De unde vin liderii, cum ne conduc și de ce se transformă, uneori, în eroi
De ce fac salvatorii gesturile care îi pot transforma în eroi? Pentru că, în momentele de criză, ceea ce se întâmplă în mintea lor se traduce așa: „Și ei ar fi făcut asta pentru mine”. Este vorba de încredere, este vorba de colaborare, două sentimente care ne-au ținut în viață și ne-au permis să evoluăm de la începutul erei homo sapiens, când amenințările nu constau în corupție sistemică, ci în provocările naturii și ale sălbăticiunilor care populau Terra.
Pericolele de astăzi vin însă în prea mare măsură chiar dinspre semenii noștri: cei care ne conduc și fac legi împotriva comunității, cei care ne pun la dispoziție bunuri deloc bune, cei care ne livrează servicii strâmbe, proprietarii de spații care mimează siguranța și protecția, autoritățile care închid ochii.
Ne mai amintim măcar cum ar trebui să fie? Când liderii pun siguranța și viețile celor din trib, sat, oraș, stat, popor, comunitate – îi puteți spune oricum, inclusiv „companie” sau „organizație” – pe primul loc, când ei se dedică scopului de a face oamenii să se simtă în siguranță, atunci se comit faptele remarcabile. Sunt două întrebări esențiale la care ar trebui să răspundem în general. 1. Ne simțim în siguranță? 2. Avem încredere în conducătorii noștri? În mod special, zilele acestea întrebările trebuie adaptate, pentru că ne căutăm liderii. Iar întrebările adaptate arată așa: 1. În ce comunitate din România / organizație / companie / oraș / orice altă formă de organizare umană / etc., te simți în siguranță? Și 2. Dacă ai încredere și te simți în siguranță cu conducătorul acelei comunități / șamd., cine este acela?
Pentru că, dacă păstrăm ceea ce avem acum și continuăm să lăsăm corupția să se perpetueze, suntem siliți să ne consumăm timpul și energia pentru a ne proteja unii de ceilalți. Devenim oare mai puțin conștienți de asta odată cu evoluția umană? Suntem mai puțin înțelepți decât strămoșii noștri din paleolitic? Sau ne amintim, până nu e prea târziu și nu ne pleacă toate valorile din țară, cum ne putem combina forța, puterea, aptitudinile și talentele, muncind pentru a stârpi pericolele și a crește ca națiune?
Facem ce ne spun autoritățile pentru că au putere asupra noastră. Facem ce ne spun liderii pentru că știm că au grijă de noi. Exact ca niște părinți. Își asumă riscuri înaintea altora, muncesc, se sacrifică pentru siguranța și protecția oamenilor, „copiilor” lor. Și ce vrea un părinte bun pentru copilul său? Educație. Sănătate. Prosperitate, bunăstare, fericire. Disciplină, la nevoie. Încredere. Protecție. Șansa de a evolua, poate mai mult decât a reușit părintele. Liderul.