2012 – An de împliniri sau de coşmar?

Imaginaţi-vă surpriza coach-ului când, la întâlnirea de astăzi, Cosmin îi spune că ar vrea să discute despre ceva „personal“. Pe scurt, de vreo două luni nu prea se mai regăseşte în ceea ce face, multe din lucrurile care până atunci i se păreau importante, ba chiar vitale, au început să pălească în importanţă, şi a început să simtă lipsa a orice altceva în viaţa lui în afara lucrurilor legate de firmă. În plus, deşi şi-a atins toate obiectivele profesionale şi se află în elita industriei sale, deşi a bătut lumea în lung şi-n lat şi are o super-maşină etc. a început să simtă un gol interior, pe care nu ştie cu ce să-l umple.

„Când nu mai vrem sau nu mai putem creşte în exterior, ne putem, în sfârşit, îndrepta atenţia spre interior. Acolo fiecare dintre noi are mult de descoperit, de înţeles, de acceptat şi de evoluat. Criza le-a oferit tuturor cadrul în care, de voie, de nevoie, au început să îşi pună, într-o primă fază la nivel inconştient, întrebarea: «Cine sunt şi ce vreau cu adevărat de la această viaţă?»“

Mihai Popa-Radu îmi mai dă exemplul unei cliente, pe care o vom numi Marta, care, după ani şi ani de ascensiune într-o firmă multinaţională, se află în situaţia în care nu numai că nu mai urcă în ierarhia organizaţiei ei, ci dimpotrivă, trăieşte cu spaima retrogradării sau chiar a demiterii, din considerente de… criză. „Şi în cazul ei, şedinţele de coaching conţin din ce în ce mai multe elemente care ţin de (re)definirea ei ca om, dincolo de aspectele profesionale.“ Poate vă întrebaţi ce legătură au aceste poveşti cu tema propusă. Ei bine, legătura vine din faptul că, tocmai atunci „când nu mai vrem sau nu mai putem creşte în exterior, ne putem, în sfârşit, îndrepta atenţia spre interior. Acolo fiecare dintre noi are mult de descoperit, de înţeles, de acceptat şi de evoluat“– spune coach-ul. Şi lui Cosmin, şi Martei, şi multor altora care trec acum prin situaţii similare, „criza“ le-a oferit cadrul în care, de voie, de nevoie, au început să îşi pună, într-o primă fază la nivel inconştient, întrebarea: „Cine sunt şi ce vreau cu adevărat de la această viaţă?“

Coachul mai spune că atâta vreme cât lucrurile merg bine în exterior, nu prea avem timp să stăm noi cu noi înşine întrucât întotdeauna avem un deadline de onorat, un raport de elaborat, o vânzare de încheiat sau o călătorie de afaceri de efectuat. Amânăm la nesfârşit întâlnirile cu prietenii, ne grăbim când ne vizităm părinţii, ieşim la prânz sau la cină – nu cu cei dragi – , ci mai degrabă cu partenerii de afaceri, iar pentru copii (dacă ne-am făcut timp şi curaj să îi facem) nu prea ne rămâne mare lucru, nici timp, nici energie. „Ce facem uneori este să ne trimitem unii altora Powerpoint-uri cu imagini frumoase şi texte nostalgice despre ce este cu adevărat important în viaţă, pe care le privim, oftăm, le dăm mai departe, uitîndu-le apoi pentru a ne întoarce «la treabă».“ Mihai Popa-Radu spune toate acestea din proprie experienţă, fără să judece, ca pe simple observaţii ale realităţii în care (şi pe care) o trăim cu toţii. De aici se desprind şi ideile pe care a decis să ni le împărtăşească.

Renunţaţi la control!

Revenind la personajele discuţiei noastre, Cosmin şi Marta, una dintre temele comune este frica de viitor. În cazul lui Cosmin, este frica de felul în care se va schimba viaţa lui acum când ceea ce a fost relevant vreme de peste 10 ani, pare lipsit de importanţă. Pentru Marta, frica este legată de viitorul ei profesional. „Este important de observat că, în ambele cazuri, incertitudinea legată de viitor nu este acum mai mare decât în trecut. Ceea ce diferă acum este spulberarea iluziei controlului pe care noi credeam că îl avem asupra lumii exterioare.“ Crizele prin care trecem, fie ele interioare sau exterioare, nu fac decât să ne forţeze să conştientizăm şi să acceptăm că nu avem niciodată control asupra a ceea ce se întâmplă în exteriorul nostru, nici în prezent şi cu atât mai puţin în viitor. De aceea, una dintre zonele cu care lucrează împreună cu cei doi clienţi este cultivarea capacităţii de acceptare a „necunoscutului“ şi creşterea capacităţii de adaptare la situaţii neprevăzute. O altă zonă este aceea de redefinire a „succesului“.

Succesul nu înseamnă exclusiv rezultate!

Pentru mulţi, succesul înseamnă atingerea obiectivelor propuse sau, altfel spus, împlinirea unor vise cândva, în viitor. Deşi conceptul de „obiectiv“ este unul foarte important în coaching (ca şi în afaceri), Popa-Radu separă succesul de atingerea obiectivelor. Motivul îl reprezintă tocmai faptul că, legându-le unul de altul, ne măsurăm progresul în funcţie de ceva asupra căruia nu avem, în esenţă, nici un fel de control. Pentru foarte mulţi este greu, dacă nu chiar imposibil, să accepte ideea că pot avea succes fără a obţine rezultatul dorit. „Atâta vreme cât ne bazăm modul de evaluare a performanţei pe elemente în afara controlului nostru, fără să dăm o pondere semnificativă elementelor asupra cărora avem control, vom continua să ne trăim vieţile (şi personale, şi profesionale) ca pe un şir de loterii, la care uneori vom câştiga, iar alteori vom pierde.“

Succesul înseamnă să dai tot ce poţi!

Definiţia pe care o sugerează asumat de câţiva ani, i-a fost inspirată de John Wooden, unul dintre cei mai „de succes“ antrenori americani de baschet. Într-o prezentare care poate fi vizionată pe site-ul TED.org , Wooden, afirma, în esenţă, că „succesul reprezintă acea stare de pace interioară care apare atunci când ştim şi simţim la nivel profund că am făcut tot ceea ce ţinea de noi pentru a obţine rezultatul dorit, chiar dacă nu am obţinut acel rezultat“. Wooden spunea că nu le-a cerut niciodată jucătorilor săi să câştige, ci să joace în aşa fel încât, atunci când ies de pe teren, să simtă cu adevărat că au dat tot ceea ce puteau da în acel meci, pe acel teren, cu acei adversari.

Alegeţi-vă un scop dincolo de cel imediat!

O a treia zonă pe care lucrează cu ambii clienţi ţine de ceea ce numeşte „sensul vieţii“. „Unii pot spune că, în loc să ne concentrăm pe chestii de «supravieţuire», de genul cum să-şi securizeze Marta poziţia sau cum să-şi păstreze Cosmin compania, ne pierdem timpul cu prostii. Poate că au dreptate, dar eu unul cred că nu e aşa.“ Câtă vreme lucrurile merg bine, suntem prea ocupaţi „să facem“ şi nu avem timp nici „să gândim“ şi nici „să trăim“. E convins că vom reveni la acel mod de funcţionare odată ce actuala „iarnă economică“ se va încheia („pentru că întotdeauna după iarnă vine primăvara!“). Tocmai de aceea, spune că şi pentru Cosmin, şi pentru Marta, şi pentru fiecare dintre noi, este important să beneficiem de acest „respiro“ (fie el şi impus), pentru a ne întreba, poate pentru prima oară în viaţă: „Ce vreau să fac cu viaţa mea? Care îmi este, de fapt, menirea? Ce mă va face cu adevărat fericit?“

„Anul care tocmai a început este, zic unii, un an special, în care se aşteaptă mari transformări la nivel planetar. Eu mi-am propus ca şi 2012 să fie un an în care să continui transformările şi evoluţia interioară, ele fiind singurele şi cele mai profunde manifestări ale progresului autentic.“ Indiferent dacă omenirea se va schimba sau nu şi indiferent de turnura pe care o va lua economia, depinde doar de fiecare dintre noi în parte dacă acesta va fi un an împlinit sau unul irosit.

Mihai Popa-Radu: Cum să faci din 2012 cel mai bun an

Te rog să completezi cu atenţie şi răbdare lista de mai jos şi să fii cât mai deschis şi onest. Scopul ei este să te încurajeze să reflectezi asupra unor aspecte importante ale vieţii tale, asupra a ceea ce consideri tu a fi important şi asupra a ceea te face să te simţi împlinit. La unele dintre puncte îţi va fi mai uşor să răspunzi, altele vor necesita timp şi introspecţie, însă este esenţial ca răspunsurile să fie cele în care crezi şi care te reprezintă. Reţine! Nu există răspunsuri greşite!

1. Fă o listă cu realizările pe care îţi doreşti să le ai de-a lungul vieţii, pentru a te simţi împlinit şi pentru a fi satisfăcut de viaţa pe care o trăieşti.

2. Enumeră ce pasiuni sau hobby-uri ai.

3. Care crezi că este rostul tău în comunitatea în care trăieşti? Care crezi că este menirea ta?

4. Dacă ai putea să îţi dedici viaţa pentru a-i ajuta pe cei din jur – păstrându-ţi neschimbate stilul de viaţă şi statutul financiar – ce anume ai vrea să faci? Cum ar arăta viaţa ta atunci?

5. La ce fel de feedback reacţionezi cel mai bine? Cum anume te poate determina cineva să dai tot ceea ce ai mai bun în tine?

6. Alege-ţi un obiectiv/scop pe care să-l atingi până în 2013 (pentru care banii nu ar fi o problemă). Care ar fi acest obiectiv? Ce diferenţă ar face dacă ai lucra singur sau alături de un coach?

7. Ce-ţi lipseşte acum în viaţă? Ce anume te-ar face să te simţi împlinit? Ce poţi face tu, acum, pentru a fi fericit?

8. Stabileşte cum anume ţi-ai dori să-şi amintească lumea despre tine.

9. Notează care consideri că sunt punctele tale tari. Ce anume faci bine şi ce te face să te simţi bine.

10. Apoi scrie care crezi că sunt punctele tale slabe. Şi completează cu ce nu te simţi confortabil să faci.

11. Descrie când anume te-ai simţit cel mai fericit/împlinit în viaţă (fie un anumit moment, fie o realizare, un vis împlinit, o privelişte frumoasă etc.?)

12. Există vreun lucru pe care ţi l-ai dorit foarte mult, dar la care a trebuit să renunţi şi pe care încă îl regreţi?

13. Clarifică-ţi cu atenţie ceea ce îţi doreşti să obţii în acest an, reaminteşte-ţi mereu de ce vrei acele „lucruri“ şi nu-ţi muta atenţia de la ele.

14. Elimină formulările de genul „poate“, „mi-aş dori să“, „mi-ar placea să…“ din vocabularul tău. Dacă vrei ceva, fă-o! Intenţia fără acţiune nu produce decât frustrare.

15. Obişnuieşte-te cu incertitudinea legată de viitor. Cu cât o vei face mai repede şi mai bine, cu atât nivelul tău de stres va scădea şi capacitatea de a acţiona eficient va creşte.

16. Fă-ţi timp pentru a te menţine sănătos şi la trup, dar mai ales la minte.

17. Fă mişcare în fiecare zi şi practică activităţi prin care să îţi creşti focusul, cum ar fi meditaţia de concentrare.

18. Păstrează-ţi însemnările acestea la îndemână, revizuieşte-le din când în când şi bifează realizările.