Britanicul care vede România mai frumoasă decât o vezi tu
La 18 ani a venit în România, pentru că tatăl său lucra pe atunci ca Assistant Defence Attaché la Ambasada Britanică la București. Era în vara lui 1999 și impresia pe care i-a lăsat-o întâlnirea cu țara a fost incredibilă. Nu era pentru prima oară când ieșea din Anglia și era obișnuit să călătorească, dar în Europa de Est nu fusese niciodată. Își amintește și acum prima zi aici, pentru că era pe 4 iulie, era extrem de cald, o căldură cu care nu era obișnuit, și împreună cu tatăl său a fost invitat la toate recepțiile ținute de Ziua Independenței. De atunci a și rămas, a obținut un job la ambasadă, după care nu era înnebunit, un post pe care a lucrat totuși timp de nouă ani. Îi plăcea aici și avea o viață ușoară, dar și-a dat seama că nu poate continua așa pentru totdeauna, astfel încât și-a propus să investească într-un bar în București, alături de o prietenă.
Nu știa prea multe despre cum se conduce un bar, avea doar experiența clientului care poate să aprecieze sau nu felul în care este servit. Mike nu regretă deloc acea perioadă care a durat doi ani, pentru că, dacă n-ar fi învățat din ea, n-ar fi fost capabil să conducă actualul club, Mojo. Când i-a întâlnit pe Matt Highley și Mihai Paveliu, și-a pus problema că poate face o afacere împreună cu ei și, pentru că Matt avea experiență ca barman, iar românul știa trupele românești și avea contactele necesare, au reușit să deschidă actualul local de pe Gabroveni.
Principalul avantaj al clubului, crede Mike, este departajarea clară a spațiului în trei zone de bar, club și karaoke. Inițial nici nu se gândeau să țină seri de karaoke, dar aceasta a devenit o activitate foarte populară în Mojo. Concertele de rock, jazz, blues sau folk sunt nelipsite, au stand up comedy și karaoke live în fiecare seară, prețurile sunt corecte, serviciul este fantastic, personalul este pregătit, și barmanii te servesc cu un zâmbet pe față, așa că Mike nu vede o amenințare în competiția pe care o fac toate celelalte localuri aglomerate în Centrul Istoric.
Deși arată ca un autentic pub britanic, iar Mike l-a personalizat, inspirat fiind de pasiunea sa pentru fotbal, Mojo nu s-a adresat niciodată exclusiv expaților, care oricum nu sunt așa de mulți în București: 95% dintre clienți sunt români.
Pentru că a rămas singur în afacere, clubul îi consumă 100% din timpul, energia și atenția sa. Dar, în calitate de manager, Mike spune că are o echipă incredibilă și că se bizuie foarte mult pe oamenii săi, așa încât nu trebuie să fie prezent acolo în fiecare zi și în fiecare minut. „Îi respect foarte mult și ei mă respectă, așa că avem o relație de muncă grozavă. Oamenii care mă ajută să conduc localul au lucrat cu mine cel puțin trei-patru ani, n-am fost nevoit să aduc pe nimeni din afară, așa că îi cunosc și știu că pot avea încredere în ei.”
În postura de britanic care trăiește în România, Mike știe foarte bine cu ce fel de imagine se confruntă românii în Regatul Unit. El spune că are toate motivele să se afle aici și că ar fi putut pleca oricând dacă nu i-ar fi plăcut. „Iubesc viața de aici, muncesc foarte mult, dar îmi fac timp să mă bucur. Oamenii de aici sunt fantastici.”
Joacă fotbal de câteva ori pe săptămână cu prietenii lui români. În rest, spune că în oraș se poate juca și tenis, și rugby, și orice îți dorești. Iarna se duce o dată sau de două ori la Azuga, pentru că are prieteni acolo, a fost la Brașov și la Sighișoara. Se duce uneori la Constanța, pentru că îi place să petreacă pe Litoral. Cum activitatea clubului scade în timpul vacanței de vară – pentru că toți oamenii merg la mare -, îi place să se gândească la cum ar fi să ia Mojo cu totul și să-l mute la Constanța. Poate că într-o zi va reuși, cine știe.
În Marea Britanie, când ajunge, prietenii îi știu povestea, au fost în România și cunosc realitatea. Celorlalți le spune să vină și să vadă, ca să înțeleagă despre ce le vorbește. „Nu cunosc pe nimeni care să fi stat aici măcar o săptămână și să zică vai, cel loc îngozitor. România e un loc tulburător, e amuzant, oamenii sunt de treabă, viața de noapte e excelentă, de aceea am și intrat în această industrie. Ai siguranță pe stradă, mult mai mare decât în orice oraș din Marea Britanie. Sunt oportunități aici, nu să faci miliarde, dar ele există dacă vrei să duci o viață bună și să te bucuri de ea.”
Mike e de 14 ani aici. Știe că sunt români talentați care vor să plece în străinătate. El speră ca ei să se răzgândească și să rămână, ca împreună să facă țara asta mai bună.
Articol preluat din Revista Cariere de mai. Pentru detalii legate de abonare, click aici