Dr. Elena Butoi: “Cel mai important lucru din cercetare îl consider libertatea de a veni la serviciu și de a hotărî ce faci azi!”

S-a numărat printre primele câștigătoare ale competiției L’Oréal – UNESCO „Pentru femeile din știință”. Proiectul pentru care a obținut bursa analizează rolul celulelor şi moleculelor inflamatorii în accelerarea aterosclerozei, cauza principală de mortalitate în ţările dezvolate, inclusiv România (65%). Elena studiază comunicarea între celule care în mod normal nu comunică, pentru că nu sunt vecine…
Totul este foarte complex, iar poveștile unor asemenea oameni trebuie spuse, chiar dacă nu este deloc ușor “de prins”, “de încadrat“: Elena studiază comunicarea între celule care în mod normal nu comunică, pentru că nu sunt vecine.
Născută la țară, lângă Oltenița. La liceu, se punea problema ce vrea să fie. Nu știa ce vrea să fie, dar știa că nu vrea să fie contabilă! "Diriginta mi-a spus că am mari șanse la fizică, atunci am mers la fizică, fiindcă mă asigurase 100% că intru. Voiam la București, să fiu cu prietenii mei din liceu”. A intrat și s-am speriat: întâi, multă chimie, apoi 80% matematică. Nu era mulțumită, fiindcă în spatele atâtor calcule, raționamente și teoreme, nu vedea nimic practic, nu vedea la ce foloseau. În anul IV, am optat pentru Biofizică, ca să simtă ea fenomenul din spatele fiecărei ecuații. “La început, în 2000, când am fost angajată, mi-a fost foarte greu. Nu credeam că voi avea propriile mele idei, tot materialul era în engleză și eu veneam de la țară, unde făcusem rusă. În institut, și așa ar trebui să fie în știință, ai un anumit grad de libertate, chiar dacă vii într-un grup. Ești responsabilizat, ți se dau niște celule, ți se spune: <Ai grijă de ele, sunt copiii tăi>. Am avut, apoi mi s-a zis că dacă nu se infectează peste weekend, am trecut testul și pot rămâne în institut – ăsta a fost cazul meu. Apoi am început experimentele”…
Spune că ”în cercetare, ca să fii cu adevărat bun, trebuie să aprofundezi un domeniu destul de restrâns. Dacă mergi pe o chestie largă, ești cam cum e educația în România: bun la toate și la nimic”!

Există vreo ieșiredin acest cerc să îi spunem vicios?
“Nu cred că există un cerc vicios. În cariera mea, doctoratul, pe care l-am încheiat în 2008, a fost decisiv pentru depășirea domeniului restrâns. Obținerea lui presupunea trei examene, foarte multe subiecte –de biologie, patologie și biochimie. Apoi urmau trei referate pe domenii conexe subiectului tezei de doctorat, ca să arăți că înțelegi și domeniile apropiate. Doctoratul te formează în așa fel încât să înțelegi și altceva decât bucățica pe care lucrezi tu”.

În anul IV ați optat pentru Biofizică, ca să simțiți fenomenul din spatele fiecărei ecuații…Credeți că acum, în zilele noastre, Millennials – generație despre care se vorbește mult, poate fi atât de…bravă pentru a face Biofizică? Și apropo: Ce mai înseamnă să fii brav în zilele noastre? În primul rând din punctul de vedere al profesiei.
“Da, cred că ar face așa ceva, am văzut mulți Millennials în cercetare. Interacționând cu mulți tineri, de la adolescenți care vin în institut până la cei cu care intru în contact făcând parte din comisii de evaluare, am observat că pot fi atrași de această carieră atât timp cât află care sunt atuurile ei. De pildă, cel mai important lucru din cercetare îl consider libertatea de a veni la serviciu și de a hotărî ce faci azi. Nu foarte mulți oameni pot face asta. Ani de zile, eu am spus în loc de "merg la serviciu" că "merg la școală". Mereu e o școală. Alte atuuri sunt libertatea de gândire, autonomia, faptul că poți găsi ceva să ajute un om să fie ceva mai sănătos, conștiința că munca ta aduce o îmbunătățire în viața cuiva. Trebuie nu doar să citești ca sa te informezi, ci și să interacționezi cu grupuri, socializezi, căci se poate lucra doar în echipă în cercetarea bio-medicală. Lucrările sunt vaste, fiecare rezultat trebuie dublat, trebuie să ai tehnici alternative care să-ți susțină rezultatul, iar asta se face în echipă, expertiza fiecăruia e esențială pentru experimente. O altă satisfacție este că ești la curent foarte repede cu ce se întâmplă în domeniul tău. Poți să îți faci o carieră universitară și academică. Ai mobilitate, poți să alegi să mergi oriunde. Mai mult, de câțiva ani, sunt proiecte de reintegrare a tinerilor care se reîntorc în țară în cercetare. Ești mereu provocat, cercetarea e o activitate provocatoare, iar asumarea ei e un act de curaj.
Vrem să stimulăm astfel de acte de curaj cu ajutorul unui program de mentorat, prin care pregătesc adolescentele din clasele V–VIII pentru o carieră în domeniul științelor exacte. Acesta face parte din programul național de burse L’Oréal – UNESCO <Pentru femeile din știință>, a cărei laureată sunt”.

Care este diferența între traseul dumneavoastră profesional, încărcat cu atâtea obstacole inerente și un traseu profesional, în același domeniu, de azi, cu obstacolele aferente? Care este provocarea? Riscul este același? Dezamăgirea, uneori, aceeași?
“Întrebarea este interesantă. Sunt avantaje și dezavantaje. Avantajele unui traseu similar azi sunt: accesul la informația de specialitate, existența multor centre de cercetare dotate cu echipamente de cercetare noi și performante care pot fi folosite pentru a-ți duce la capăt aproape orice idee și, poate, posibilități mult mai mari de aplicare la granturi din fonduri europene. Dezavantaje: lipsa unor granturi naționale adresate cercetătorilor tineri, aflați la început de carieră (cu criterii de eligibilitate corespunzătoare), care să îi formeze, să le aducă experiența necesară pentru aplicațiile/granturile europene sau naționale mari de mai târziu. Aceste granturi au existat atunci când eu mi-am început cariera, mai întâi granturi ale Academiei Române și apoi ale Ministerului Educației și Cercetării”.

Poate fi un tânăr atras de cercetarea biomedicală? Sună cam ca Everestul! Poate un tânăr din zilele noastre escalada Everestul cercetării biomedicale?
“Da, firește că poate. Dacă te pasionează, viața de cercetător vine cu multe: experimente mereu diferite, prezentări, seminarii, lucrări… Trebuie să fii foarte activ din punct de vedere academic, nu poți sta pe loc, trebuie să avansezi. În cercetare, ești responsabilizat de la bun început. Dacă nu îți place monotonia, dacă apreciezi un anumit grad de libertate, ești gata să lucrezi în echipă și apreciezi că poți faceactivități variate (trebuie să îți faci propriile proiecte, să găsești finanțare, să ai și competențe manageriale), o carieră în cercetare e ceea ce îți trebuie”.

Libertatea de gândire, autonomia, să găsești ceva să ajute un om să fie ceva mai sănătos, să știi că munca ta aduce o îmbunătățire în viața cuiva…Câtă provocare și cât risc există în toate acestea?
“Provocarea este mare dacă ne gândim că trăim în secolul “vitezei” și al descoperirilor biologice, al ingineriei genetice și lista poate continua. Riscul este la fel de mare, e nevoie de o rigurozitate maximă, analiză profundă a rezultatelor și a concluziilor care rezultă din experimentele tale. Calea “from bench to bedside” e lungă și trebuie să fie fără abateri și fără erori”.

Ce faceți acum și ce vă propuneți pentru viitor?
“Momentan sunt implicată în două proiecte foarte dragi mie ca subiecte abordate. În primul, sperăm să găsim molecule care ar putea fi folosite că biomarkeri pentru evaluarea gradului de gravitate al plăcilor aterosclerotice, iar în cel de-al doilea proiect studiem patologia valvei aortice în diabet. Pentru viitor îmi propun să am putere și entuziasm să aplic alături de medici pentru proiecte relevante pentru sănătatea oamenilor”.

Care este cel mai ascuns vis al dumneavoastră și cel mai mare regret?
“Vă pot spune doar cel mai mare regret al meu: nu am putut face nimic încât să-mi ajut fratele să supraviețuiască bolii cumplite a acestui secol!”…

Epilog

L’Oréal România și Comisia Națională a României pentru UNESCO (CNR UNESCO) lansează un program de mentorat, prin care pregătesc adolescentele din clasele V–VIII pentru o carieră în domeniul științelor exacte. Inițiativa face parte din programul de burse naționale L’Oréal – UNESCO „Pentru femeile din ştiinţă”.
Astfel, elevele din Școala Gimnazială nr. 3 „Nicolae Titulescu” și Școala Gimnazială nr. 5 din București vor avea ocazia să afle, de la femei excepționale din cercetarea românească, mai multe detalii despre ce înseamnă o carieră în cercetare sau domenii științifice. Primele sesiuni de mentorat, parte a programului pilot, vor fi susținute de Elena Dragomir (Butoi). Aceasta deoarece mentorii au misiunea de a le inspira și motiva pe eleve, prin poveștile lor.