Dragoș Popa, cel mai tânăr președinte de festival: Nu lăsa pe nimeni să îți năruie visul. Devino ce îți dorești, nu ceea ce vor cei din jur!

Are 27 de ani, însă activitatea sa a început intens la 16 ani. Consideră că în prezent se poate bucura de o carte de vizită scrisă din pasiune! S-a născut artist și a fost mereu înconjurat de domenii în care a putut fi creativ. A debutat pe scenă în calitate de solist, iar mai apoi ca mentor vocal. Între timp, a devenit și jurnalist radio-tv. A adus încă o îmbunătățire calității vieții sale, atunci când s-a îndrăgostit de sport și a descoperit pasiunea pentru călătorit. În paralel cu aceste activități s-a străduit să dezvolte cât mai multe proiecte socio-culturale.

Dragoș Popa, căci despre el este vorba, a acordat un interviu Revistei CARIERE pentru rubrica Oameni care ne inspiră. Vă invităm să aflați povestea și parcursul său și vă încurajăm să aveți încredere în propriile forțe, așa cum a avut și el. Dacă vrei și lupți pentru viziunea ta, se poate!

A început să studieze muzica prin anul 2010 și tot atunci a început să participe la diverse festivaluri și concursuri de muzică. Atmosfera din cadrul acestor evenimente culturale i-a plăcut atât de mult, încât pe la 16 ani s-a apucat serios de treabă și a scris singur proiectul unui festival de muzică pe care l-a prezentat primăriei din orașul său. Nu credea că cineva o să-i acorde atenție și nici nu s-a așteptat că în ziua imediat următoare va fi chemat să poarte o discuție pe acest subiect. Avea totuși 16 ani, dar reprezentanții primăriei nu știau asta când l-au chemat! Au făcut ochii mari…se așteptau să apară un bărbat, nu un copil! În cele din urmă, proiectul a primit o finanțare de aproape 300 de milioane, pe atunci (30 mii lei, în prezent). Festivalul Național Ecoul Pietrei Craiului s-a bucurat de un mare succes. Au participat tineri talentați din toată țara și personalități culturale, iar sala a fost arhiplină. Presă l-a numit atunci „Cel mai tânăr președinte de festival”. Acesta a fost punctul său de plecare și momentul în care a prins aripi. A inițiat apoi, Centrul Cultural Virtual Artist pentru Artă (2011). L-a legalizat mai târziu (ca ONG) când a împlinit 18 ani. Acesta este proiectul său de suflet și motorul multor proiecte socio-culturale.

„Călăuzit de ideea că cei ce aduc soarele în viața altora, vor trăi și ei în lumină, încerc prin tot ce fac să aduc bucurie în viața oamenilor.” – Dragoș Popa, artist, jurnalist, profesor.

Când suntem mici ne este des pusă întrebarea „Ce vrei să te faci când ai să fii mare?”. Tu la ce visai atunci? Cum a fost copilăria ta?

Copilăria a fost perioada în care mi-am descoperit calitățile artistice. Obișnuiam să organizez spectacole în fața porții, dar nu mă feresc nici să spun că îmi doream să fiu preot și înmormântam animale, când era cazul, le faceam pomană, iar coliva era nelipsită. Tot pe atunci îmi doream să fiu medic și îmi organizasem un cabinet medical. Dimineața curățam podeaua cu spirt pentru a obține acel miros specific unei astfel de instuții. În rest, mă distram jucând jocurile copilăriei.

Nevoia de cunoaștere ne împinge pe toți să facem lucruri noi, să descoperim și să ne întrecem pe noi înșine. Ce anume te-a inspirat și cum ți-ai luat inima în dinți la 16 ani pentru a face propriul festival?

Bucuria de a-i vedea pe ceilalți fericiți, dar și ambiția de a concepe lucruri deosebite pentru comunitate, reprezintă piatra de temelie pentru oricare dintre proiectele mele. În acea perioadă începusem să studiez muzica. Participam la festivaluri și concursuri de specialitate, în urma cărora legam prietenii cu tineri talentați din țară și străinăte. Mi-am dorit ca cel puțin o singură dată pe an, să am oportunitatea de a-i invita să cânte la mine acasă, în orașul de la poalele Pietrei Craiului. Astfel, la 16 ani, am inițiat Festivalul de Muzică „Ecoul Pietrei Craiului”.

Cum au reacționat adulții la ideile tale?

Amintirea care a scris istorie pentru mine în acest sens este legată tot de festivalul amintit anterior. După ce am redactat singur proiectul festivalului de muzică, am folosit rubrica de contact de pe pagina web a primăriei și mi-am exprimat dorința. A fost un mesaj la care nu m-am așteptat să primesc răspuns. Nu credeam că cineva o să-mi acorde atenție și nici nu m-am gândit că ziua următoare voi fi invitat să port o discuție pe acest subiect. Aveam 16 ani, dar ei n-au știut asta când m-au chemat! Au făcut ochii mari. Se așteptau să apară un bărbat, nu un copil! Am ajuns în cele din urmă în fața primarului, iar proiectul meu a primit finanțarea necesară. Inițial au fost sceptici, dar totuși mi-au acordat încredere! Începutul a fost mai greu. Am bifat această reușită în palmaresul meu, iar apoi am primit foarte multe oferte de colaborare și mă simțeam ca un om mare.

Cum este să fii tânăr cu inițiativă?

În perioada adolescenței pot spune ca a fost frumos întru totul. În fața cadrelor didactice și a celor cu putere de decizie, îmi era ușor să fiu un tânăr cu inițiativă. Pe de altă parte, în ochii colegilor de liceu nu cred că am ocupat o poziție semnificativă. După împlinirea vârstei majoratului a început să fie tot mai dificil. Deja eram privit mai mult ca un adult și totul a devenit complicat pentru că eram perceput, poate, ca adversar. Unii dintre oamenii cu care colaborasem au reușit să îmi împiedice anumite proiecte. Nu puteau accepta să fiu mai sus, pe o altă treaptă. Sunt fericit că am fost diferit, dar uneori, regret că nu m-am bucurat mai mult de adolescență.

Ai avut mentori? Ce a fost „acel ceva” care te-a inspirat în cariera ta de artist?

Întotdeauna mi-au fost alături oameni care reprezintă o inspirație pentru mine și de la care am învățat. Eu i-am căutat, nu au picat din cer! Maestrul Ilie Micolov a avut grijă să îmi spună mereu „cercetează, învață și exersează pentru a fi cât mai bun”, iar pe de altă parte, soprana Felicia Filip și maestrul Cristian Mihăilescu mi-au urmărit parcursul și m-au încurajat mereu, iar de la dumneai am învățat printre multe altele, că eşecurile sunt simple trepte către succes. Această idee m-a îmbărbătat și m-a pregătit cumva să fac față inevitabilului. De altfel, o vorba bună din partea Prințesei Marina Sturdza, rostită la momentul potrivit, a cântărit inimaginabil pentru evoluția mea. Și nu voi omite niciodată să le mulțumesc tuturor profesorilor mei.

Ce ne poți spune despre lumea virtuală? Ai avut milioane de vizualizări pe Tik-Tok. Cum ai ajuns să faci parte din echipa Tik-Tok și de ce acum nu mai activezi pe rețea?

Aceste platforme au părți pozitive, dar și negative. Fiecare este liber să decidă cum dorește să își consume timpul liber. Spre exemplu, dacă vei petrece mai mult timp pe TikTok, platforma are o inteligență artificială care depistează domeniul tău de interes și îți va livra tipul de conținut pe care observă că îl preferi. Dacă vrei muzică, primești muzică, dacă vrei să înveți, îți livrează conținut educațional, dacă vrei prostie, primești materiale pe măsură.

Activitatea mea pe TikTok a început în perioada primelor luni de izolare din 2020. Am fost invitat să fac parte din echipa de creatori oficiali și am acceptat. Domeniul care mi s-a propus a fost cel informativ-educativ și am considerat că mi se potrivește. În acel moment, deja produceam materiale asemănătoare pentru Societatea Română de Radiodifuziune. Acum, nu aș vrea să spun că am renunțat, ci că am luat o mică pauză. Am simțit efectele pandemiei din punct de vedere economic și am fost nevoit să mă reorganizez.

Adevărata lumea virtuală este cea 3D. Interesantă, captivantă, distractivă, dar periculoasă, căci poate genera dependență. O lungă perioadă am fost voluntar pentru Makena Technologies, cea care a inițiat o astfel de lume 3D. Un fel de Metaverse, cum intenționează Mark Zuckerberg să lanseze în curând. Așadar, mare atenție la ce va urma!

Ce anume te inspira să faci acele înregistrări pe Tik-Tok? De unde îți veneau ideile?

Conținutul pe care l-am produs pentru TikTok se adresează audienței generale. Sunt subiecte diverse din toate domeniile, bazate pe curiozități universale. Mediul înconjurător a fost cea mai bună sursă de inspirație. Chiar acum mi-a răsărit o idee. Cu prima ocazie, voi face un clip cu „sfaturi pentru carieră” si mi-ar plăcea să-l filmez chiar din redacția Revistei „Cariere”!

Ai avut vreun moment de cumpănă, în care nu știai încotro să mergi? Dacă da, cum ai trecut peste?

La care activitate din viața mea să renunț? La artă, jurnalism, business, sport, propria școală de arte sau la elevii mei? Este întrebarea de baraj pe care mi-o adresez mereu. Din dorinta de a dezvolta cât mai multe proiecte, uneori intervine acea senzație ca și cum nu mai am timp nici să respir. Cum am trecut peste? Am luptat în continuare și nu am abandonat nimic din ceea ce mi-am propus. Dacă nu am finalizat o acțiune în acel moment, aceasta s-a concretizat mai târziu. Important este ca în acel moment de cumpănă să găsesc echilibrul între viața profesională și cea personală.

După ce principii și valori te ghidezi în viață?

Iubirea, bunătatea și respectul sunt valori deprinse din sânul familiei. Sunt puncte de reper care îmi călăuzesc pașii și îmi deschid uși. Călăuzit de ideea că cei ce aduc soarele în viața altora, vor trăi și ei în lumină, încerc prin tot ce întreprind să aduc bucurie în viața oamenilor. De altfel, toate poruncile Lui Dumnezeu se întrunesc în legea iubirii, iar eu o respect în mod natural.

Cum ți se pare că a recționat „cultura” în pandemie? S-a schimbat? Dacă da, în bine sau în rău? A fost ea mai apreciată în această perioadă sau nu?

Arta online, la fel ca școala online, mi se pare un compromis! Cei care obișnuiau să participe la spectacole de operă, piese de teatru si la alte evenimente culturale, deja sunt iubitori de frumos și apreciază arta, iar acum îi simt lipsa. Cei care nu obișnuiau să aibă astfel de activități, nu cred că pot întelege ce înseamnă această perioadă pentru domeniul cultural-artistic. Cine poate aprecia ceva ce nu a văzut? Arta a rămas la fel, adică apreciată doar de cei care deja făceau asta. Însă, momentan este indiponibilă în mare parte.

Care sunt planurile tale de viitor?

Experința m-a ajutat să înțeleg că lucrurile bune ne ies cel mai bine atunci când le croșetăm în tăcere. Am învățat să aranjez totul în șoaptă, cu speranța că în cele din urmă, rezultatele vor răsuna fără a le forța ecoul. Virusul care a îngenuncheat oamenirea îmi transmite o imagine incertă a viitorului. Încerc să-mi conserv energia și să rămân pozitiv până în momentul în care viața noastră o să-și recapete libertatea și liniștea. Momentan, îmi continui activitatea de zi cu zi, însă, poate că nu aș refuza reîntoarcerea în lumea televiziunii. Mă gândesc la această posibilitate!

Ce sfaturi ai pentru tinerii aflați la început de drum?

Viziunea noastră în ceea ce privește cariera se conturează încă din copilărie, iar în acest sens, consider că anturajul poate fi decisiv pentru viitorul fiecărui om. Celor aflați la început de drum le recomand să atragă în viața lor oameni de calitate. Persoane capabile să le inspire curaj și să insufle că totul va fi bine, chiar și atunci când pare că a dispărut luminița de la capătul tunelului. Fiecare dintre noi percepem succesul în mod diferit și tocmai de aceea, trebuie să avem la bază o scară de valori. Fiind intangibil, important este să avem în vedere anumite repere care definesc termenul „succes” în functie de scopul personal si de propria viziune. Atunci când trebuie să facă alegeri, le sugerez să cântărească foarte bine opțiunile și să ia decizii bazate pe documentare și pe sfaturi primite de la mentori sau specialiști. Important este să studieze continuu, să fie implicați, muncitori, să aibă curaj și cât mai multă răbdare. Să nu uite nici ingredientul magic: pasiunea! Să nu lase pe nimeni să le năruie visul și să devină ce își doresc ei, nu ceea ce vor cei din jur. Să nu ezite să spună „mulțumesc!” și „iartă-mă!”, când este cazul.