Marii mentori se concentrează asupra întregii persoane, nu doar asupra carierei
La început de carieră, fiecare aspirant are nevoie de un mentor. Alegerea mentorului este esențială pentru descoperirea și valorificarea întregului potențial. Categoric, suntem într-un punct în care nevoia de mentorat este tot mai acut resimțită, asta în condițiile în care tot mai mulți specialiști pun sub lupă și calitatea acestui ”serviciu”.
De exemplu, într-un articol publicat în revista Harvard Business Review, Rick Woolworth, co-fondator și președinte al Telemachus, o organizație non-profit, care a cooptat într-o adevărată ”misiune” de mentorat mai mulți lideri emergenți, afirma că la acest moment, tinerii au nevoie de îndrumări ”mai multe și mai bune decât primesc astăzi”. Și își baza afirmația pe rezultatele unui studiu, date ce confirmau un dezechilibru sever cerere-ofertă pe piața de mentorat (75% – 37%). Woolworth a identificat și o cauză: insuficienta implicare. În opinia lui, cei care ar putea fi cu adevărat mentori nu acordă atenția necesară acestei nevoi, pentru că pur și simplu se concentrează pe propria carieră. În plus, el atrage atenția și asupra unui alt aspect destul de important – abordarea mentoratului. Mai precis, asupra faptului că și în organizațiile în care acesta se practică la modul constant, îndrumarea este parțială, în sensul că întreaga atenție este concentrată strict pe zona profesională. Foarte puțini mentori abordează îndrumarea totală, care să includă întreaga persoană, asta însemnând valori, relații, parenting, finanțe și chiar viață spirituală.
”În experiența mea ca director de Wall Street timp de 35 de ani, în calitate de îndrumător al multor colegi și prieteni, iar acum, în calitate de președinte al unei organizații non-profit menită să ajute liderii să stabilească relații intergeneraționale, am aflat că această abordare mai holistică este incontestabil mai eficientă în a ajuta oamenii să-și îndeplinească adevăratul potențial. De fapt, este una dintre frumusețile mentoratului, ceea ce o diferențiază practic de antrenarea pentru formarea de abilități sau performanță”, sublinia în articol Rick Woolworth.
Și atunci, de ce, în ciuda rezultatelor net superioare ale unei astfel de abordări totale, mentorii se feresc să o practice? Pentru că: ”Mentoratul întregii persoane presupune mai mult efort, mai mult timp și mai multă gândire”, apreciază Woolworth.
Convins total de eficacitatea net superioară a mentoratului de tip ”holistic”, Woolworth oferă și o serie de sfaturi, de idei practice ”pentru a face bine”.
Împărtășirea unor povești/experiențe de viață, a unor nevoi, a unor aspirații ce nu țin neapărat de viața profesională, discuții libere despre oamenii care le influențează viața, în general, nu strict cariera, relațiile cu părinții/partenerul de viață/copiii, ba chiar informații intime ce țin de credință, lucrurile și obieciurile ce îl fac fericit, amănuntele despre cum își petrece timpul liber, probleme care îl macină, care îl inspiră, care îl motivează etc. sunt important de știut pentru construirea unei strategii eficiente de îndrumare, consideră Woolworth. Deoarece, afimă el, aceste informații, aparent banale, care n-au nicio legătură cu viața profesională, sunt cele care dau adevărata valoare rezultatului. Pentru că ele pot ajuta un mentor să găsească cele mai bune sfaturi, să propună cele mai eficiente soluții, să identifice acțiuni și contexte care să conserve energia și să o canalizeze spre obținerea unei stări generale de bine, principalul suport pentru atingerea performanței profesionale.
”Mentorând întreaga persoană, fără a vă limita conversațiile la problemele de carieră, veți avea un impact și mai mare și veți fi resimțiți de stagiarii dvs. – și de toți cei pe care îi influențează – pentru anii următori”, își încheie pledoaria pentru un mentorat total și de calitate Rick Woolworth.