Au renunțat la poziția de manager pentru a deveni antreprenori
Dacă au fost surprize pe care nu le-au anticipat sau obstacole pe care nu le bănuiau și cum au trecut sau nu peste ele povestesc, cu sinceritate, Oana Văideanu, asociat și manager, Smiles Bags, Cristian Rey, consultant și administrator la RapConfectionery și Ştefan Ecxarcu, Director general, Global Archive Management.
Confesiunile unui fost director general
Cristian Rey – consultant/administrator la RapConfectionery
Dorinţa de a face o schimbare a apărut treptat. Schimbarea, evoluţia, progresul sunt stări care au fost prezente permanent în felul în care și-a trăit activitatea profesională. În anii de tinereţe progresul a fost bine conturat: în 1992 avea 22 de ani şi a început să lucreze ca agent de vânzări. A evoluat la responsabil cu lansarea îngheţatei Mars în România, apoi director naţional de vânzări în cadrul aceleaşi companii. În 1998, Cristian Rey a devenit general manager la Intersnack. Avea 30 de ani şi Intersnack era un start-up: nu existau angajați și nu avea entitate juridică în România. A început prin a construi distribuţia şi marca „Chio”. În 2002, după o evoluţie rapidă a vânzărilor, a implementat prima linie de producţie în România. Capacitatea de producţie a crescut rapid, a fost nevoie de construcţia unei fabrici noi. Apoi grupul a decis să se extindă achiziţionând în perioada 2006–2010 două mărci locale care trebuiau integrate în structura deja existentă. La apogeu, Intersnack avea peste 700 de angajaţi şi trei fabrici active în România. Cristian Rey spune că evoluţia sa în primii aproximativ 10–14 ani de Intersnack, pe când el avea 30–40 de ani, a fost relativ lipsită de incertitudini.
Apoi a apărut o dorinţă de evoluţie mai puţin certă. Trecuse de 40 de ani, uzura celor peste 20 de ani de activitate în domeniul hipercompetitiv al FMCG cumulate cu o perioadă foarte lungă la aceeaşi companie își spuneau cuvântul. Crede că interesul, capacitatea şi anduranţa mentală sunt ciclice. Aşa că, de comun acord cu managementul Intersnack, după 16 ani, în 2014, părăsea compania.
Cristian Rey crede că a trage o linie brutală de demarcație între „antreprenor” şi „angajat” sau „corporatist” nu e o idee fericită. El spune că majoritatea companiilor încep prin a fi mici (adică „antreprenoriale”) şi, dacă cresc, se transformă în „corporaţii”. Orice companie mare sau foarte mare poate exista eficient doar dacă se organizează după reguli de «corporaţie».
„Spiritul antreprenorial este sau nu este prezent şi cultivat în fiecare persoană activă: ca să progresezi rapid în cadrul unei corporaţii trebuie să fii performant în cadrul regulilor respective. Ca antreprenor, trebuie să fii performant într-un cadru mai liber de reguli. În amândouă cazurile există şi abuzuri, dar şi performanţe extraordinare, dar care depind eminamente de oamenii angajaţi într-un sistem sau altul.”
După plecarea de la Intersnack, jumătate de an, Rey a refuzat orice angajament, timp pe care l-a petrecut intens cu familia şi cultivându-și pasiunea pentru escaladă. Între timp, a devenit consultant/administrator la RapConfectionery, un producător local de jeleuri şi caramele care are o fabrică la Braşov.
„Experienţa acumulată – şi mă refer mai mult la înţelepciunea de a face alegeri – a contat. După jumătatea de an de pauză am avut ocazia de a participa la un interviu pentru un post de general manager «clasic» în paralel cu varianta în care activez astăzi. Când s-a concretizat ceea ce fac acum, am fost foarte mulţumit.”
Din postura de antreprenor i-a devenit evident că în acest moment de evoluţie al pieţei din România este mai greu să ai rezultate rapide şi semnificative în FMCG fără resurse materiale şi umane serioase. „La resursele materiale poţi să mai găseşti soluţii – aici experienţa face diferenţa: ştii ce produse, clienţi, parteneri, strategie, mod de execuţie să alegi fără să experimentezi prea mult. În schimb, fără un renume al firmei, fără un pachet de angajare complet care să includă perspective de carieră este foarte greu să atragi oameni buni. Fără ei, chiar e foarte greu.”, comentează el.
Cristian Rey spune că decizia de a renunța la siguranța unui loc de muncă și a venitului lunar, de a-ți lua viața în mâini și a porni în căutarea propriului destin profesional sau de împlinire personală va fi întotdeauna o alegere privată, în echilibru cu momentul de viață în care te afli.
Iată și cele trei recomandări pe care le oferă Cristian Rey oricărui manager care se gândeşte să pornească propria afacere:
– uită-te permanent în oglindă şi fă alegeri în acord cu tine şi cu ce îţi cere viaţa la acel moment;
– indiferent de ce faci, fă bine;
– ia decizii de carieră încet.
„Agonie și extaz”
Oana Văideanu, asociat și manager, Smiles Bags
Oana Văideanu a decis să renunțe la poziția de Manager General al companiei Hamm Reno SRL în vara lui 2015, când împlinea zece ani în companie. Lucrase pe post de top-manager timp de cinci ani, din 2010. E greu de spus dacă a fost o alegere lucidă sau emoțională, poate să fi fost un pic din ambele. „Mi-aduc aminte că am fost foarte supărată că, datorită schimbării de management în Germania, mi s-a propus să mă întorc la funcția de director de vânzări. Probabil că decizia rațională ar fi fost să accept și să continui să muncesc pe salariul de manager general și funcția de director de vânzări, urmărind siguranța financiară până la găsirea unui nou post. Eu am hotărât să negociez un pachet de ieșire din contract ca să pot să încep alături de soțul meu o afacere. Am riscat. Însă eu cred în mitul creației. Nimic nu poate exista fără sacrificiu.” Se mai gândea atunci că, dacă nu face pasul spre antreprenoriat, mai târziu îi va fi și mai greu. Are convingerea că șansele în management scad pe măsură ce înaintezi în vârstă, în special pentru femei. „E o realitate tristă, și nu doar în România.”, comentează ea.
Deși știa clar în ce domeniu va porni afacerea, planurile de atunci sunt foarte departe de locul unde se află astăzi. „Atunci visam că vom vinde multe genți către clienți finali și noi facem 80% din cifra de afaceri din B2B.”
Firma pe care a înființat-o Oana Văideanu cu soțul ei, Gaspar Chilingarov, produce genți și accesorii din piele, precum și cadouri tailor made pentru companii. Partea de vânzare de genți este clasică, prin comandă online. Noutatea pe care o propun se adresează pieței de B2B pentru cadouri. „Oferim un concept inedit de cadouri tailor made, designed to fit your budget. Clientul ne spune ce buget are și pentru ce are nevoie de cadouri, iar Gaspar, designer și inginer, va crea un produs special pentru compania respectivă.”
În aventura antreprenorială cel mai mult a contat cercul de relații pe care Văideanu și-l formase de-a lungul anilor. Ajutată de prieteni a putut să găsească parteneri potriviți pentru pornirea afacerii și în același timp, cu cererile lor, ei i-au dat și direcția de business to business. Experiența pe care o avea pe partea contabilă și-a spus și ea cuvântul pentru că a putut să urmărească activ ce se întâmplă și să găsească soluții potrivite pentru afacere. „Despre forma socială, producția articolelor, inventariere, protecția muncii, medicina muncii și despre toate cele necesare, eu auzisem înainte, știam la ce să mă aștept.”
Cel mai mare obstacol pe care l-a avut de înfruntat a fost unul psihologic. „În antreprenoriat, la început, mai ales dacă lucrezi cu fonduri proprii ca mine, ai senzația tot timpul că luna viitoare va trebui să te oprești pentru că nu vei mai avea resurse financiare. Surpriza este că de fiecare dată a apărut câte o comandă care m-a salvat. Să ai această încredere oarbă că lucrurile se vor aranja este cel mai greu. În același timp colaborarea cu soțul meu, designerul Gaspar Chilingarov, se încadrează în categoria «Agonie și extaz». Este în continuare foarte greu să separăm viața profesională de cea personală. Cred că de multe ori relația noastră personală este dictată de ce se întâmplă în afacere.”
Care sunt cele trei sfaturi/recomandări pe care Oana Văideanu le oferă celor care se gândesc să pornească propria afacere:
1. Prima lecție pe care am învățat-o a fost să gestionez bugetul cu zgârcenie. Eram obișnuită cu tranzacții de sute de mii de euro și cu un cash flow nelimitat. În management nu am avut niciodată problema că nu am cu ce merge mai departe și nevoia presantă să mișc cu sume mici de bani lucruri mari. Încă am afișat pe mood boardul din biroul de acasă, mare: „Negociază!”
2. Ține ochii deschiși tot timpul, întâlnește oameni noi, povestește despre tine și despre afacerea ta. „Cursul businessului meu a fost dat de oportunități nu de o strategie identificată de mine rațional. «Fii deschis!»”
3. Nu renunța, mergi înainte, mai departe. „De fiecare dată când am fost aproape de a renunța pentru că m-am săturat să le fac eu pe toate, de la întâlniri de networking la spălat și cusut materiale, s-a întâmplat ceva ce m-a îndemnat să continui. Orice afacere are nevoie de timp ca să se pună pe roate și să câștigi bani.
Cred că recomandarea ar fi să «Ai încredere»!”
Tot ce veți întâlni în antreprenoriat o să vă surprindă
Ştefan Ecxarcu, Director general, Global Archive Management
După mai multe poziţii ocupate în diferite companii în funcţii de vânzări, Ştefan Ecxarcu a decis să treacă în antreprenoriat. Alegerea a fost 90% emoţională şi 10% raţională. Singurul lucru raţional pe care l-a evaluat atunci, în urma căruia a decis să plece, a fost că nu avea familie și copii şi își permitea să riște. Pleca de la un venit bun, constant şi sigur.
Mai mult, toţi prietenii şi colegii (sau aproape toţi) i-au recomandat să nu facă acest lucru, pentru că vă avea de pierdut și riscurile sunt foarte mari… „Atât prietenii apropiaţi, familia, cât şi colegii de muncă pe care îi aveam atunci mi-au spus că fac o greşeală. Chiar şi aşa, am decis să îmi dau demisia şi să trec în antreprenoriat.”
Motivele principale pentru care Ecxarcu a făcut saltul au fost următoarele:
– Provocarea de a dezvolta un business. Lui îi plac provocările şi îi place să fie pus în situaţii care să îl stimuleze.
– Își dorea să creeze ceva aşa cum voia. Să dezvolte o companie, o idee, un produs/serviciu, aşa cum consideră el că trebuie dezvoltat.
– Avea încredere în el însuși că va reuși. „De fapt, nu puteam concepe şi nu îmi imaginam niciun scenariu în care nu voi reuşi să fac ceea ce mi-am propus. Sunt încăpăţânat, perseverent, muncitor şi am capacitatea mentală necesară să găsesc soluţii, să creez lucruri noi şi să înţeleg foarte bine cum funcţionează piaţa guvernată de cerere şi ofertă.”
Așadar, după mai multe discuţii cu viitorul său asociat, Ecxarcu a plecat din Oracle, compania în care era angajat ca reprezentant de vânzări. A creionat un plan de dezvoltare a unui business în domeniul serviciilor de suport IT. „Asociatul meu avea experienţă tehnică, dar nu avea abilităţi comerciale. Eu veneam pe partea comercială pentru a dezvolta businessul, pentru a-l structura şi pentru a-l orienta spre client”, povestește el.
Deşi lucrase șase–șapte ani în IT şi în telecomunicaţii, domeniul serviciilor de suport IT (ceea ce urma să facă) îi era necunoscut. Nu avea niciun client, ci doar încredere că va reuşi. Se baza totuși pe experienţa sa într-un mediu de business organizat, orientat spre client şi procedurizat de corporație, deprinsă atât în Oracle, cât şi în Orange.
Aceste experienţe au fost importante pentru că așa a reuşit să atragă clienţi şi să dezvolte businessul într-un mod organizat, implementând inclusiv proceduri de lucru. Uitându-se înapoi la aventura sa antreprenorială, Ecxarcu spune că principalele obstacole cu care te confrunți, ca antreprenor, sunt următoarele:
– Cash flow-ul. Degeaba ai cunoştinţele de a face anumite lucruri sau posibilitatea de dezvoltare, lipsa securităţii cash flow-ului determină pierderea unor oportunităţi şi totodată limitează extraordinar de mult viteza de dezvoltare.
– Găsirea oamenilor (angajaţilor/partenerilor) de încredere, suficient de responsabili, pe care să te poţi baza pe o perioadă lungă de timp.
– Rezultatele mult scăzute faţă de aşteptările din planul cu care pleci la drum.
Bunsinessul pe care îl face Ecxarcu acum este diferit de cel antreprenorial în care a fost implicat în trecut. Îl descrie ca fiind stabil, cu şanse mici de a avea parte de schimbări pe termen scurt (atât în sus, cât şi în jos) şi cu un extraordinar potenţial de dezvoltare, întrucât este foarte nişat. „Sunt puţine companii în piaţă care oferă servicii de depozitare de arhivă. Poate și pentru că a necesitat o investiţie foarte mare la început, concurenţa în domeniu este scăzută. Tocmai din acest motiv, al concurenţei scăzute, există un potenţial extraordinar pentru că majoritatea concurenţilor nu au făcut eforturi să se promoveze foarte activ în piaţă.”
Acum Ştefan Ecxarcu este angajat, pe poziţia de General Manager al companiei Global Archive Management, deţinută de doi investitori din Olanda.
A luat această decizie, să treacă de la antreprenoriat la angajat, în primul rând, pentru provocarea de a dezvolta un business mult mai mare, mult mai repede. Îi place să facă management şi business development. Acelaşi lucru îl putea face şi ca antreprenor, dar fără să dispună de fonduri de investit şi cu provocarea asigurării unui cash flow constant, dezvoltarea se face mult mai greu. Aşa, aici are ocazia să facă totul mai repede, în ritmul în care își dorește şi poate să dezvolte lucrurile.
Un alt motiv, şi acesta foarte important, a fost că i s-a născut al doilea copil. Ecxarcu are o fetiţă de trei ani şi două luni şi un băieţel de 1 an şi jumătate. Are o responsabilitate mai mare faţă de familia sa şi din acest motiv stabilitatea din punct de vedere profesional este binevenită.
Ştefan Ecxarcu, antreprenorul care s-a întors în prezent la managementul general, are la rândul său trei recomandări pentru cei care se gândesc să pornească propria afacere:
– Dacă vreți să alegeți varianta „mai sigură”, nu faceți pasul până când nu aveți câţiva clienţi deja contractați (sau care aşteaptă doar înfiinţarea SRL-ului);
– Calculați cât timp va fi necesar să vă autofinanţați din surse proprii. Dublați suma ca să vedeți dacă banii disponibili ajung pentru investiţii (susţinerea activităţii). Dacă nu aveți experienţă în achiziţii şi bugete… creșteți cu 50% toate costurile estimate.
– Faceți pasul doar dacă simțiți cu adevărat că asta vă doriți şi că asta vă va face fericiți. Renunţați la toate calculele şi la toate previziunile. Oricum ceea ce veți întâlni în antreprenoriat o să vă surprindă.
Ştefan Ecxarcu, Directorul General, Global Archive Management ne-a ajutat să întocmim o listă cu diferențele dintre statutul de antreprenor și cel de manager. Dacă voi ați identificat și altele, suntem curioși să ni le împărtășiți. Diferențele dintre statutul de antreprenor și cel de manager: (vezi tabelul)
În loc de concluzii
Mai mult de două treimi dintre antreprenorii care au participat la realizarea unui barometru privind antreprenoriatul în România (70%) susţin că principalul obstacol în calea dezvoltării lor este reprezentat de reglementare şi fiscalitate, însă mai mult de jumătate consideră că situaţia în acest domeniu s-a îmbunătăţit în ultimul an. Birocrația a fost indicată de către antreprenori ca fiind cel mai important obstacol în dezvoltarea unei afaceri în România în cadrul Barometrului afacerilor de tip startup din România – EY, în linie cu antreprenorii respondenți ai Barometrului EY al antreprenoriatului românesc. De altfel este o problemă constantă indicată de antreprenori în toate cercetările desfășurate de EY România de-a lungul timpului. Neclaritățile legislative, lipsa de informații, legislația stufoasă corelate cu birocrația – sunt doar câteva aspecte semnalate de antreprenorii de start-up.
40% dintre antreprenorii de start-up indică aspecte care stau în sfera de decizie a statului ca fiind cel mai mare obstacol pentru dezvoltarea antreprenorială: pe lângă birocrația excesivă se adaugă și nivelul ridicat al taxelor. Impozitele asociate forței de muncă sunt cel mai des indicate ca fiind prea mari pentru resursele limitate ale unui start-up care își dorește să facă angajări. În topul obstacolelor identificate de antreprenori sunt adesea invocate accesul dificil la finanțare și lipsa educației antreprenoriale.
Acest articol a apărut în numărul 228 al Revistei CARIERE, din luna iunie 2016.