Tinereţea, o altă rasă
Desigur, pentru a avea bani, trebuie să ai o slujbă. Pentru a putea avea un job, îţi trebuie, în primul rând, studii şi, în al doilea rând, la acelaşi nivel de importanţă, experienţă. În aceste vremuri instabile se pare că cea mai „înţeleaptă” decizie este de a rămâne fidel, măcar pentru o perioadă bunicică de timp, companiei în care lucrezi.
Dar, să ne întoarcem la „EXPERIENŢĂ”. Este absurdă această cerinţă pentru un „copil”, practic, care tocmai a ieşit de pe băncile facultăţii. Şi apoi, cum să ai experienţă dacă asta este „cerinţa” la locurile de muncă? Pentru tineri asta reprezintă o piedică, o barieră.
După multe demersuri ajungi la un interviu şi reuşeşti să faci în aşa fel încât să fii acceptat. Zis şi făcut. Ai trecut unul dintre teste. Următoarea „probă” este „rezistenţa”. Eşti privit ca un începător: tu nu ai dreptate, tu nu ştii, tu nu, tu nu, tu nu! Acesta este momentul în care începe să îţi scadă încrederea în sine… Ce trebuie să faci să „te impui”? Simplu. Arată că eşti interesat de acel job, că vrei să înveţi, că vrei să excelezi în acel domeniu. Ţine capul plecat, ascultă, vorbeşte când eşti întrebat şi, dacă nu eşti sigur de ceva, pune întrebări. Arată că vrei să faci parte din acel colectiv şi implică-te!
De obicei, companiile mari nu au angajaţi tineri. Haide să privim din perspectiva unui tânăr „nou venit”. Are idei inovative, diferite şi sunt la un alt nivel faţă de „vechile obiceiuri”. Vrea să arate că şi unul ca el poate spune ceva bine, poate face ceva care să fie spectaculos, din care să aibă un profit considerabil. Cum spuneam şi la începutul articolului, tinerii sunt axaţi pe bani.
Până la urmă, şi cred că sunteţi de acord cu mine, fiecare avem de învăţat unul de la celălalt. De exemplu, oamenii mai vechi în companie le pot arăta celor tineri ce înseamnă loialitatea, cum îţi faci o experienţă, pot deprinde anumite abilităţi de la aceştia prin ajutorul dat de „acel om cu experienţă”, de viaţă şi profesională. Un tânăr are mai multă răbdare pentru că este entuziasmat şi vrea să pună în practică teoriile învăţate în timpul studiilor. Un tânăr care tocmai a terminat studiile are în memorie anumite informaţii mult mai proaspete şi updatate. Unul ca el este motivat mai mult să înveţe să lucreze cu noile tehnologii şi le desluşesc mai repede, interesat fiind de viteza cu care ne mişcăm în fiecare zi. Vrea să aducă îmbunătăţiri sistemului de muncă. Militează împotriva ideii „las' că merge şi-aşa”. Tinerii vor să se autodepăşească. Aici intervine omul cu experienţă. Bănuiesc, de fapt am şi văzut asta, că atunci când un tânăr vrea şi insistă să ajute şi să înveţe şi „îl bate la cap” pe mentor, fiind atent şi copiindu-i fiecare mişcare în procesul de lucru, atunci mentorul „acţionează”.
Desigur, fiind tineri, greşesc. Este firesc, indiferent de vârstă. Atunci trebuie impulsionat, nu acuzat. Trebuie să i se explice în aşa fel încât să îşi dea seama singur de rezolvarea problemei. Astfel va căpăta încredere în sine, în forţele proprii. Răbdarea, din partea ambelor părți, este factorul cheie în astfel de situaţii.
Aşadar, tinerilor merită să le fie acordată măcar o şansă pentru a arăta de ce pot fi în stare. Şi, pentru a fi mai buni, trebuie ajutaţi! Iar dacă vor fi buni, rezultatele muncii lor vor fi spectaculoase.