Alex Doppelgänger, românul care explică ştiinţa pe înţelesul tuturor şi se luptă cu fake news-urile

Eu sunt absolvent de Chimie, aşa că fake news-urile, pseudoştiinţa şi teoriile conspiraţioniste nu prind la mine. Ba mai mult, de fiecare dată când văd că un prieten cade în capcană şi dă share la un neadevăr, îi explic cum stă, de fapt, treaba şi îi dau surse credibile de unde îşi poate lua informaţiile de care are nevoie.

Aşa că am ceva în comun cu Alex, care, apropo, are o formare universitară „umanistă”, dar ştiinţa e marea sa pasiune.

În plus, amândoi credem că STEM are o problemă de PR: oricine poate înţelege concepte din aceste domenii, dacă sunt explicate cum trebuie.

Şi iată că bloggerul şi vloggerul Alex Doppelgänger a demonstrat că se poate face acest lucru. Aflaţi mai multe despre munca sa legată de popularizarea ştiinţei şi combaterea fake news-urilor în interviul acordat Revistei CARIERE.

––––-

Personal, unul din lucrurile care mă fascinează la oameni este mirarea. Acea senzație care vine împreună cu aflarea unor lucruri noi sau cu înțelegerea lucrurilor. Avem în noi o curiozitate nativă, iar asta e unul dintre motivele pentru care am evoluat ca specie, cred eu. Cu toate acestea, adevărul, realitatea științifică… nu sunt acceptate de toți. Ceea ce, într-un fel, este iarăși minunat la omenire: ne punem întrebări, ne îndoim de anumite lucruri și asta ne ajută să creștem. Dar am ajuns să trăim într-un paradox: nu credem ce zice medicul, dar credem ce scrie unul de pe un site oareşcare, despre reptilieni. Poate și mai grav, ne-am pierdut curiozitatea. Dar nu și tu. În era social media și a fake news-urilor, cum s-a "născut" Alex Doppelgänger? Contează ce background academic ai ca să fii un promotor și un susținător al științei sau e mai important entuziasmul și curiozitatea de a afla lucruri și de a înțelege cum funcționează într-o măsură mai mare?

Într-adevăr, este cât se poate de corect că această curiozitate nativă ne-a adus unde suntem în ziua de azi. Încă de când locuiam în savană am ridicat ochii către cer și am văzut Luna, stelele și planetele. Cerul nopții cu toate minunățiile sale este al tuturor viețuitoarelor de pe Pământ, și totuși, noi nu ne-am mulțumit doar cu privitul: am început să ne întrebăm de ce? și cum?, iar aceste simple întrebări ne-au adus de la niște banale topoare de silex la roboți care aterizează pe comete și oameni care au pășit pe Lună. Curiozitatea și explorarea sunt cele mai de preț caracteristici ale speciei umane și trebuie să ținem cu dinții de ele atât ca indivizi, cât și ca specie.

Alex Doppelgänger a apărut din dorinţa de a rezista şi a lupta împotriva pseudoştiinţei din ce în ce mai răspândite din societate. La fel ca mulți alți oameni, m-am indignat (și mă indignez) zilnic la ignoranța din jur, dar am îndrăznit să merg un pic mai departe, să intru şi eu în lupta asta. Așa cum pot eu, în stilul meu. Decât să aştept să rezolve alţii problema, nu mai bine încerc să fac şi eu ceva?

Sunt un tip normal care nu spune nimic revoluționar, sunt chestii elementare din fizică, astronomie, chimie, biologie, geologie, medicină de bun simț pe care ar trebui să le știe toată lumea și pe care le găsești în orice manual sau enciclopedie. E ca atunci când ești îndrăgostit: nu te poți abține și vrei să spui tuturor despre obiectul pasiunii tale. Așa și eu aflu constant lucruri noi despre lumea din jur și nu mă pot abţine să nu le spun şi altora despre ele. Vorba lui Carl Sagan: “suntem fiinţe inteligente, iar folosirea adecvată a inteligenţei ne face cu adevărat plăcere. În acest sens, creierul este ca un muşchi. Atunci când gândim bine, ne simţim bine. Înţelegerea este un fel de extaz.”

Acuma, depinde mult și de nivelul la care se face popularizarea științifică respectivă: nu este nevoie să am doctoratul în astrofizică pentru a te face să înțelegi elementele de bază ale spectroscopiei și cum putem afla cu ajutorul luminii exact din ce elemente chimice este compusă o stea aflată la mii de ani-lumină distanță. De ce? Pentru că vorbim de niște informații elementare ce pot fi găsite peste tot prin cărți sau pe Internet. Din fericire, dacă greșesc, pot fi taxat foarte ușor, tocmai datorită ușurinței cu care se găsesc aceste informații.

Pe de altă parte, strict când vine vorba de popularizarea și susținerea științei, background-ul academic este valoros pentru că îți dă un plus de siguranță în ceea ce privește acuratețea informațiilor furnizate. Eu îți pot vorbi de ciclul Krebs și să ofer informații corecte, dar tot există un risc să greșesc undeva sau să înțeleg ceva aiurea. În schimb, scad drastic șansele ca informațiile să fie greșite în momentul în care îți sunt furnizate de un doctor în biologie sau chiar și un absolvent al facultății respective: ei le înțeleg mai bine, pentru că au în spate ani întregi de educație în domeniul respectiv. Un background academic oferă anumite garanții că persoana respectivă știe despre ce vorbește. De-aia prefer să citesc articole de astronomie scrise de Phil Plait (astrofizician), decât să citesc de pe vreun blog obscur.

E clar că în societatea în care trăim este un declic între știință și transmiterea informațiilor din acest domeniu către publicul larg. Ce rol are educația în a stârni curiozitatea și a o menține vie pe tot parcursul vieții unui om? Este într-adevăr greu să explici un fenomen științific pe înțelesul publicului larg? Dacă nu e greu, atunci de ce crezi că nu o face cât mai multă lume? Până la urmă, ştiința e sexy și cool (după cum spune un prieten de-al meu), ne ajută se ne înțelegem, să înțelegem ce se petrece în jurul nostru, în noi și între noi…

Părerea mea este că educaţia are un rol esenţial în a stârni curiozitatea şi a o menţine vie mai ales prin faptul că o ia şi o structurează, o dirijează unde trebuie. Ideal, ea nu îţi dă doar nişte informaţii, ci te ajută să înţelegi de ce sunt aşa cum sunt şi de ce credem că sunt aşa cum sunt. Nu e de ajuns să ţi se spună la şcoală că Pământul este sferoid, ci trebuie să îţi şi arate cum am ajuns la concluzia asta şi de ce metodele folosite pentru a ajunge la această concluzie sunt de încredere.

Altfel riști să crezi (ca mulți alții) că noi credem că Pământul e sferoid pur și simplu pentru că așa li s-a năzărit unora, iar noi îi ascultăm acum orbește. Imaginează-ţi că ai un pian în faţă, eşti foarte entuziasmat şi vrei să faci muzică, dar nu ştii o boabă de muzică. Te apuci să te joci la pian şi există o şansă mică să reuşeşti să faci ceva care să sune a muzică, dar în momentul în care ştii un pic de teorie muzicală (ce note vin unde, de ce vin acolo, acorduri, game etc.) ţi se deschid o grămadă de uși şi poţi face mai multe decât dacă ai fi avut doar curiozitate şi entuziasm. E nevoie de un pic de structură. Trebuie să ştii nişte reguli, pentru că ele sunt fundamentul pe care clădim lucruri noi și dobândim noi cunoștințe. Inclusiv dacă vrei să încalci regulile, trebuie să le știi dinainte.

Nu, nu este greu să explici un fenomen ştiintific pe înţelesul publicului larg, mai ales dacă faci apel la metafore şi analogii. Avem la dispoziție o grămadă de metode și strategii. Cu toate acestea, să nu uităm că ştiinţa (i.e. toate domeniile ştiinţifice) este în realitate foarte complicată sau complexă, iar în momentul în care o popularizezi, oferi doar nişte informaţii elementare sau simplificate. Zic asta pentru că există unii oameni care înțeleg din asta că știința e ușoară și că pot face și ei tot felul de “experimente științifice” (vezi articolele din presă cu oameni care fac “experimente științifice” care să dovedească faptul că undele wi-fi sunt periculoase), ba chiar că se pot lua la trântă cu teorii științifice bine fundamentate (că bacteriile și virusurile nu există, că gravitația nu există, că Pământul e plat etc.)! Ştiinţa e treabă grea, dar unele aspecte ale ei le poţi reda într-un limbaj familiar.

E foarte important, când vine vorba de popularizarea diverselor informații științifice, ca înainte de orice să înţelegi tu însuţi fenomenul ştiinţific pe care vrei să îl explici (cum să înveţi pe cineva fotbal, dacă tu nu înţelegi fotbalul?) şi să conştientizezi că trebuie să faci anumite compromisuri când oferi informaţia respectivă. Uite, de exemplu, când vorbeşti de atomi şi protoni, neutroni şi electroni, este foarte comună ideea cum că atomii sunt formaţi din nişte bile care stau în centru (protonii şi neutronii), pe care le orbitează alte bile numite electroni. În realitate, atomul şi particulele care îl formează nu arată deloc aşa, dar este un compromis pe care îl facem ca să putem înţelege mai uşor ce se întâmplă acolo. Dacă alegi să intri în alte detalii şi să deviezi de la subiect doar de dragul rigurozităţii (să explici şi să prezinţi totul absolut aşa cum e), rişti să pierzi publicul, care (fireşte) nu se poate concentra la atâtea lucruri. De aceea e nevoie de diverse analogii, comparaţii şi compromisuri.

Motivele pentru care nu sunt mai mulţi oameni care să popularizeze ştiinţa sunt cu grămada: nu au chef, nu au timp, nu au răbdare, nu au încăpăţânarea necesară (ai nevoie de răbdare şi încăpăţânare destulă când te lupţi cu pseudoştiinţa) sau pur şi simplu nu îi interesează. Ceea ce e cât se poate de ok! Nu are cum să ne pese tuturor de toate lucrurile de pe Pământ şi fiecare e liber să îşi dirijeze energia către orice cauză doreşte. Cât despre oamenii care chiar lucrează şi studiază în domeniile respective, îi înţeleg perfect: de exemplu, dacă eşti medic, după o zi grea la spital (sau şi mai rău, de stat în gardă), chiar nu îţi mai arde să scrii postări de blog, să faci video-uri sau să te cerţi pe internet cu antivacciniştii. Suntem cu toţii oameni.

Ce rol are și poate avea social media în toată ecuația asta? Dar noile tehnologii/meserii, anume blogging-ul, vlogging-ul, VR-ul, AI-ul etc.? Pot acestea reprezenta canale bune pentru a face o educație "altfel", adică nu cea anacronică din școlile noastre, pentru ca să rezoneze cât mai mulţi tineri (şi nu numai)?

Social media şi internetul în general are un rol extraordinar de important atât în propagarea ştiinţei dar şi a pseudoştiinţei deopotrivă. Că vorbim de blogging, vlogging, VR, AI, toate sunt nişte canale extraordinare pentru propagarea a tot felul de informaţii. Să nu uităm, însă, că sunt doar nişte unelte. Ele există pur şi simplu. Important e cine le foloseşte şi în ce scop. Blogging-ul şi vlogging-ul deja şi-au luat avânt şi există pe YouTube canale educative cu duiumul din care am învăţat o grămadă de lucruri (Crash Course, Vsauce, Minutephysics, Numberphile, Periodic Videos, Kurzgesagt sunt doar câteva din preferatele mele). Până la urmă orice are potenţialul de a fi un canal bun atâta timp cât îl foloseşti cum trebuie.

Un exemplu grăitor este jocul Foldit, un puzzle online lansat în 2008 de către Universitatea din Washington, în colaborare cu Centrul pentru Ştiinţa Jocurilor şi departamentul de biochimie al Universităţii din Washington. Practic, scopul jocului este ca oamenii de pe internet să vină să manipuleze tot felul de proteine (sunt simulări, firește) pentru a rezolva diverse puzzle-uri şi a câştiga puncte. În 2011 jucătorii de Foldit (în număr de aproximativ 57.000) au reuşit să descifreze structura cristalină a virusului care cauzează SIDA la maimuţe, o problemă rămasă nerezolvată timp de 15 ani. Şi totuşi, jucătorii au reuşit să realizeze un model 3D precis al enzimei în doar 10 zile. Este nemaipomenit câte putem face când creativitatea şi curiozitatea sunt dirijate în direcţia potrivită. Şi cum altfel ar fi reuşit sa realizeze acest lucru fără internet?

Și că tot veni vorba… să vorbim și despre fake news. Ai avut câteva "izbucniri" din partea conspiraționiștilor (și nu numai) la unele postari. Ce crezi tu despre cei care le produc, despre cei care le cred, despre cei care le distribuie? În fapt, e tot o chestiune de educație, de lipsă de timp… sau ce? De ce oamenii nu se mai deranjează să verifice o informație sau să creadă studiile științifice și specialiști în domeniu? Izvorăște cumva din faptul că școala românească îi cere elevului să ia ca atare niște informații și eventual să le învețe pe de rost, doar să le reproducă, fără să le disece sau să le treacă prin filtrul gândirii? Ne este omorâtă curiozitatea nativă sau noi permitem să ne fie omorâtă? Tu cum te raportezi la curiozitate, cum ți-o alimentezi?

Ideea generală este că oamenii care propagă sau cred în pseudoștiință sunt proști pur și simplu. Consider că este o eroare, pentru că sunt o grămadă de factori la mijloc. Unii oameni pur şi simplu naivi sau paranoici şi cred orice îi scoate din cotidian. Nu e mai interesant să crezi că ce ai văzut aseară pe cer era o navă extraterestră decât un simplu avion? Alţi oameni cred în pseudoştiinţă din disperare: în momentul în care ai o rudă cu cancer de plămân în metastază, raţiunea face loc emoţiilor şi eşti în stare să crezi în orice atâta timp cât promite că o vindecă. Alţii sunt pur şi simplu nişte şarlatani care ştiu că toate lucrurile astea sunt false, dar tot le propagă pentru a obţine bani sau putere.

Mai e o categorie de oameni, foarte bine intenţionată, care vrea să înveţe şi să ştie mai multe despre lumea din jur, cu entuziasmul şi curiozitatea la nivel maxim. Problema cu ei este că le lipseşte fix chestia despre care am vorbit în răspunsul de la a doua întrebare: rigurozitatea şi înţelegerea regulilor ştiinţei, gândirea critică. Ei au impresia că acceptăm teoria evoluției pentru că aşa a zis Charles Darwin, şi noi îl credem orbeşte, dar nu înţeleg cum s-a ajuns la concluzia respectivă. Astfel nu pot face diferenţa dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă, căzând în capcana celei de-a doua. De aceea, înainte de curiozitate şi entuziasm trebuie să primeze logica (ajută să ştii şi să înţelegi diverse erori de logică, tocmai ca să nu le faci și tu) şi cunoştinţele despre metoda ştiinţifică (importanța dovezilor empirice, cum arată un experiment științific ca la carte etc). Este important ca omul să înţeleagă că nici o teorie sau lege din ştiinţă nu este acceptată pe ochi frumoşi, doar pentru că au zis Darwin, Newton, Pasteur sau Einstein ceva. Este vorba de o veritabilă muncă de detectiv care se duce de mii de ani.

Este într-adevăr de vină şi şcoala românească, fiindcă îi cere elevului să ia ca atare nişte informaţii şi să le înveţe pe de rost, dar îmi pare că aruncând toată vina în cârca şcolii simplificăm prea mult treaba. Oricât de nocivă ar deveni ea la un moment dat, ne aflăm totuşi în secolul XXI cu internet în buzunar. Realmente în ziua de azi să fii ignorant este o alegere. Ce te oprește să intri pe Wikipedia sau Snopes, să verifici ciudățeniile pe care le vezi pe internet? (Fireşte, acest lucru nu se aplică şi oamenilor care efectiv nu au şansa de a avea o educaţie de bază, ci vorbesc de oamenii care au internet acasă, au o facultate făcută şi care, totuşi, au impresia că ştiu mai multe decât oamenii de ştiinţă.) Câtă vină putem arunca până la urmă pe şcoală pentru ignoranţa adulţilor din prezent? Ai, totuşi, un creier complet dezvoltat şi ai la purtător întregile cunoştinţe dobândite de specia umană de la începutul ei până în prezent. Şcoala este doar o parte din problemă.

Personal, eu îmi alimentez curiozitatea vizitând zilnic Wikipedia, unde citesc articole aleatorii indiferent de subiect. Mă uit în jur, îmi pun întrebări şi nu mă las până nu aflu răspunsul la ele: cum funcţionează un post-it? De ce se decolorează diverse lucruri când stau prea mult în Soare? Care este istoria şahului? De ce aztecii nu au avut niciodată vehicule cu roți? Nu fac nimic deosebit, pur şi simplu îmi pun întrebări la care încerc să aflu răspunsul. Nimic extraordinar. Asta e problema cu mulţi oameni: nu îşi satisfac curiozitatea. Îşi pun întrebări dar le lasă, aşa, în pom. Nu îi interesează să facă un pic de cercetare şi să afle răspunsul. Pun întrebarea şi aia e.

Ce vrei să le transmiți cititorilor noștri despre cum să se informeze, să ia decizii în cunoștință de cauză, să își dea seama la ce dau share și like etc.? Cum îi sfătuiești să își hrănească curiozitatea și intelectul?

Să zicem că tocmai ţi s-a stricat maşina. Trebuie să o repari, nu? Bun. Ai de ales: te duci să o repare un medic veterinar sau un mecanic? La un mecanic, fireşte. Dar stai, că ştii de mecanici care te jecmănesc de bani şi care mint. Având în vedere acestea, te duci la medicul veterinar care are o metodă “alternativă” de reparat maşina sau te duci, totuşi, la un alt mecanic, unul care ştii că nu minte? Iarăşi, te duci la un mecanic. Soluţia e simplă! Şi totuşi, de ce atunci când vine vorba de ştiinţă alegem să credem sursele alternative şi neoficiale?

Cititorii ar trebui să ştie că indiferent de ce domeniu ştiinţific am vorbi, există şanse mult mai mici ca sursele oficiale (site-urile instituțiilor care se ocupă cu studiul acelor domenii, mai mulți oameni de ştiinţă) să mintă, mai ales când vine vorba de lucruri universal cunoscute (forma Pământului, existenţa virusurilor şi bacteriilor, eficacitatea medicamentelor etc.). De exemplu, când vrei să afli ceva despre medicamente sau legat de sănătate, nu te duce pe pagina vreunei vedetuțe care urlă conspiraționisme, ci du-te pe pagina Organizației Mondiale a Sănătății: este o organizație internațională care activează deja de 70 de ani, cu membri specializați în domenii precum medicină, biologie, biochimie etc. De ce nu aș crede OMS în detrimentul cuiva cu un blog anonim? Acuzații nefondate de genul “vor să ne otrăvească” sau “ne mint” nu sunt argumente destul de bune.

În al doilea rând, le-aş recomanda cititorilor să se uite în jur şi să încerce să afle povestea din spatele celor mai banale lucruri peste care dau, întotdeauna este vorba despre o poveste fascinantă care te lasă, efectiv, mască. La un moment dat am lăsat într-o vară pe masă un bol cu salată. În câteva zile a făcut mucegai. Aș fi putut foarte bine să arunc bolul (am făcut-o oricum, în cele din urmă), dar m-am uitat un pic la el și mi s-au năzărit tot felul de întrebări: de unde vine mucegaiul ăsta? Ce este mai exact? Ce rol are el? Ce este descompunerea? Ce putem face pentru a opri descompunerea? Și pe măsură ce apăreau noi întrebări, încercam să răspund la ele. O banală salată mucegăită m-a învățat o grămadă.

În concluzie, puneți-vă cât mai multe întrebări și căutați să răspundeți la toate, folosindu-vă de surse de încredere și încercați să învățați zilnic ceva. Am ajuns ca specie unde suntem în ziua de azi pentru că suntem curioși și vrem să învățăm, dar și pentru că suntem riguroși și stricți cu informațiile dobândite.