Florin Sabou, despre mândria de a fi inginer
Până să ajungă manager general, Florin Sabou a trecut prin posturi de inginer de producţie şi inginer-academic, în cercetare. Experienţa pe care o deţine astăzi îşi are începuturile în partea teoretică îmbinată cu stagiile de practică efectuate atunci, în Germania.
„Am avut acces la ambele zone, producţie şi dezvoltare-cercetare. Am avut ocazia să muncesc în producţie la fabrica de motoare Mercedes din Stuttgart. Am participat la conferinţe care reuneau toate numele mari ale industriei automotive din Germania, am ţinut speech-uri sau am prezentat proiecte.”
În paralel, a fost membru al Verein Deutscher Ingenieure (VDI, Clubul inginerilor germani) şi membru în consorţiul de editare de norme tehnice. Toate aceste activităţi au fost încununate de titlul de doctor în inginerie primit de la Universitatea din Stuttgart. Pentru Florin Sabou, Stuttgart este oraşul-metropolă al industrei auto-moto al Europei, un motiv suplimentar de satisfacţie profesională. Experienţele acumulate în Germania şi ideea că meseria pe care o practică aparţine unei elite a zonei industriale şi economice, faptul că s-a format profesional și a avut şansa să se dezvolte lângă oameni deosebiţi i-au dat încredere şi l-au făcut să se simtă mândru de toate micile detalii care alcătuiesc ansamblul carierei sale profesionale.
Dacă în România din care venea, rolul inginerului pe treptele societăţii era unul neglijabil ca importanță, elementul-surpriză a fost să constate că în Germania, ingineria este fundamentul societăţii şi al succesului economic al unei naţii apreciate şi respectate pentru asta. „Mi-a dat o încredere şi o motivaţie fără de care azi nu aş fi atât de convins că mi-am ales foarte bine drumul şi m-a adus în situaţia în care, privind înapoi, nu prea aş putea să schimb ceva.”
Poate vă întrebați care e misiunea strategică pe care a primit-o odată cu numirea în fruntea subsidiarei din România a firmei Bielomatik Leuze. „Punerea bazei unei noi unități de producție în cadrul concernului, prin transferul şi asimilarea de know-how, implementarea proceselor şi a structurii umane pentru producţia de maşini, de la faza de proiectare până la cea de punere în funcţiune/livrare. Crearea unei unități care să ne permită îmbunătăţirea competitivităţii pe piaţă, atât în Europa, cât şi în America.” A reușit ceva din toate astea?
Ei bine, în această toamnă au livrat prima maşină produsă exclusiv în unitatea din Cluj. Practic, prima maşină de sudură în plastic completă care pleacă din România spre piaţa mondială, realizată de angajaţii din Cluj. „Ce am reuşit până acum este în mare exact ce ne-am propus, adică crearea unui fundament de know-how în România, cu forţă de muncă exclusiv locală, fundament funcţionabil, care să ne permită creşterea valorică şi ca grup.”
Ca să aveți dimenisunea corectă a dificultății misiunii în sine, imaginați-vă că au pornit de la zero, că au creat departamente și au angajat oameni care nu auziseră niciodată de Bielomatik, care nu aveau nicio idee despre cum ar putea să arate, în detaliu, mașina pe care urmau să o producă. Au pus pe roate activităţile juridice, financiare, ale serviciului de achiziţii‒ efectuate exclusiv din România sau de către departamentul local‒, apoi pe cele de proiectare mecanică şi electrică, de asamblare, control al calității și programare-automatizare. Au investit în specializări şi training-uri pentru angajați şi în transferul de know-how necesar, în care firma-mamă şi colegii nemți au fost și ei deplin implicaţi.
În ceea ce privește crearea unei linii complete de automatizare pentru manufacturarea bancnotelor (euro şi dolar) mai e de așteptat, deoarece acum, prioritatea fabricii din Cluj este construcţia de maşini pentru sudură de componente plastice, sub licența Bielomatik. Producţia au început-o anul trecut cu subansamble mecanice, instalaţii şi panouri electrice, anul acesta au continuat aprofundarea spre a realiza produsele finite, completând cu partea de programare şi de punere în funcţiune, cu proiectarea mecanică şi electrică. Au demarat, totodată, primele proiecte pentru construcţia de linii de sudură în plastic robotizate pentru piaţa din SUA ‒ unde, la sfârşitul acestui an, angajaţii români vor participa la asamblarea finală a unei linii robotizate, în cadrul unui program comun cu Bielomatik SUA.
Produsele clujenilor se îndreaptă într-un procent mare către piaţa auto-moto, clienţii finali fiind constructorii clasici de autoturisme, precum: BMW, Volkswagen, Magna, Daimler, Porsche, Fiat sau furnizorii consacraţi ai acestora: Bosch, Dräxlmeyer, Mann+Hummel etc.
Cum forţa calificată de muncă este o problemă nu numai în România, ci şi în Germania, fiecare angajat care li se alătură are nevoie de timp şi de training pentru a se familiariza cu detaliile poziţiei ocupate, și pentru a se adapta la necesităţile proceselor interne din companie. Pe lângă calificările de bază, importante sunt motivaţia, precum și capacitatea şi flexibilitatea de adaptare într-un colectiv. „Suntem o companie care produce maşini complexe şi unitatea din Cluj nu este doar un furnizor de componente, ci un producător de maşini în miniatură pentru firma-mamă.
„E rar întâlnit în România, unde foarte multe companii se rezumă la procese mai mult standardizate şi mai puţin complexe decât ceea ce am început noi. Mai puțin obișnuit este și faptul că la Cluj, personalul activ, toţi angajaţii sunt români de la startul proiectului, un detaliu iarăşi atipic oricărei investiţii similare germane în străinătate.”
I-a fost greu managerului Florin Sabou, școlit și format în Germania, să se adapteze la etica muncii din societatea românească? Răspunsul său este mai degrabă diplomatic: „Clujul are influenţe europene poate mai clare comparativ cu alte zone din România, dar şi Clujul se află în România, iar conştientizarea situaţiei şi a diferenţelor dintre Germania şi România nu au fost un aspect subestimat sau supraestimat de către mine.”
În calitatea sa de director general, lecția pe care a învățat-o este că „omul este un idivid cu totul special pentru el însuşi”. „Fiecare suntem, de regulă, speciali pentru noi înşine. Cel mai greu este să faci o predicţie a evoluţiei aspiraţiei la nivel de individ adaptate la un context organizaţional de echipă. Evident, partea dificilă este întâmpinarea sau motivarea aspiraţiilor. Corelarea dintre interesele grupului şi interesele la nivel de individ, interesele unei companii şi mulţumirea simultană a individului. Cel mai dificil este găsirea nivelului optim de motivaţie şi satisfacţie a grupului ca entitate şi a individului din grup şi corelarea acestuia cu interesele economice ale companiei.”
Chiar dacă ierarhic răspunde directorului general al grupului Bielomatik-Leuze și urmează o strategie de bussines plan stabilită cu şeful său, modul de a acţiona în detaliu sau în operaţional îi aparține în totalitate. Rezultatele implicării sale se văd în calitatea produselor care ies pe poarta fabricii de la Cluj, în promptitudinea cu care se desfăsoară proiectele, în auditurile tehnice şi, de ce nu, în raportul financiar.
„Prezentarea activităţii, a ţintelor şi scopurilor pe care le am o fac către consiliul de administraţie al grupului. În anumite zone pot apărea divergențe strategice sau alte păreri ‒ din partea directorului general al concernului sau a membrilor consiliului de adminstrație ‒, dar punctele de părere diferite sau anumite obiecţii se discută, în aceste întruniri ajungându-se la o direcţie sau un punct de vedere agreat de toate părţile.”
Când nu e de găsit în biroul său, pe Florin Sabou l-ați putea întâlni la un drum cu maşina sau cu avionul, lucrând pe laptop într-un aeroport. Relaxarea sau deconectarea vin din micile detalii sau din lucrurile simple, aparent banale. Din familie și din interacţiunile cu prietenii. Îi place să facă scurte incursiuni în diferite contexte istorice citind sau urmărind documentare, până și o istorioară banală îi spune ceva. Îi place sportul şi efortul fizic, îi plac competiţia şi ideea de competiţie. „Mă relaxează cititul, tenisul de câmp sau de masă, fotbalul sau schiatul. Îmi plac călătoriile, zonele istorice sau oraşele cu identitate aparte şi contactul cu natura.” Iubește natura în formele complexe pe care le ia, iar conştientizarea inferiorităţii umane faţă de puterea ei îi dau starea de relaxare pe care o caută.