Fred Nuss consideră că practicarea acestei meserii implică „o doză bună” de pasiune și imaginație, iar faptul că cineva este pus la punct cu tehnica nu este suficient. Din acest punct de vedere, fotograful este de două tipuri: cel care face poze frumoase, „cu un iz de mesaj cuprins în ele” și cel care poate să facă numai reproduceri care degradează. Mai mult, fotoreporterul „trebuie să fie un mic cronicar al timpului pe care îl petrece”, dar și un „mic psiholog”.
Artistul subliniază importanța laturii umane a fotografiei: „Dacă nu știi să umbli cu oameni în meseria asta, iarăși nu ai ce căuta. Nu se poate să fii dur, nu se poate să fii nepoliticos, nu poți să intri cu pumnul în perete”, susține fotograful.
„Inspirația sunt ochii mei”
Fred Nuss își folosește ochii ca sursă de inspirație. Ei sunt ageri și remarcă lucruri pe care altul le trece cu vederea. Are un album despre Sibiu cu vreo 400 de poze, la care a lucrat împreună cu alți doi oameni. Fred crede că oamenii sunt importanți în fotografii: „Fără oameni, dați-mi voie să vă spun, un oraș este mort. Un oraș trăiește, e ca o ființă vie și dacă nu cuprinzi întreaga activitate a acestui oraș, lucrarea este sărăcită”, spune fotograful.
Expoziții
Când vine vorba de amintiri din domeniul fotografiei, Fred Nuss mărturisește că poate scrie două cărți. Pe lângă meseria de fotoreporter, el s-a ocupat și de fotografia artistică. A obținut timp de mulți ani
titlul de artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică. Până de curând a avut o expoziție la Muzeul Franz Binder din Sibiu cu
101 imagini alb negru, realizate în anii 60-70.
Acum aranjează ultimele detalii ale expoziției cu portretele unor oameni din Sibiu. „Va fi o expoziție foarte interesantă prin faptul că sunt numai instantanee”, spune fotograful. Mai mult, pregătește o expoziție cu imagini color ale Sibiului din prezent, „ca un fel de contragreutate”, adaugă el.
Unora le place jazz-ul
Fotograful este pasionat de jazz. Pasiunea nu s-a redus doar la statutul de auditor, ci l-a împins să fotografieze scenele de pe care răsunau acorduri celebre. „Am publicat tot ce se întâmpla pe scena aia, dar mai ales acele portrete inegalabile ale unei interprete de jazz care se afla pe scenă”, își amintește Fred. Când interpreții erau în momentul de maximă concentrare, el apăsa pe buton și imortaliza expresiile faciale. Până acum, a avut vreo șase expoziții de acest fel.
Portretele muzicienilor îi sunt mai aproape de suflet. „Sunt într-adevăr unele care exprimă ceva, adică dacă te uiți bine la ele, auzi muzică”, crede Fred Nuss. El simte că, dacă ești cinstit, nu poți să ai o fotografie aproape de suflet. „E foarte greu. E ca și când întrebi o mamă cu șapte copii, care e cel mai drag. Nici mama aia nu poate să spună „Ionel, pentru că are părul buclat”. Nu merge, toți îs dragi”, susține el.
Pasiunea necesară
Fred Nuss spune că, fără pasiune, nu poți face fotografie. Luând în considerare experiența de 52 de ani în domeniul fotografiei, are câteva sfaturi pentru cei care vor să se apuce de această meserie: „În primul rând, dacă nu îl mănâncă pasiunea cu mult înainte de a se apuca de treaba asta, mai bine să-și vadă de alte treburi.” Cel pasionat „trebuie să tremure când ia aparatul de fotografiat în mână; atunci are o șansă. Și trebuie să fie un om care e statornic, care are caracter”, spune Fred Nuss.
