Dinu Patriciu a murit!

John Rockefeller Jr. si Bill Gates, ca sa numesc doar doi dintre posesorii de mari averi ai lumii, au semnat la randul lor acte filantropice si actiuni de caritate. Dv. sunteti acum, prin fundatia care va poarta numele, in aceeasi ipostaza. Va rog sa-mi explicati care este mecanismul intern al unei asemenea decizii? La ce suma incepe un miliardar sa investeasca in mecenat? Sau la ce varsta?

Eu cred ca, de fapt, lucrurile acestea se intampla in mod natural, pe masura ce incepi sa ai resurse. Se dezvolta natural pentru ca exista o legatura extrem de fireasca intre afaceri si ceea ce incerci sa redistribui, sa dai inapoi. Eu cred in redistributia naturala si nu in cea organizata de catre stat. Cred in relatiile firesti intre oameni si intre ei si comunitatea careia ii apartin. Nu cred ca este nevoie de instrumente scapate de sub controlul oamenilor, asa cum sunt statele, pentru a redistribui. O astfel de decizie se poate explica in multe moduri: prin necesara constructie a pietelor (atata vreme cat produci, ai nevoie de consumatori si trebuie sa-ti construiesti piata), prin modul in care iti dezvolti partenerii si in care ii aduci la nivelul de care ai nevoie ca si businessul tau sa creasca in continuare, prin altruismul care este o componenta naturala a personalitatii umane… Nu poti sa iei fara sa dai. Eu cred ca toate astea se imbina. Faptul ca volumul donatiilor pentru caritate, in SUA, de exemplu, in 2006, era de aproape 300 de miliarde de dolari arata ca acest fenomen se dezvolta si ia o amploare colosala in societatea globalizata. In Romania, prima perioada a tranzitiei a atras perceptia unei acumulari egoiste si lipsite de orice fel de conceptualizare a responsabilitatii sociale. La un moment dat insa, devii constient ca ceea ce dai in mod razlet prin biserica, prin burse, prin ajutoarea celor aflati in suferinta sau in nevoie trebuie sa inceapa sa fie structurat intr-un fel sau altul. Atunci ai nevoie de instrumentul care sa faca o astfel de actiune coerenta pentru ca ea sa devina mai eficienta. De aici, aparitia unei fundatii.

Descrieti-mi, pe scurt, ideea Fundatiei Dinu Patriciu!

Am creat un fond de 100 de milioane de dolari care produce, investit fiind in plasamente financiare pe termen lung, capabile sa-l sporeasca. Toate fructele pe care le produce acest fond se folosesc pentru bursele pe care le-am anuntat. Actiunea incepe acum si va continua in fiecare an. Dar aceasta este doar o parte dintre programele noastre. Avand ca element-cheie "educatia", fundatia are programe care ies din sfera stricta a formarii (sponsorizarea unui copil, dotarea scolilor din locuri uitate de lume, ecologizarea, sprijinirea centrelor de plasament sau a azilurilor de batrani…). De fapt, urmarim doua obiective: sprijin concret, dar si atragerea altor sponsori sau sustinatori ai cauzelor respective.

Intentionati ca, in cativa ani, sa infiintati in Romania o universitate de elita in parteneriat cu o institutie americana. Suma alocata acestui proiect este de 70 milioane de dolari. Va ganditi la o universitate de stiinte economice, de management sau de arhitectura?

Vor fi pe de-o parte stiinte economice si management, pe de-alta parte stiinte politice si sociale si, nu in ultimul rand, arte frumoase. Adica cele trei domenii in care eu m-am manifestat in viata.

O universitate in oglinda… Campania de inscriere este in plina desfasurare. Din cate stiti, cati tineri si-au depus candidatura?

Inscrierile de-abia au inceput, dar, dupa stiinta mea, sunt de ordinul sutelor in fiecare zi. Sigur ca va trebui sa-i triem, iar criteriile vor fi doua: in primul rand, capacitatile intelectuale si rezultatele obtinute pana acum si, in al doilea rand, starea materiala. In privinta aceasta, o vom lua de jos in sus. Prioritar vor fi alesi cei cu situatii materiale critice. Sigur ca nu vreau sa fac din acest al doilea filtru de selectie criteriul principal. Si asta pentru ca proiectul se adreseaza, dincolo de orice alte criterii, celor capabili sa-si inventeze viitorul, sa-si ia singuri viata in maini, pentru ca eu nu cred ca florile cresc in glastra.

In colectivul de evaluare a candidatilor la burse ati adunat personalitati cu notorietate si prestigiu academic, precum Ionel Haiduc, Presedintele Academiei Romane, sau Andrei Plesu, Rector al Institutului de Studii Avansate "Colegiul Noua Europa". Cum i-ati convins?

Eu vad acest proiect ca pe un model despre care am speranta ca va fi preluat si de alti oameni care isi pot permite sa o faca. Este o mare diferenta intre a acumula de dragul acumularii si a acumula ca sa reinvestesti. Romania are un deficit imens de educatie si acest handicap ne va influenta in mare masura evolutia viitoare. Tarile bogate nu sunt tarile cu resurse, ca in epoca industriala. Acum, cunoasterea si know-how-ul genereaza acumulari financiare care pun lucrurile in miscare. Nu intamplator, printre cele mai bogate locuri din lume se afla o stanca, o mlastina si un desert: Hong Kong, Singapore si Israel. Cred ca sunt locuri care au reusit sa puna inteligenta in miscare. Aici trebuie sa lucram si noi.

Prin contract, beneficiarii burselor "Orizonturi deschise" trebuie sa revina si sa ramana in tara pe o perioada cel putin egala cu durata studiilor. Ce garantie aveti ca acest timp va asigura "return of investment"?

Sunt convins ca cei care au puterea de a trece printr-o astfel de proba, ca cea a unor studii serioase facute afara, vor sa obtina ei insisi ceva din aceasta investitie. De altfel, in ultima perioada vad din ce in ce mai multi tineri revenind in tara.

Am si eu stire despre acest lucru, doar ca mai stiu si ca asteptarile financiare ale celor care revin sunt mult mai mari decat poate piata romaneasca sa le ofere.

Piata romaneasca a muncii este capabila sa tina pasul cu salariile occidentale. Din pacate, companiile – ca mentalitate – nu sunt in stare sa tina pasul cu ele. Mai bine platesti un om cateva mii de dolari pe luna in plus si el iti aduce tot capitalul de cunoastere pe care l-a acumulat, decat sa platesti cu cateva sute de dolari niste oameni asezati pe scaune. Principalul obstacol pe care eu il vad, si probabil ca o sa supar pe multi cu afirmatia asta, este mentalitatea corporatiilor care nu inteleg ca trebuie sa se alinieze unei piete globale a muncii si ca numai cu oameni bine platiti si care au un pachet de cointeresare la nivelul celor din piata globala pot obtine rezultate, altfel nu. Cea mai buna investitie este in oameni, pentru ca timpul unui manager merge in proportie de 80% catre resursele umane. Orice manager corect cu el insusi, daca isi face socoteala timpului cheltuit, va recunoaste acest lucru. El asta face, structureaza echipe. Nu se ocupa de proces. Acesta se autoregleaza in momentul in care exista echipele bine conformate. Procesele sunt o rezultanta de gradul doi a deciziilor din zona resurselor umane. Sigur ca unul dintre instrumentele cele mai importante pe care le ai in a conduce oamenii este acela de a-i face partasi la nasterea proiectului, de a-i face parintii proiectului, de a-i face autori. Trebuie sa ajunga sa poata spune cu indreptatire "Eu l-am facut".

Obiectivul pe termen lung al fundatiei este crearea unei mase critice de oameni cu un pronuntat spirit de initiativa, cu constiinta civica si cu simtul responsabilitatii sociale, oameni liberi. Scoala da nastere acestui tip de oameni? Ati intalnit, aici sau aiurea, astfel de oameni?

In primul rand, ne dorim sa formam oameni liberi si creativi. Da, ei exista in realitate, i-am intalnit si nu cred ca scoala ii face sau nu-i face asa, ci ei insisi. Sigur ca mediul inseamna ceva, dar importante sunt calitatile personale, determinarea si capacitatea de a te inventa. Ne place despre noi sa spunem ca suntem un popor creativ, imaginativ, "descurcaret". Dar probabil ca suntem asa in aceeasi masura in care sunt si ceilalti europeni. Din nefericire, am trecut printr-o perioada care a facut ca aceste calitati sa fie eclipsate. Cred ca daca intreg sistemul educational romanesc nu este capabil sa se reformeze pe sine pentru a pune in valoare aceste calitati, atunci macar aceste initiative private pot sa o faca.

Ati infiintat in februarie 1990 prima firma privata din Romania postdecembrista…

Ce naiv eram!

… aveti un deosebit simt al afacerii si ati devenit, gratie calitatilor de businessman, cel mai bogat din Romania. Atunci cand descrieti profilul viitorului beneficiar al burselor fundatiei, nu cumva va descrieti pe dv. insiva? Fundatia nu este, de fapt, in mod nedeclarat, un gest de iubire de sine?

Evident! Raspunsul este "da", asa este, dar nu este vorba de iubire de sine, ci de intelegerea tarzie a modului in care trebuie sa te construiesti pe tine ca sa poti sa faci si altceva decat umbra pe pamant.

Are acest proiect vreo legatura cu epoca in care ati predat la Institutul de Arhitectura Ion Mincu si ati meditat sute de tineri?

Sigur ca da. M-am simtit bine in ipostaza de profesor si marturisesc ca imi aduc aminte cu nostalgie de acele vremi.

Ce rol a jucat propria formatie in evolutia dv. ulterioara? Sa ne reamintim ca Arhitectura era printre facultatile cele mai "luminate" din regimul comunist…

Stiti, toate personalitatile lovite de paranoia din orice organizare totalitara au un anume tip de cantar pentru arhitecti. Pentru ca atunci cand nu fac razboaie, paranoicii construiesc.

Sau darama…

Darama ca sa construiasca, ca sa-si puna in loc semnul propriei existente. S-a intamplat chestia asta intotdeauna, de la egipteni, pana la Stalin, Hitler sau Ceausescu. Or, asta a pus Institutul de Arhitectura pe vremea aceea sub un clopot de sticla. Era o lume supravegheata si protejata in acelasi timp, in care se mai puteau face, spune si desena tot felul de nebunii, fata in fata cu regimul.

De la vremurile acelea vi se trage felul de a gandi fara granite, fara limite si constrageri?

Nu, asta mi se trage din familie. Am avut un tata care tot intreprinzator a fost. Si profesor universitar totodata.

In declaratia de intentie a fundatiei, la capitolul valori, figureaza importanta si forta exemplului personal, recursul la modele. Dv. ce modele ati avut sau aveti in viata? Poate chiar pe tatal dv.?

Da, si tatal meu si un bun prieten al tatalui meu care-mi era si nas, academicianul Remus Radulet, de la care am invatat foarte mult, profesorii mei din facultate. Era un context deosebit, ilustrat si de faptul ca in primul an de facultate, unde intrasem printre primii, am fost primit in partidul comunist, in 1969. Odata cu mine erau primiti in partid si o seama de profesori care fusesera legionari. Trebuie sa stiti ca printre profesorii de la Arhitectura erau si taranisti si liberali si ilegalisti si dizidenti… Eu m-am format in aceasta atmosfera. Iar de la tatal meu am luat cam tot, pentru ca inca din copilarie auzeam tot felul de povesti despre petrol, afaceri, intreprinderi. Am avut imaginea unei lumi libere, iar Romania a fost o lume extrem de libera inainte de al doilea Razboi Mondial, una dintre cele mai libere din Europa.

Ati definit fundatia ca pe un proiect pe termen lung. Peste cati ani sperati sa se vada o schimbare in bine a mentalitatii oamenilor din pozitiile-cheie?

Eram asa de suparati pe Silviu Brucan cand a spus, dupa Revolutie, ca trebuie sa treaca 20 de ani ca sa ne desteptam!… Se vede ca e nevoie de mult mai mult timp, probabil de inca un schimb de generatii.

Personal, va duceti la vreun om de afaceri care va este mai apropiat ca sa-l convingeti sa vina alaturi de dv.?

Sigur ca da. Evident ca asta fac. Dar este o chestiune pe care o rezolva fiecare cu propria constiinta.

De ce educatie si nu arta?

Noua ne lipsesc lucrurile esentiale, precum infrastructura si sansa de a gandi pe care trebuie sa o aiba toti pustii din tara asta. Arta vine de la sine. In masura in care vor exista din ce in ce mai multi oameni capabili sa acumuleze bunastare, aceasta se va rasfrange si asupra artelor.

Toate deciziile dv. ca lider se incadreaza unui curent general de management sau le simtiti organic, va vin din interior, sunt intuite?

Evident citesc mult si incerc sa pun cap la cap informatie si experiente. Am contacte cu foarte multi lideri de afaceri, dar cred ca fundamentul succesului in afaceri este filosofia proprie pe care ti-o formezi prin experiente, greseli, succese… Capacitatea de a integra propria experienta cu experientele celorlalti duce la cristalizarea unei pozitii, a unei filosofii.

Ati inceput sa puneti pe hartie ceea ce se va numi filosofia dv. de business?

Da, si nu numai atat, imi comunic ideile in tot felul de teambuildinguri, in intalniri formale sau informale. O sa va expun in cateva cuvinte ce cred despre modelul unei corporatii. Ea trece prin cel putin patru stadii. Primul este cel al turmei care urmeaza berbecul, avand ca motivatie frica. Liderul nu este contestat, iar oita care se pierde de turma e mancata de lup.

Urmeaza stadiul de haita, in care mai multi vanatori raspund comenzii unui lider acceptat pe baza unei competitii interne.

Primul model este cel al companiilor avand in frunte un fel de pater familias, un intreprinzator care a adunat in jurul lui niste oameni. Cuvantul lui nu se contesta.

In cel de-al doilea stadiu, cuvantul liderului este contestat in fiecare clipa pentru ca orice lup tanar doreste sa ajunga seful haitei.

Al treilea model este cel de stol de pasari sau banc de pesti. Organismul functioneaza intr-un sistem care se protejeaza, evolueaza si se misca pe baza inteligentei colective. Niciuna dintre pasari nu gandeste la binele stolului, ci reactioneaza conform unor simpli stimuli, ceva mai complicati decat semnalele 0 si 1. Coerenta nu este totala, membrii grupului se pot pierde in alte directii, se pot risipi. Fiind vorba despre inteligenta colectiva, nu exista nici un fel de lider.

Cel de-al patrulea model este caracatita. Desi fara creier, ea are o inteligenta a intregului care face bratele sa se coordoneze intre ele, face ca intregul sa functioneze. Exista specializari ale diverselor tipuri de organe care nu lasa parti ale organismului sa supravietuiasca fara intreg, asa cum poate supravietui o parte a stolului. Sistemul integrat de transmitere a informatiei face ca intregul sa se comporte coerent.

Rompetrol in ce stadiu se afla acum?

Cred ca suntem undeva intre "haita" si "stol". In acelasi timp, nu exista foarte multe corporatii in lume care sa poata fi descrise ca fiind caracatite. Sunt foarte multe stoluri, si mai multe "haite", iar majoritatea, turme.

Sunteti cinic!

Pai, nu-i asa?! Intreprinderea mica si mijlocie, de obicei, e turma, respecta modelul de turma. In multe industrii din Romania ne aflam, din pacate, intre turma si haita.

Ce fel de lider sunteti, fata de filosofia pe care ati prefigurat-o aici?

Multi ar spune despre mine ca sunt un manager eratic. Pentru ca stimulez, deschid un drum si apoi las sa creasca energiile celorlalti. Las proiectele sa ia forma cea mai naturala cu putinta, fata de context. Asta pentru ca, de la un concept, pana la materializarea lui este cale lunga si e imposibil sa conduci tot sistemul de la inceput pe o anumita cale. Atunci cand creezi lucruri complet noi, trebuie sa le lasi sa se dezvolte natural. Intotdeauna trebuie sa-i lasi sistemului libertatea de a se misca si sa-ti adaptezi deciziile de parcurs la modul in care el evolueaza.

Altii ar spune ca nu sunt manager, ci lider. Accept cu mare placere aceasta categorisire. Intr-adevar, nu sunt manager, incerc sa fiu lider si cred ca e o mare diferenta.

Iar eu, despre mine insumi, cred ca sunt arhitect si imi folosesc cunoasterea de arhitect in afaceri. Am convingerea ca daca n-as fi fost arhitect, nu as fi reusit sa fac ce am facut.

Fundatia Dinu Patriciu

Programul Inventeaza-ti viitorul! se adreseaza elevilor de liceu si studentilor din ciclul de licenta cu performante scolare bune, dar care provin din familii cu resurse modeste. Prin acest program, fundatia acorda simultan si pe durata intregului an scolar (9 luni):

• 5.000 de burse in valoare de 200 lei pe luna pentru elevii de liceu si
• 500 de burse in valoare de 300 lei pe luna pentru studenti

Solicitantii burselor trebuie sa indeplineasca simultan doua conditii:

1. sa aiba rezultate scolare bune, adica o medie a ultimilor doi ani de studii cel putin egala cu 8 si
2. sa aiba o situatie sociala modesta, respectiv sa provina din familii cu o medie a venitului lunar pe membru de familie in ultimele trei luni inferior pragului de 400 lei pe luna.

Programul Orizonturi Deschise se adreseaza acelor tineri care doresc sa-si desavarseasca formatia intelectuala si profesionala prin programe de master sau doctorat in universitati prestigioase ale lumii, dar care, din motive financiare, nu isi pot duce singuri visul la indeplinire. Fundatia le acorda acestor tineri 100 de burse in valoare de 15.000 dolari pe an, atribuite pe intreaga durata a programului masteral/doctoral, in masura sa acopere total sau partial cheltuielile de scolarizare si de subzistenta implicate de formatia respectiva.

Sunt eligibili acei tineri, cetateni romani, care au absolvit deja o facultate/un program de master (pentru cei inscrisi la doctorat) si care au fost deja acceptati intr-un program masteral/doctoral la o universitate straina de prestigiu. Beneficiarii burselor Orizonturi deschide se angajeaza sa se intoarca in tara dupa terminarea programului de master/doctorat pentru o durata de timp cel putin egala cu cea a formatiei urmate, in caz contrar urmand a returna contravaloarea bursei.

Programul Sponsorizeaza un copil are scopul de a oferi copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate resursele materiale necesare continuarii studiilor, prin cooptarea de sponsori individuali pentru acesti beneficiari.

Programul Educatia merita! vizeaza doua dintre cele mai grave problemele ale sistemului educational: subfinantarea si declinul de interes al tinerilor. Obiectivele strategice stabilite de fundatie sunt atat promovarea performantei si a studiului ca modele pozitive, cat si sprijinirea prin oferirea instrumentelor necesare atingerii acestei performante.

Alte proiecte se refera la activitati caritabile sau in domeniul ecologiei menite sa rezolve probleme majore ale societatii, in spiritul responsabilitatii sociale.

Dinu Patriciu

Presedinte si CEO Rompetrol Group

Nascut in data de 3 august 1950, casatorit, trei copii

Studii:

• A absolvit Institutul de Arhitectura "Ion Mincu", din Bucuresti, in 1975.

Experienta profesionala:

• din 2000, Chairman of the Board & Chief Executive Officer of The Rompetrol Group
• 1998 – 2000, Chairman of the Board of Rompetrol
• 1997-1998, Chairman of the Board of Romania & Moldova Direct Fund, LP
• 1994-2000, Presedinte la OMEGA Press Investment
• 1990-1998, Presedinte la Alpha Constructii si Investitii Imobiliare
• 1979-1998, Profesor la Institutul de Arhitectura "Ion Mincu" din Bucuresti. In anii 80, a predat arhitectura si la Abu Dhabi.

Membru activ/presedinte:

• "Initiativa Europeana a Mediului de Afaceri"
• "Confederatia Nationala a Patronatului din Romania"
• "Alianta Confederatiilor Patronale din Romania"

Premii in arhitectura:

• Premiul I la Concursul International pentru Centrul orasului Abu-Dhabi, 1984
• Mentiunea Juriului in cadrul Concursului International pentru Biblioteca Nationala din Teheran-Iran, 1977
• Premiul III la Concursul National pentru Locuinte Urbane si locul 8 la Concursul International pentru Opera din Sofia – 1975

Dinu Patriciu este membru al PNL din 1990.

Exista o mare nevoie de educatie in Romania pentru ca este imperios necesar sa se dezvolte leadershipul in business, dar si in multe alte domenii. Cred ca trebuie sa construim o viziune pe termen lung si sa renuntam la gandirea pe termen scurt. Cele trei caracteristici de care avem nevoie pentru asta sunt: dezvoltarea leadershipului, incurajarea gandirii strategice pe termen lung, precum si carisma si determinarea de a le realiza pe primele doua. Dinu Patriciu are aceste trei caracteristici, la care se adauga simtul umorului, si de aceea, cred ca va putea face ca fundatia sa-si atinga scopul. Intotdeauna opiniile sale au fost provocatoare si neconventionale. Mi-ar placea sa urmaresc dezbaterea publica pe care aceasta idee educationala o va genera. Roberto Musneci, Senior Partner Serban & Musneci Associates.

Sunt doua lucruri care m-au impresionat si pe care le apreciez in mod special la Dinu: primul ar fi capacitatea de aborda si a excela intr-un domeniu total nou si diferit de cel pentru care s-a pregatit, iar al doilea – faptul ca a ramas perfect normal, in pofida succeselor si a realizarilor materiale extraordinare. Dan Pascariu, Presedintele Consiliului de Administratie al UniCredit Tiriac Bank