Aliz Kosza: Viața este ceea ce ni se-ntâmplă când facem planuri!

VIAȚA ESTE CEEA CE NI SE-NTÂMPLĂ CÂND FACEM PLANURI!

Fac parte din categoria celor care s-au pregătit din timp pentru diversele etape ale vieții și, în același timp, am și conștiința clară a faptului că viața este ceea ce ni se-ntâmplă când facem planuri! Cu alte cuvinte, îmi fac planuri, dar sunt pregătită și pentru neprevăzut. Și știu că singura certitudine în viață este finalul ei, în ciuda faptului că trăim într-o perioadă care refuză cu îndârjire posibilitatea îmbătrânirii și a morții. Personal, îmi îmbrățișez vârsta și vreau să mă bucur de fiecare clipă pe care o am la dispoziție. N-am timp să mă plâng și să regret lucrurile pe care le-am făcut! Ce-i făcut nu se poate schimba! Nici nu vreau să regret ce nu am făcut – fie fac ceea ce mi-am dorit, fie nu mă mai gândesc la astfel de lucruri.

„FORȚA VITALĂ VINE DIN INTERIOR”

Aliz Kosza, Business Mentor & Business Strategist INWARD

„Personal, ignor statisticile și cred în destin, așadar îl contrazic pe Ephrem Cheng. Poate că în anumite zone de activitate este cum spune el, însă există profesii în care activitatea este benefică, chiar necesară, ca să îți menții vibrația la un nivel înalt. Vibrațiile înalte te ajută să fii tonic, să fii echilibrat, să fii util, să ai sensul de a exista, să strălucești la orice vârstă și să fii sănătos. Forța vitală vine din interior.” Eu mai am trei ani până la pensionare, însă m-am retras din joburile de CEO acum șapte ani. Am creat o punte de legătură între acel moment și momentul pensionării care va urma. Recunosc, obosisem să tragă toată lumea de mine, ritmul era prea alert, eram adesea epuizată fizic și intelectual.

NU CRED CĂ ACTIVITATEA DOZATĂ CU MĂSURĂ SCURTEAZĂ VIAȚA!

Oamenii care muncesc în exces sau nu muncesc din plăcere trag de ei înșiși (bănuiesc că sunt mulți dintre cei prezenți în cercetarea pentru studiul respectiv; depinde cum recrutezi pentru cercetare). Acestă categorie de oameni nu se respectă suficient, ei nu se iubesc suficient pe ei înșiși. Trăiesc pentru alții, caută refugiul în muncă (cu scuza banilor sau a supraviețuirii) pentru că nu sunt în echilibru cu ei înșiși. Da, aceștia nu cred că vor trăi mult, însă motivul nu este neapărat munca în exces, ci motivația acelei munci. După 50-55 de ani, este bine să îți reconfigurezi viața. Nu este bine „să tragi” de tine până la 65 de ani, dacă simți că nu mai poți. Trebuie să te reorientezi, să faci ceva pentru ține, să găsești căi mai simple de a fi activ până la vârsta pensionării și după. Banii nu sunt o scuză. Problema este modul defectuos de gândire, starea pe care ne-o da această „minte dușman”. Mintea ne spune că TREBUIE să muncim încă 10-15 ani, deși simțim că trupul nostru nu mai face față, iar nouă nu ne mai place ce facem.

OAMENII TRĂIESC ATÂT CÂT LE PERMITE STAREA, MODUL DE GÂNDIRE, ARMONIA SUFLETULUI, IUBIREA DE SINE, ECHILIBRUL

Sufletul nostru, starea noastră de spirit, energia noastră, copilul din noi ne țin în viață. Eu am avut curajul să mă reinventez – la propriu! – la vârsta de 52 de ani și am ales să practic o profesie liberală, la care probabil nu voi renunța nici după pensionare. Am ales să întorc ceva societății, din tot ce am acumulat în cei 40 de ani de carieră. Și funcționează. Iubesc ceea ce fac, îmi dozez timpul și energia după bunul plac, ajut mulți oameni și tineri să crească. Oamenii încep să înțeleagă, încet-încet, să nu trăiască doar pentru muncă. Munca este modul în care transferăm talentul și priceperea noastră către cei care au nevoie de asta, cu condiția să o facem cu pasiune. Grație, tehnologiei, azi deja se lucrează din ce în ce mai mult de acasă (home office); pe de altă parte, tehnologia permite diminuarea efortului, în mai toate domeniile de activitate.

„Vibrațiile înalte te ajută să fii tonic, să fii echilibrat, să fii util, să ai sensul de a exista, să strălucești la orice vârstă și să fii sănătos.” (Aliz Kosza)

Articol preluat din numărul 261 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.