia, tari care au mers cu reformele inaintea Romaniei, care au atras capital inaintea noastra. Anul trecut, cand spuneam ca prin primavara lui 2008 o sa "intepeneasca" imobiliarele, n-am fost crezut. Se zicea ca aici nu o sa se opreasca niciodata cresterea preturilor si ca Romania este un caz special. Nu e adevarat! Cu cat esti mai integrat in economia mondiala, cu atat esti mai dependent de tot ce se intampla in economia mondiala. Nimeni nu-i profet in tara lui, dar am petrecut prea mult timp studiind indicatori macroeconomici in Banca Centrala si in Fondul Monetar International ca sa nu pot "citi" informatiile acestea. Sunt niste lucruri generale pe care antreprenorii romani ar trebui sa vrea sa le stie. Avem colegi din fostul bloc comunist pe care i-am adus special aici sa impartaseasca din experienta tarilor lor si nu-i foloseste nimeni…

Sunteti finantist ca formatie si v-ati construit cariera pe acest pilon. Dar sa zabovim putin pe primul dv. episod profesional, cel de la fabrica de confectii.

Am vrut sa devin finantist si acest prim episod are o explicatie. Chiar din timpul facultatii, am activat in niste cercuri studentesti de cercetare in domeniul relatiilor financiare internationale. In anul IV, am luat si un premiu pe tara cu o lucrare privind evolutia cursului de schimb, factori care il influenteaza, modalitati de previziune si prognoza a lui, pe care am si transformat-o in lucrarea mea de diploma. L-am avut ca indrumator pe raposatul rector Paul Bran, care mi-a fost si mentor, pe Mugur Isarescu, care era un cercetator eminent la Institutul de Economie Mondiala si la care am ajuns din om in om. Si el si Paul Bran si alte doua persoane din intreprinderea de comert exterior unde mi-am petrecut timp studiind mi-au apreciat in mod deosebit eforturile. Cu nota zece la lucrarea de diploma, cu acesti oameni drept mentori, cariera mea se indrepta fulminant spre Banca Romana de Comert Exterior sau spre Institutul de Economie Mondiala sau spre UzinExport-Import. La terminarea facultatii, primisem de la toate acestea oferte de serviciu, lucru neobisnuit in Romania acelor vremuri. Numai ca la inceputul anilor '80, orasele mari s-au inchis pentru repartitii si a inceput "vanatoarea de vrajitoare". Eu, care figuram in dosarele de urmarire ale securitatii ca fiul unui emigrant politic venit din Iugoslavia, nu intram in carti. Tatal meu, nascut in fosta Iugoslavie, fusese un apropiat al lui Iosip Broz Tito. Datorita acestei probleme de "origine nesanatoasa" nici una dintre cele trei intreprinderi nu a putut sa ma angajeze, desi au vrut asta. Nu vreau sa ma impaunez cu faptul ca am fost marginalizat, dar eu am fost frant in drumul meu atunci. Asa se explica perioada in care am lucrat in Intreprinderea de Confectii si Tricotaje Bucuresti.

Astfel am capatat si explicatia aparitiei Bancii Nationale in cariera dv.

Mugur Isarescu fusese numit guvernator. La o saptamana dupa asta, am vorbit la telefon si m-a intrebat daca mi-au ramas vii pasiunile si daca nu vreau sa facem impreuna o banca centrala. Am acceptat propunerea lui si asa am ajuns in Banca Nationala. Multi m-au intrebat cum de am ajuns sa ma ocup de niste directii atat de importante, administrarea rezervelor internationale, managementul cursului de schimb, piata valutara, marea marota a anilor '90. Totul isi are radacina in anii de facultate, cand am studiat foarte mult domeniul acesta.

Despre experienta Gelsor ce puteti sa-mi spuneti?

A fost un complex de factori care m-au dus acolo. Nu-mi mai prea placea ce faceam in Banca Nationala si vroiam sa plec de acolo, din niste motive personale. Gelsor a fost una dintre oportunitatile ivite, unde se duceau si seful meu direct si o serie intreaga de alti colegi din Banca Nationala. Pe Sorin Ovidiu Vantu l-am cunoscut abia dupa de m-am apucat de lucru. Restul se poate citi prin ziare si reviste. Eu m-am dus acolo doar cu bune intentii, ca majoritatea oamenilor, de altfel. A fost o experienta in sine.

Puteti caracteriza actualul mediu de afaceri romanesc?

Este mult mai stabil fata de acum zece ani, sa zicem. Mai predictibil, mai rezonabil, mai rational. Ceea ce se intampla in anii '90, cand lucram in Banca Nationala, era incredibil: cu exceptia inflatiei si a cursului de schimb, multe coordonate nu erau controlabile. Lucrurile s-au schimbat. Daca n-am fi facut reforme, nu ar fi venit investitiile straine, iar daca nu veneau ele, am fi ramas zece ani pe cont propriu, cu imprumuturi, cu cateva exporturi sustinute din greu, iar acumularea se producea mult mai lent. Si pentru ca tot mediul economic era asa de fragil, eram vulnerabili la orice soc.

Cum stati cu timpul? Faceti distinctie intre "timpul personal" si "timpul companiei" sau sunteti tot timpul conectat la firul rosu?

Din nefericire, raman conectat. Si in weekend-ul trecut am avut nu stiu cate conversatii pentru un client, vineri seara am lucrat pana la ora 11 noaptea la birou, pentru un contract mare, sambata eram iar pe telefoane si pe e-mailuri cu niste colegi pentru un client… N-ar trebui sa ma las cotropit, dar nu pot altfel. Ca sa fii lider, trebuie sa te afli tot timpul "in fruntea ostirii, cu sabia in mana si calare pe cal". E important, deoarece colegii vor sa vada ca esti dedicat. Imi place si mi-a placut intotdeauna sa deleg, imi place sa-i stimulez pe oameni si sa-i incit sa faca mai mult. Nu-mi place sa-i terorizez pe oameni, mi se pare nefunctional. Sunt momente in care, vrei nu vrei, trebuie sa te implici in luarea unei decizii. Clientul se indreapta spre mine si, de multe ori, eu trebuie sa catalizez sinergiile pozitive in firma, mai ales cand este vorba de un angajament multi-functional. Fiecare partener are bugetul lui, targeturile lui, oamenii lui, timpul lui si, de multe ori, ma gasesc in postura in care incerc sa-i mobilizez. De fapt, acesta este chiar rolul meu.

Ce cuvant sau valoare va caracterizeaza in cea mai mare masura?

Sunt un tip generos. Va fac o marturisire, in exclusivitate: am visat sa ma fac pictor sau sculptor, ca tatal meu. Pana in clasa a XII-a, am fost foarte determinat sa fac lucrul acesta. Ma pregateam sa dau admitere la Grigorescu, facusem fel de fel de cursuri pregatitoare, cu niste colegi de-ai tatalui meu… Pe ultima suta de metri, m-am razgandit si m-am dus la ASE. Am trait intr-o familie foarte modesta. Tatal meu, care fusese pensionat la 40 de ani pe caz de boala, nu aducea prea multe venituri acasa, avea o pensie foarte modesta, mama era sora medicala si noi eram patru frati. Traiam foarte modest. O pereche de pantofi era o problema pentru mine pe la 14-15 ani. Probabil ca argumentul care m-a scos din zona de visuri romantico-artistice a fost dorinta de a depasi conditia materiala a familiei. Am fost tot timpul motivat si de a avea. Am si facut lucruri: am contribuit la infiintarea bursei in Romania, am fost parintele pietei valutare, am restructurat cu succes Banca Tiriac, dar am vrut si sa am.

Pasiunea copilariei mai este vie?

Deloc. Mai am pensule, uleiuri, sevalete, dar ma feresc de ele.

De ce?

Pentru ca as intra intr-un conflict cu mine insumi: daca m-as apuca de pictat, m-as lasa de ceea ce fac acum. Nu le pot amesteca. Dar pastrez legatura cu arta, sunt colectionar. Cumpar arta in continuare si completez colectia inceputa de tatal meu, care contine si sculpturile lui, picturi primite de la colegi de-ai lui, nume mari in arta romaneasca. Sunt un mare cinefil, am o colectie de filme valoroase la care ma uit. Am citit foarte mult la viata mea, dar acum nu mai citesc la fel, pentru ca nu mai incape, "calculatorul" e plin cu alte chestiuni, functioneaza si noaptea. Mai joc tenis… Astept sa se dea drumul la golf, pentru ca cere cel mai putin efort fizic si ii pot face fata fara probleme…

George Toma Mucibabici – Presedinte – Deloitte & Touche Romania

Nascut in Bucuresti, in data de 19 decembrie 1959

Casatorit, un fiu

Experienta profesionala:

• din 2006, Presedinte – Deloitte & Touche Romania;
• 2004-2005, Prim Vicepresedinte si membru in Consiliul director – Banca Tiriac;
• 2003-2004, Presedinte & CEO (Interimar) – Banca Tiriac;
• 2001-2003, Prim Vicepresedinte si membru in Consiliul director – Banca Tiriac;
• 1999-2001, Vicepresedinte si membru in Consiliul director – Gelsor Financial Group;
• 1996-1999, Director General, Departamentul de Operatiuni Monetare, Valutare si de Credit – Banca Nationala a Romaniei;
• 1994-1996, Advisor in Consiliul director – Fondul Monetar International, Washington D.C.;
• 1992-1994, Director – Banca Nationala a Romaniei, Departamentul Operatiunilor de Credit;
• 1991-1992, Director adjunct – Banca Nationala a Romaniei, Departamentul Operatiunilor de Credit;
• 1991-1991, Sef de Divizie – Banca Nationala a Romaniei, Departamentul Operatiunilor de Credit;
• 1990-1991, Asistent al guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei, Departamentul Operatiunilor de Credit;
• 1988-1990, Sef de birou, Departamentul de programare si urmarire a productiei – ICTB Bucuresti;
• 1983-1988, Economist, Departamentul de programare si urmarire a productiei – ICTB Bucuresti.

Alte activitati profesionale:

• 2001-2005, Membru in Comitetul Executiv al ACI;
• 1997-2000, Presedinte al ACI Romania;
• 1994-1995, Secretar General al ACI Romania;
• 1991-1992, Membru al Comitetului de Dezvoltare al Pietei Romane de Capital;
• 2003-2004, Membru in Consiliul Director al Birolui Roman de Credit;
• mai 1993, Co-autor al Raportului privind regimul schimburilor externe in Romania si masurile necesare pentru stabilizarea ROL"
• 1997-2000, Lector invitat la Academia de Studii Economice, Facultatea de Relatii Internationale;
• din 2005, Membru in Consiliul Director al Scolii Americane din Bucuresti;
• din 2006, Membru al Camerei de Comert Romano-Britanice.

Premii:

• Membru de onoare al ACI Romania – septembrie 2000

Studii:

• Licentiat in economie, Academia de Studii Economice, Bucuresti, Facultatea de Finante-Banci, 1983;

Cursuri:

• aprilie 1992, Curs Intensiv in managementul datoriei publice la Banca Angliei, Londra;
• aprilie 1994, Curs Intensiv in Schimburi si Piete de Capital organizat de Comisia de Securitate si Schimburi, Institutul pentru Dezvoltarea Securitatii Pietei, Washington D.C.;
• ianuarie 1998, Curs Intensiv in Finante Internationale si Piata datoriei Publice, Ministerul de Finante al Japoniei, Centrul de Finante Internationale, Tokyo;
• Numeroase cursuri, seminarii si traininguri on-job in operatiuni bancare si financiare organizate de Banca Italiei (1991), Bank for International Settlements (1991, 1992, 1993,1994), Banca de Rezerve Federale – Kansas City (1991), Bundesbank (1993), Banca Belgiei (1991, 1992, 1993), Banca Olandei (1998), ABN AMRO (1997) etc