Nici urmă de orgoliu…

De curând, am avut norocul să fiu observator la un curs de formare în coaching, care se adresa celor care voiau să se iniţieze în acest domeniu. Până aici nimic neobişnuit, doar că… unul dintre participanţi era Timothy Gallwey.

Poate că nu toată lumea e familiarizată cu numele acestui specialist, deşi cărţile sale au fost traduse şi publicate în milioane de exemplare. El, alături de alte minţi luminate, a reuşit să transfere cumva în conştiinţa de masă interesul către ceea ce astăzi numim coaching.

Aproape orice şcoală de coaching aminteşte despre modelul GROW. Acesta a fost creat în urmă cu 30 ani de către Sir John Whitmore, Graham Alexander şi Alan Fine, ca urmare a unei colaborări cu Timothy Gallwey, care, la acea vreme, era antrenor de tenis. Tim a realizat că există o metodă mai eficientă decât a-i învaţa pe jucătorii de tenis cum să performeze ca mişcări şi strategie. Focalizarea şi conştientizarea, alături de creşterea responsabilităţii faţă de propriile acţiuni, au un efect mai puternic asupra performanţei decât simpla instruire în materie de tehnică de joc. Aşa s-a născut coachingul.

Tim a dorit să fie prezentat ca un simplu participant, deoarece, a spus el: „Nu vreau să alterez experienţa acestor oameni, ştiind că eu sunt în sală. Aş prefera să rămân un simplu participant. Dacă cineva mă recunoaşte… asta e. Dacă nu, cu atât mai bine!”

Exact aşa s-a şi întâmplat. Când s-a prezentat, a spus simplu: „Sunt Tim din Malibu şi toată viaţa am fost interesat de coaching şi oameni”.

Am fost convinsă că o să fie recunoscut. La urma urmei erau multe indicii: cărţile lui erau etalate pe masă, iar, pe parcurs, o bună bucată din curs se referea la conceptele sale. Am crezut că oamenii nu se simt confortabil să spună lucrurilor pe nume, că el este „acel Tim”. Dar nu, pur şi simplu nu l-au recunoscut.

Priveam cu fascinaţie interacţiunea sa cu oamenii şi aşa am înţeles de ce nu apar exclamaţiile de surpriză. Era preocupat de colegii cu care lucra, insista să rezolve cu ei aspecte care rămăseseră nelămurite pe parcursul seminarului. Pentru Tim cel mai important individ de pe pământ era chiar cel aflat în faţa sa. Tim „strălucea” pe măsură ce îi sprijinea pe ceilalţi să descopere „lumina” din ei. De fapt, nimeni nu a avut timp să îl recunoască, pentru că erau foarte preocupaţi să se autodescopere. Am văzut smerenie. Nici urmă de „eu sunt cel mai bun”.

La finalul seminarului, a fost prezentat drept cine e de fapt. Nu vă puteţi imagina stupoarea pe care a declanşat-o. Ne-am îmbrăţişat. Ne-am despărţit fericiţi şi îmbogăţiţi cu o experienţă fascinantă.

Pentru mine, „observatoarea”, a fost şi una dintre cele mai mari lecţii de leadership pe care le-am primit în viaţa mea. Am înţeles că alegerea pe care o faci în interiorul tău îţi va genera tipul de experienţă. Am descoperit că leadershipul este despre a sta alături de celălalt, şi nu despre a te face văzut.

Leadershipul este INTENŢIE, mai presus de orice tehnică. Dacă ceea ce îmi propun de la discuţia pe care o port cu cel din faţa mea este să îl sprijin să se perfecţioneze, voi reuşi. Tehnica este doar un instrument pe care îl pot folosi la un moment dat, mai târziu pot alege să s-o schimb. Cu cât o să îmi trimit mai mult „la culcare” propriile ambiţii şi judecăţile, cu cât o să uit de piedestalul pe care mi-aş dori să mă urc, cu atât voi alege să fiu doar propria conştiinţă pusă în slujba celui din faţa mea. Abia atunci e leadership sau coaching… sau o fărâmă din gândurile lui Galileo Galilei.

Anne Pleşuvescu, executive coach și trainer la The Inner Compass România

A pregătit sute de oameni în sesiuni de coaching şi training atât în ţară, cât şi peste hotare. În sesiunile desfăşurate urmăreşte să dezvolte inteligenţa emoţională, creativitatea şi viziunea indiviziilor prin creşterea conştiinţei de sine. Ea acţionează din perspectiva unui confident de încredere care ascultă, oferă suport şi informaţii tuturor celor care îşi doresc să se autodepăşească, să îşi atingă obiectivele şi să intre mai mult în contact cu propriile valori şi talente.

Articol preluat din Revista Cariere de august. Pentru detalii legate de abonare, click aici