Panaceul coaching

Neincredere

Problema care ii framanta acum pe cei din fruntea companiilor este cum sa creeze o strategie care sa ii tina la suprafata pana cand conditiile economice se vor imbunatati si vor putea repune businessul pe picioare. Dar pentru asta au nevoie nu doar de un plan bun, ci si de sustinerea angajatilor. Iar acestia sunt din ce in ce mai neincrezatori in cei care ii conduc.

Potrivit unui sondaj realizat in 2008 de compania internationala de consultanta in management Booz & Company, cu toate ca cei mai multi dintre CEO sustin ca vor iesi cu bine din impasul in care se afla momentan, putini dintre cei aflati imediat sub ei in ierarhie ii cred. La cercetare au participat 828 de manageri din 65 de tari, iar dintre acestia 40% nu cred ca liderii companiilor in care lucreaza detin intr-adevar un plan concret ca raspuns la criza economica. Si chiar daca acel plan ar fi credibil, aproape jumatate dintre manageri (46%) se indoiesc ca liderii ar putea sa-l puna in aplicare.

Cu adevarat alarmant este ca o treime dintre lideri se indoiesc de planurile pe care chiar ei le-au creat. Dar aceste probleme tin mai degraba de relatia CEO-ului cu subalternii si de conflictele sale interioare, decat de presiunea pe care o manifesta asupra sa actuala criza economica si financiara, sustin expertii. Ei cred ca in cazul in care un lider este impacat cu sine insusi si stie clar care sunt oportunitatile si riscurile, este imposibil ca senzatia pe care le-o imprima celor pe care ii conduce sa fie una de tensiune si de nesiguranta.

"Liderii trebuie sa lucreze cu ei insisi pentru a-si dezvolta maturitatea psihologica si pentru a creste constiinta de sine, a lor si a celor din jurul lor", spune Sir John Whitmore, Executive Chairman la compania Performant Consultants International din Marea Britanie, unul dintre cei mai importanti coachi din lume. El sustine ca numai asa conducatorii de organizatii pot ajunge sa abandoneze vechile prejudecati si credinte, sa-si depaseasca temerile si sa-si dezvolte inteligenta emotionala, precum si abilitatea de a trai cu paradoxurile secolului XXI. Pe scurt, sa se adapteze. In plus, Whitmore crede ca liderii trebuie sa descopere cine sunt ei cu adevarat, dincolo de rolurile si calificarile pe care le au si dincolo de etichetele pe care adesea si le pun singuri.

O criza a viziunii

Foarte multi vehiculeaza ideea ca impasul in care se afla lumea acum reprezinta mai degraba o criza a lipsei de viziune decat una a mediului economico-financiar. Aceasta idee a pornit de la faptul ca multi dintre conducatorii companiilor-gigant – cum sunt marile banci americane, care s-au prabusit anul trecut sau cei trei mari producatori de automobile din Detroit, care se lupta acum sa ramana in viata – nu au avut destula viziune incat sa poata prevedea riscurile la care erau expusi. Ei nu au stiut catre ce sa se indrepte si in ce directie sa ii duca pe cei cu care lucrau decat dupa ce au primit lovitura in plina figura si s-au vazut nevoiti sa se dezmeticeasca repede si sa gaseasca solutii.

Insa lipsa de viziune nu a aparut din senin. Cea mai mare greseala pe care o fac conducatorii este sa creada ca vechile raspunsuri sunt inca valabile sau sa se gandeasca prea mult la bani si prea putin la societate, sustine John Whitmore. "Aviditatea si egoismul nu au viitor", spune el. "Iar bancherii au demonstrat-o". Coachii spun ca e bine ca liderii sa incerce sa interactioneze cu cei pe care ii conduc bazandu-se pe principii de coaching, adica incurajandu-i pe subalterni sa isi asume responsabilitati si nu stapanindu-i, asa cum foarte multi sunt tentati sa faca. Ceea ce coachii propun, de fapt, este ca liderii sa devina la randul lor un fel de coachi, care sa invete sa-i asculte pe cei din jur si sa isi construiasca propriul sistem de viziune asupra intregii lumi.

Obisnuinta de a se concentra numai asupra unei parti a businessului este destul de raspandita, observa presedintele Asociatiei Romane pentru Coaching (ARC), Horea Murgu, care crede ca putini conducatori constientizeaza ca nu numai rezultatele sunt importante, ci si felul in care se desfasoara procesul. "Sunt foarte orientati pe elementele de substanta, de energie – cum ar fi banii – si omit ecologia spatiului, de exemplu", spune el, explicand ca, de multe ori, liderii se autolimiteaza si devin incapabili sa realizeze un proces de business bun si corect.

Expansiune

De altfel, coachingul aici insista cel mai mult: asupra ideii ca oamenii trebuie sa fie responsabili si corecti fata de cei cu care interactioneaza si fata de resursele pe care le au la dispozitie, cum ar fi de exemplu mediul inconjurator, foarte afectat de neglijenta oamenilor si de lipsa de constientizare a realitatii.

Expertii in coaching cred ca absolut toate companiile ar trebui sa adopte un stil de management bazat pe coaching. In plus, spun ei, astfel ar creste sansele ca angajatii sa performeze la intreaga lor capacitate si sa invete sa se bucure de munca pe care o fac si de reusite. Prin urmare, coachingul nu trebuie sa fie pastrat doar pentru cei din fruntea companiilor, ci extins si catre nivelurile inferioare ale ierarhiei organizationale.

In aceasta privinta, cercetatorii au vesti bune. Compania britanica de consultanta HDA a derulat anul trecut un studiu in urma caruia a descoperit ca 41% dintre companiile intervievate ofera coaching angajatilor de la toate nivelurile, in timp ce alte 35% ofera coaching managerilor. In plus, dintre firmele participante la studiu, peste 80% considera ca oferirea de servicii de coaching angajatilor aduce multe beneficii, precum cresterea calitatii procesului de business si imbunatatirea brandului de angajator.

Potrivit expertilor in domeniu, piata internationala a coachingului s-a plasat anul trecut pe locul al doilea in ceea ce priveste ritmul de crestere, dupa domeniul IT. Cele mai importante motive care explica trendul ascendent sunt constientizarea beneficiilor acestor servicii si raspandirea lor in institutii din aproape orice domeniu – de la sanatate si educatie, la politie si armata – si la aproape fiecare nivel ierarhic.

Prin urmare, ar putea coachingul sa risipeasca ceata care ii desparte pe lideri de follower-ii lor? Probabil ca sansele ca acest lucru sa se intample sunt mari, in contextul in care serviciile de coaching sunt din ce in ce mai raspandite, insa aceasta nu inseamna ca perioada de impas economic se va scurta. Cel mult, oamenii vor invata ca dupa criza nu trebuie sa revina la vechile obiceiuri, ci trebuie sa incerce in continuare sa devina mai responsabili si mai putin superficiali.

Si in particular

Aceasta observatie ar putea fi valabila pentru oameni si in afara serviciului. O tendinta inregistrata peste tot in lume este dorinta celor care au beneficiat de Executive Coaching in cadrul companiei unde lucreaza sa apeleze la serviciile unui coach pentru a-si pune ordine si in viata personala.

Alexandra Codleanu, de exemplu, directorul departamentului de resurse umane al BCR Chisinau, spune ca a intrat in contact cu coachingul la job, atunci cand a promovat in functia de director de HR, iar cerintele noii pozitii necesitau schimbari importante de atitudine. Ulterior, ea a decis sa faca si cateva sedinte de life coaching, deoarece si-a dat seama ca abilitatile manageriale si expertiza nu inseamna nimic fara armonie interioara, cunoastere de sine si echilibru intern. "Pentru mine, coachingul a adus o alta valoare: mi-am reconstruit credo-ul profesional si mi-am identificat valorile de confort prin care sa pot merge mai departe in mod autentic", spune ea.

Alexandra este reprezentativa pentru un numar tot mai mare de oameni care, impresionati de ce poate face coachingul, sunt dispusi sa plateasca din propriile venituri sedinte de life coaching. Potrivit lui John Whitmore, aceasta tendinta este normala in contextul in care din ce in ce mai multe probleme globale, precum terorismul, problemele de mediu si scaderea economica ii forteaza pe oameni sa se gandeasca mai adanc in legatura cu vietile lor si cu modul in care vor sa isi traiasca viitorul.

Made in Romania

In Romania, din pacate, situatia nu este foarte fericita. Momentan, nu exista nici o institutie autohtona de acreditare a coachilor, iar instanta care ar putea face acest lucru cel mai curand, Asociatia Romana de Coaching (ARC), inca nu doreste sa acrediteze coachi singura, deoarece ar risca sa fie in dezacord cu asociatiile profesionale internationale, precum ICF (International Coaching Federation), IAC (International Association of Coaching), ECI (European Coaching Institute) sau EuCF (European Coaching Federation). Presedintele ARC, Horea Murgu, spune ca inca nu se doreste infiintarea unei instante de acreditare locale deoarece piata autohtona se afla inca in formare: exista relativ putin know-how si experienta locala in domeniul acreditarii credibile la nivel international. Cel mai probabil, acest lucru se va intampla abia dupa ce in piata vor exista cel putin 40-50 de coachi romani acreditati de o institutie internationala credibila.

In prezent, exista in jur de 10-20 de coachi romani acreditati in afara tarii si inca aproximativ douazeci care sunt in curs de acreditare internationala, cu toate ca au absolvit scoli organizate in Romania. Pe de alta parte, in tara exista multe companii de training care pretind ca furnizeaza si servicii de coaching, dar care aplica doar anumite principii ale acestei practici, de cele mai multe ori fiind vorba doar despre instrumente de team coaching, nu de coaching profesional. In plus, explica Horea Murgu, de multe ori aceste firme nu respecta standardele acceptate la nivel international.

Maturizarea serviciilor de coaching din Romania ar putea fi accelerata de doua lucruri. In primul rand, de constientizarea de catre cei care isi permit sa cumpere aceste servicii ca sunt cu adevarat importante si benefice. In al doilea rand, de criza, care ar putea accelera nevoia de solutii pentru companiile aflate in impas. In prezent, cei mai frecventi clienti ai coachilor si companiilor care furnizeaza astfel de servicii sunt firmele romanesti mari si multinationalele. Una dintre cele mai mari probleme pe care coachii le identifica in Romania este faptul ca in ultimii 20 de ani foarte multi oameni au castigat imoral de mult fara a fi calificati sau competenti. Ei atrag atentia ca nu acesta este modul firesc de desfasurare a afacerilor si in nici un caz unul durabil. Cum spune Horea Murgu, "cei mai multi romani gandesc ecuatia gresit: trebuie sa am ceva, ca sa fac ceva, ca sa fiu ceva. Or, e bine sa fie exact invers: trebuie sa fii ceva, ca sa faci ceva, ca apoi sa ai ceva ".