Casa-buncăr de la Olăneşti – Galerie Foto
„Aici, la Olăneşti Băi, cu siguranţă toate sfaturile despre sănătate pot fi aplicate. În oraş, chiar dacă ai înţeles principiile, tot nu poţi să aduci aerul de la munte în apartamentul tău, chiar dacă ai face eforturi considerabile. Mă refer la achiziţia de aparatură care ar putea, teoretic, să filtreze, ozoneze, ionizeze etc. Ca să nu mai vorbim despre apă sau alimente.” De mai bine de şapte ani, Dragoş Iliescu a îmbrăţişat un stil de viaţă sănătos. Totodată, el promovează şi comercializează un supliment alimentar, un complex de elemente minerale nobile de tipul aurului, iridiului, rodiului sau platinei în forma lor monoatomică, hidrosolubilă şi asimilabilă. „Aurul comestibil, în formă uşoară, monoatomică, este hrană pentru trup, minte, dar şi spirit”, spune Dragoş.
Dar antreprenorul este cunoscut mai ales ca proprietar al unui „bordei modern”, pe jumătate îngropat, cu pământ pe acoperiş. „Casa-buncăr” s-a născut după ce a desenat-o pe hârtie împreună cu soţia şi copiii, iar proiectul a fost realizat de către un arhitect din Râmnicu-Vâlcea. Acesta a respectat întocmai desenele, dar a avut grijă să stabilească criteriile de rezistenţă şi alte lucruri cerute de lege.
„Am avut deja o parte dintre cerinţe îndeplinite de chiar proiectul casei – mă refer la cea semiîngropată. Şi, dacă tot aveam groapa, am zis că în loc de cămară am putea face un buncăr care, tot cămară a rămas, dar cu uşurinţă poate deveni şi adăpost antiseismic și antiradiaţii etc., pentru că toate utilităţile sunt perfect funcţionale.”
Dragoş a ales această soluţie din raţiuni practice şi nu neapărat din teama de dezastre naturale, deşi recunoaşte că întotdeauna a avut tendinţa de a preveni şi de a se asigura. „Acum nu-mi pot reproşa că nu reacţionez în niciun fel la avertismentele făcute de mulţi, inclusiv de cei de la NASA.”
Costurile au depăşit de aproape trei ori aşteptările. „Iniţial am zis că terminăm cu 100.000 de euro, dar cei trei ani de construcţie s-au scurs într-o clipă, amenanjarea curţii şi cea a gardurilor au costat cât încă o casă, dacă mai pui şi detaliile tehnice – drenări, încălzire prin pardoseală, două centrale termice etc. şi faptul că eu, personal, am fost scos efectiv «din producţie» ca să mă alătur echipei care a lucrat la construcţie –, proiectul e unul scump. Unic e, nu doar prin faptul că s-au folosit materiale despre care astăzi doar prin bătrâni mai afli cum se folosesc, dar şi datorită formelor anatomice ale construcţiilor care au necesitat supraveghere atentă şi îndrumare, pas cu pas.”
O astfel de casă este bună pentru cei care „nu s-au decis încă să se rupă total de supermarket”, cei care încă mai sunt legaţi oarecum de oraş, cei care vor să aibă condiţii de apartament în natură şi multă linişte. „E ca o casă de vacanţă, dar şi ca o locuinţă permanentă. Beneficiile majore sunt aerul curat, apa curativă… În câteva săptămâni devii un alt om, alt organism, chiar altă minte.” Dezavantaje nu sunt. „Doar frica poate crea un dezavantaj, dar acela, oricum, e închipuit.“
Pe viitor, antreprenorul vrea să vândă amplasamentul – e vorba despre cele două case, care se bucură un peisaj superb –, ca să migreze undeva mai departe în natură, chiar în natura sălbatică, încercând un nou proiect de locuinţă complet autosustenabilă, atât din punct de vedere energetic, cât şi al furnizării de hrană pentru locuitorii ei. „Aş numi-o locuinţa integrată… în natură, bineînţeles.”
Articol preluat din Revista Cariere de aprilie. Pentru detalii legate de abonare, click aici