A face „headhunting” inseamna a vinde o oportunitate in cariera

Care a fost prima experienta de lucru pe care ati avut-o?

A fost destul de interesant. Inainte de a-mi termina studiile universitare, conduceam deja un magazin, a fost un start intr-o cariera de manager, desi era vorba doar de un magazin alimentar. Am lucrat in acel magazin pe toata perioada studiilor si practic conduceam o echipa formata din trei oameni. Cand am terminat facultatea, primul meu loc de munca "profesionist" a fost in Polonia, unde obtinusem o bursa. Bursa din Polonia a fost o experienta de lucru serioasa, am fost Assistant Marketing Director intr-o firma de consultanta care se ocupa cu procesul de privatizare al companiilor. Aveam responsabilitati foarte extinse, lucram in proiecte de marketing si vanzari, corporate affairs etc. Dupa experienta din Polonia am lucrat in vanzari, la Cable & Wireless Communications in New York, o experienta de scurta durata, dar foarte utila. Dupa aceea, mi-am dorit ceva mai complex si mai plin de oportunitati si am urmat un program de master in management. Dupa ce am obtinut diploma de master, am fost abordat de o companie din Polonia, Personnel Select. A fost prima mea experienta de lucru intr-o companie de recrutare, desi pozitia mea nu implica in mod direct responsabilitati de recrutare, ci consultanta in management si training in vanzari. Ma angajasera sa dezvolt abilitatile de vanzari pentru echipa existenta si am descoperit ca ma atragea foarte mult domeniul acesta, munca de recrutare. Cred ca abia de-atunci, din momentul in care mi-am dat seama ca asta vroiam sa fac, se poate vorbi de un debut in cariera.

Spuneati ca experienta din vanzari v-a fost foarte utila. Cum anume v-a ajutat cand ati facut trecerea spre "headhunting"?

M-a ajutat foarte mult… "headhunting" inseamna vanzari, cand suni pe cineva ca sa ii oferi un job nou, respectivul nu spune de obicei "Minunat, cand ne putem intalni!". Majoritatea spun "uite ce e, sunt multumit de job-ul pe care il am". Unii se gandesc ca poate firma la care lucreaza vrea sa le testeze loialitatea si se sperie. Trebuie sa le vinzi oportunitatea, sa te vinzi pe tine insuti la telefon. Asa ca "headhunting" inseamna vanzari. Multe aspecte din munca mea presupun eforturi de vanzari. Trei dintre aspectele activitatii de "headhunting" se leaga de vanzari: mai intai, vinzi proiectul, pe tine ca agentie capabila sa gaseasca un candidat potrivit, apoi incerci sa gasesti produsul, adica un candidat perfect, iar apoi incerci sa il convingi pe candidatul care uneori ezita sa profite de noua oportunitate de cariera.

Ce fel de bursa ati avut in Polonia?

In Polonia, am avut o bursa de opt luni, prin AIESEC. Dupa acest stagiu mi s-a oferit o pozitie permanenta, dar oferta salariala facuta era cu mult sub nevoile mele financiare, asa ca a trebuit sa-i refuz si m-am intors la New York. Am aplicat pentru pozitia de reprezentant de vanzari la Cable & Wireless si am fost angajat imediat. Ulterior am obtinut diploma de master si am inceput sa trimit CV-uri. Am trimis 330 de CV-uri, ca pe banda. Pentru ca vorbeam poloneza, Camera de Comert Americana din Polonia a trimis CV-ul meu companiei Personnel Select. Ei m-au angajat sa le dezvolt echipa de vanzari si sa fac training, iar, mai tarziu, m-au delegat in Romania, pentru a initia operatiunile aici. Am angajat un avocat, un contabil, echipa de recrutare. Dupa ce am pus lucrurile la punct aici, am hotarat sa plec in Turcia pentru ca m-am indragostit de o turcoaica si am ales dragostea in defavoarea carierei… Cand ati pornit operatiunile Personnel Select in Romania, cum era piata aici?

Nimic… era greu sa deschizi o afacere de consultanta. Companiile nu intelegeau importanta resurselor umane. Consultanta in probleme de finante, audit, consultanta legala, poate, dar nimeni nu angaja consultanti pentru resurse umane in acea perioada. Unele companii da – companiile multinationale, spre exemplu angajau astfel de consultanti, pentru ca initiau o operatiune aici si nu stiau nimic despre piata, prin urmare recurgeau la serviciile unei companii ca a noastra pentru a gasi oamenii potriviti. Asa ca, pentru inceput, am contat mult pe astfel de companii, iar pozitiile pe care le recrutam nu reprezentau o paleta foarte larga.

Care a fost motivul, companiile care nu credeau in necesitatea consultantei sau lipsa specialistilor pregatiti pentru job-urile oferite de companii?

Lipsa specialistilor era o problema, dar pe de alta parte a fost unul din lucrurile care ne-au ajutat sa demaram business-ul in Romania. Deoarece companiile gaseau prea putini specialisti, aveau nevoie de o companie de recrutare, ceea ce a fost benefic din punctul de vedere al vanzarilor. Ceea ce ne-a daunat insa a fost faptul ca cele mai multe companii nu erau pregatite pentru conceptul de resurse umane in sens modern. Maniera in care recrutau era urmatoarea: intervievau oameni recomandati de angajatii lor, asa incat, in loc sa gaseasca cei mai buni candidati de pe piata, se multumeau sa aleaga dintr-un numar limitat de CV-uri si sa incerce sa ii dezvolte ulterior. Situatia s-a schimbat mult din 1996, acum companiile sunt constiente ca oamenii sunt cel mai important capital pe care il au si ca trebuie sa plateasca ceva pentru a gasi oamenii cei mai potriviti.

Ce metode folositi in recrutare?

Metodele noastre de baza sunt patru: avem o baza de date excelenta, plasam anunturi in diverse publicatii – spre exemplu si Cariere, contactam direct angajatii din companii si, desigur, ne folosim reteaua de contacte.

Apoi ati lucrat in Istanbul, ca director al Camerei de Comert Americane, si ati parasit industria recrutarii. Motivul a fost doar sotia sau si faptul ca doreati o schimbare de industrie?

In primul rand mi-am urmat sotia. La inceput, am batut la usa tuturor companiilor de recrutare, care insa m-au respins pe motiv ca nu stiam limba turca. M-am apucat sa invat limba turca intens, cate 4-5 ore pe zi, si dupa cateva luni puteam sa port o conversatie. Camera de Comert Americana avea nevoie de un director, dar problema era ca nici unul dintre oamenii de acolo nu stia limba engleza, ci doar turca. Apoi, am fost abordat de GM-ul de la Xerox care stia ce abilitati de vanzari am pentru ca in perioada in care lucram la Camera de Comert Americana am reusit sa il conving sa inscrie Xerox ca membru activ. Astfel am devenit Key Account Manager si apoi Color Product Specialist la Xerox. Acolo am facut multa munca de resurse umane – managementul echipei, dezvoltare, evaluarea performantei – si asta m-a facut sa-mi dau seama ca e ceea ce imi place cu adevarat si m-am decis ca vreau sa ma intorc la recrutare. Acum am cel mai grozav job din lume si nu l-as mai schimba cu nimic.

Cum ati ajuns la Hudson?

Aici lucrurile se complica un pic. Imi infiintasem propria afacere in Turcia, am fost contactat si recrutat de Hudson. In momentul de fata, echipa mea din Turcia se ocupa de toate proiectele locale, iar eu, chiar daca locuiesc aici, merg foarte des acolo.

Cand ati venit in Romania?

La sfarsitul lui septembrie 2001. Am parasit Xerox in 2000 si mi-am infiintat compania in Turcia in ianuarie 2001. Piata turca traversa o perioada critica, economia era in criza… Si apoi s-a ivit aceasta oportunitate, sotia mea a fost de acord, ma viziteaza foarte des, se gandeste chiar sa se mute aici, o vizitez si eu… inca negociem detaliile.

Ati venit in Romania si ati ramas, dezvoltand filiala Hudson de aici. Care credeti ca este acum potentialul pietei romanesti?

Sunt foarte optimist in privinta asta. De ce? Pentru ca aici, in Romania, companiile au devenit foarte moderne in abordarea resurselor umane, in timp ce acum 10 ani resursele umane erau considerate doar un detaliu. HR insemna salarizare si taxe, pe cand acum, in Romania, piata a avansat foarte mult, clientii nostri sunt deschisi consultantei, inteleg valoarea acesteia si nu vorbesc numai despre recrutare, ci si despre centrele de dezvoltare unde isi duc echipa manageriala si o supun unor exercitii de dezvoltare, afla ce ii motiveaza si in ce zone au nevoie de o pregatire mai buna.

Care este zona cea mai deficitara in specialisti, din ceea ce ati observat in activitatea dumneavoastra?

Cateodata, este greu sa gasesti oameni pentru pozitii de "Quality Manager", pentru ca este un domeniu relativ nou in Romania. De asemenea, este dificil cateodata sa gasesti oameni pentru pozitii din HR, pentru ca resursele umane sunt un domeniu valorizat mai recent. Multi oameni din resurse umane percep acest domeniu ca pe unul al salarizarii, contabilitatii, administrativului. E destul de greu sa-i gasesti pe aceia cu abilitati reale de a lucra cu oamenii.

Care este suma maxima pe care o percepeti pentru o pozitie dificila?

Daca avem de-a face cu o pozitie de top care necesita multe competente si o experienta foarte buna, costul recrutarii perceput companiei client este de obicei echivalat la aproximativ o treime din salariul brut pe primul an pe care il va avea candidatul plasat.

Care sunt regulile care va ghideaza in activitatea de recrutare? Exista astfel de reguli?

Eu sunt o persoana care tine cont de standardele etice, iar echipa mea nu este mai prejos. Spre exemplu, nu abordam niciodata angajati de la o firma care ne este client. Cateodata trebuie sa respingem candidati care ne solicita serviciile, deoarece lucreaza in companii cu care suntem parteneri de afaceri. Din cate stiu eu, putine firme de recrutare au politica asta. Si confidentialitatea este foarte importanta. Se intampla ca doi oameni de la aceeasi companie sa fie intervievati pentru aceeasi pozitie, asa ca trebuie sa fii foarte atent sa nu afle unul de celalalt. Un alt standard pe care ni l-am impus este sa nu trimitem un CV catre compania client inainte de a face trei lucruri: sa intervievam candidatul mai intai, sa il informam despre identitatea clientului nostru si sa cerem permisiunea de a trimite CV-ul. Astfel, respectam confidentialitatea, profesionalismul si etica, foarte importante in activitatea de recrutare. Valorizam in mod egal atat companiile care ne solicita serviciile, cat si candidatii care apeleaza la serviciile noastre.

Cu toate activitatile de aici si calatoriile in Turcia, mai ramane timp liber si pentru hobby-uri?Stiu ca aveti o motocicleta…

Da, am o pasiune pentru motociclete. Am o motocicleta, intr-adevar, dar este in Istanbul, nu am adus-o aici in primul rand pentru a nu-mi supara sotia, care a vazut ca drumurile sunt mai nesigure aici. Am o Yamaha DragStar. Este modelul cel mai apropiat de un Harley, dupa cum arata, cum suna si cum te simti cand mergi cu ea. Atuul ei este ca ofera un bun raport calitate-pret. Chiar glumesc cu prietenii mei posesori de Harley care ma indeamna sa imi iau si eu una: "In weekend-uri, cand Harley-ul vostru e la service, eu ma plimb cu Yamaha mea". Cand ma duc la Istanbul, primul lucru pe care il fac este sa imi imbratisez sotia si apoi imi imbratisez motocicleta. Sunt un workaholic, dar asta nu inseamna ca nu imi gasesc timp si pentru hobby-urile mele, spre exemplu, iarna imi place si sa fac snowboarding, iar vara sa inot.

Ce anume v-a atras cel mai mult in Romania?

Bucurestiul este incredibil de frumos. Pe ici pe colo vezi cate un bloc sovietic, dar alaturi este o casa veche, cu o arhitectura superba. Bisericile sunt frumoase, cladirile vechi… Iar personalitatile oamenilor sunt si ele minunate, oamenii sunt prietenosi, calzi, le place sa rada.