Simona Baciu, inginerul care a construit o şcoală „altfel”

„Schimbarea nu vine din a face încă cinci sau șase școli, ci din a reuși să împărtășești cu alții ceea ce ai făcut. Cred că România are mare nevoie de modele. Unul dintre filmele care mi-au plăcut foarte mult și mi-au schimbat viața este Pay it forward (Dă mai departe!, 2000). Transylvania College este ca o piatră aruncată în apă care face cercuri în jurul ei”, spune Simona Baciu.

Cum a ajuns o școală din România să primească aprecierea britanicilor, cunoscuți pentru exigența lor, în condițiile în care învățământul românesc este supus unor critici constante? Din dragoste pentru copii, din libertatea acordată acestora de a-și asuma sarcini și de a fi creativi și prin selectarea și motivarea profesorilor, spune Simona Baciu, fondatorul Transylvania College. Dar și cu sprijinul unor instituții, inclusiv financiare, și prin experiența împărtășită de specialiștii din alte țări.

Simona a terminat ingineria, dar din 1985 a predat la Liceul Gheorghe Șincai din Cluj-Napoca tehnologie și design. A decis să pornească pe cont propriu în 1993 după ce a participat la un program al Fundației Soros. Dintre cei 23 de ani, 15 ani a predat și a fost directorul școlii. Simona este președintele Fundației Transylvania College și membru în Consiliul Director al Fundației Principesa Margareta a României. Școala sa are un director-angajat și un Board of Advisers.

Totul a început în 1993, într-un apartament, dar a continuat cu ridicarea de clădiri noi, din credite bancare și prin sprijin din partea administrației publice locale, cu deschiderea de noi direcții și conceperea de programe inovative dintre care unele au fost preluate și în învățământul de stat. În această școală, clasa pregătitoare era organizată din anul 2000, iar Săptămâna Altfel era în derulare când ministrul Daniel Funeriu a vizitat școala, a fost impresionat de program și a decis să-l extindă la nivel național. Simona speră ca, în continuare, lucrurile bune pe care profesorii școlii sale le-au învățat de la colegii lor din alte țări sau le-au conceput ei înșiși să fie împărtășite cu alți profesori din România.
„Am avut o șansă fantastică atât eu, cât și colegii mei de a primi burse de studii în străinătate și de a fi parte din lanțuri internaționale de școli. Cred că aceste experiențe au avut cel mai mare impact asupra noastră. Într-o lume în schimbare, te schimbi și tu. Dacă nu vezi ce se întâmplă în altă parte, ce fac alții bine acolo, e ca și cum ai fi legat la ochi”.

La Transylvania College învață 27 de naționalități. Sunt copii români, pentru care părinții vor o altfel de educație, sau copiii românilor reîntorși în țară. Dar sunt și copiii expaților din toată Transilvania sau chiar de la București. „Când un investitor străin vine într-o țară și are copii, caută în primul rând să afle care sunt soluțiile pentru educație și sănătate. Înainte de a decide să investească, vrea să vadă școala. Dacă are serviciul la Aleșd, la Oradea, Alba-Iulia sau Sibiu, copiii lui vin la noi la școală. Fie stau în boarding, fie își mută familia cu totul la Cluj și el face naveta”.

Dintre absolvenții școlii, aproximativ 65% merg la studii în străinătate în universități de prestigiu precum London School of Economics, sunt apreciați de profesori sau obțin posturi în instituții importante, spune cu mândrie Simona Baciu. „Dintre primii copii, cei de la grădiniță, Ștefan este azi șeful laboratorului de nanobiologie de la Cambridge. Alții sunt în companii mari, o fată este bancher la Londra. Ei vor fi schimbarea de care avem nevoie”.

Dezvoltarea școlii nu a fost un lucru ușor, într-o perioadă în care nu prea exista finanțare, mai ales că funcționau ca fundație. Au primit primul credit BERD acordat unui ONG în anul 2000: 50.000 de dolari cu care au construit prima școală. „A fost cea mai dificilă mișcare să luăm un credit bancar. Pentru că noi suntem obișnuiți să nu fim datori. A fost o decizie importantă pentru că ne-a dat curaj să mergem mai departe.” Următoarele credite au fost foarte mari, de 1,5 milioane de euro.

„Am avut norocul cu Banca Transilvania care e o instituție care ne cunoaște. Nicio bancă n-a vrut să ne dea credit. Pentru că în România nu dai credit unei fundații și nu dai credit unei școli. Iar fără credite, eram în imposibilitatea de a ne dezvolta. Un pas uriaș a fost în 2004 când Primăria Cluj n-a dat prima concesiune din România acordată unei școli. Am schimbat multe mentalități și am deschis posibilitatea altora. Am deschis, practic, o piață a învățământului particular în România”.

Filiala internațională a fost deschisă după ce conducerea școlii și-a dat seama că exista această nevoie într-un oraș precum Cluj-Napoca, aflat în dezvoltare. „Noi avem un Board of Advisers – oameni din comunitate, mulți părinți, care au venit cu expertiza, sfaturile și experiența lor. Aveam părinți străini care veniseră și nu găsiseră școală pentru copiii lor. Noi am făcut ce-am putut mai bine. Am internaționalizat linia românească la maximum. Iar la un moment dat, într-o ședință de Board, le-am spus: cred că trebuie să devenim profesioniști. Am hotărât să mergem pe linia britanică. Am primit o sponsorizare de 100.000 de euro de la o companie care ne-a susținut, bani pe care i-am investit în profesori, în deschiderea unei biblioteci și a unui centru de științe. Deși am pornit foarte modest, cu zece copii.”
E o provocare pentru femeie să fie într-o lume a bărbaților

„Noi avem împământenită ideea că femeia are rolul de a fi de mamă, soție, partener, și de multe ori nu o putem vedea în rol de lider, de antreprenor, într-o zonă care nu e de suport, de jucător de echipă. De aici crede Simona că pornesc cele mai mari dificultăți care, odată depășite, așază femeia pe locul ei. „Nu sunt feministă și nu cred că femeia trebuie pusă pe un piedestal diferit de al bărbatului, dar femeile au un potențial fantastic, au mai multe atuuri în negocieri decât bărbații.”

Când a început proiectul grădiniței și școlii, la toate întâlnirile erau două-trei femei într-o masă de bărbați. Și același lucru se întâmplă la conferințele la care e invitată ca speaker. Totuși, numărul femeilor în funcții de conducere a crescut, crede ea, și asta datorită curajului femeilor de a dovedi ce pot. „Femeia are alte atuuri; pe lângă faptul că e inteligentă, are o înțelepciune diferită de a bărbatului. Femeile cu familie, soți și copii relaționează diferit cu oamenii cu care lucrează. Acesta face femeia-antreprenor specială. Ea are ceva ce lipsește bărbatului: îi pasă mai mult, are tendința de a îngriji, de a fi acolo chiar dacă, uneori, nevăzută.”

Obstacolele pe care le întâmpină o femeie-antreprenor țin de a fi acceptată, de a nu fi nu criticată și etichetată. Și de a demonstra de ce contribuția ei e unică și vine prin filtrul feminin al creativității, frumuseții și al dorinței de a face bine.

Totuși, ca antreprenor, Simona nu s-a confruntat cu greutăți deosebite. A făcut mereu sporturi de echipă și acest lucru a ajutat-o să relaționeze, și cu femeile, și cu bărbații. „Multe dintre femeile-antreprenor pot fi emoționate când se află în fața unei mase de bărbați care domină industriile. Admir femeile curajoase din industrii preponderent masculine, ca industria grea sau aviația. Ar trebui să vorbim mai mult despre ele. De asemenea, cred că e nevoie de programe de antreprenoriat feminin.”

Nu contează dacă ești femeie sau bărbat, spune Simona: când alegi să fii antreprenor undeva apare și un sacrificiu. „Eu am învățat că orice este posibil și nu putem învăța decât din experiențe. Din fericire, astăzi femeile pot beneficia de programe de management al timpului și de planificare familială.”

Din punctul său de vedere, o familie împlinită e o familie cu copii, iar faptul că femeile pot alege să facă mai târziu un copil le ajută în dezvoltarea carierei. „E bine să ai the end in mind și să pui cele mai importante lucruri la început. Le sfătuiesc pe tinere să se uite în jur să vadă ce programe de antreprenoriat feminin există și să învețe din experiența altora. Pot să aibă un model, un mentor iar mai târziu un coach – și asta le poate ajuta în carieră.”

Cariera și familia trebuie să fie în echilibru, chiar dacă balanța se dezechilibrează, uneori. Lipsa echilibrului produce suferință. Nu e ușor de găsit acest echilibru, dar e provocator.

La peste două decenii de la deschiderea unei grădinițe private cu doar 12 copii, instituția privată de învățământ de la Cluj-Napoca are 600 de elevi, din care mai mult de jumătate învață după curriculum Cambridge, 100 de profesori, mulți români readuși în țară din străinătate, un campus cum rar vezi și singurul boarding school internațional din România. „Astăzi pe filiera internațională a Transylvania Colege studiază 350 de copii. Linia internațională a crescut în ultimii ani de trei ori”. Ceea ce o face însă remarcabilă sunt numeroasele premii și distincții, de la cel mai mare punctaj din lume obținut de o elevă la examenul Cambridge de Limba Franceză, până la includerea instituției pe lista scurtă a celor mai bune patru școli britanice din lume, la ediția din 2015 a Premiilor TES (Teaching Every Student).

Acest material a fost publicat în numărul 225 al Revistei CARIERE