Mobilitatea – forme şi avantaje
Sunt multe de făcut în domeniul educaţiei europene, se simte o nevoie acută de aducere a noului. Sunt în contact cu organizaţiile de tineret şi de studenţi precum: Forumul Tinerilor Europeni, Sindicatul Studentilor Europeni, Asociaţia Studenţilor Europeni (AEGEE), dar şi cu Asociaţia Universităţilor Europene (EUA) sau cu Departamentul Educaţie al Patronatului European (BusinessEurope) sau cel al Camerelor de Comerţ şi Industrie din Europa (EuroChambres). Părerea unanimă este că din punct de vedere instituţional, oferta pentru tineri trebuie diversificată şi îmbunătăţită. Nu pot să cred că tot pe faimosul program Erasmus mergem de mai bine de 25 de ani, fără nimic nou în acest palier. Nişa “universităţilor de vară”, deşi încă un potenţial neexploatat de către factorii de decizie europeni, este o altă variantă a aplicării avantajelor mobilităţii de scurtă durată.
Nu doar instituţiile pot să contribuie la educaţia europeană, multinaţionalele putând juca un rol apreciabil pe acest palier, aşa cum reuşeşte prin programul internaţional de recrutare compania Schneider Electric. Cunoscut sub numele de Marco Polo, acesta este destinat absolvenţilor cu studii de profil pentru construirea experienţei profesionale în afara graniţelor ţării de origine. După perioada celor doi ani, cei aleşi se vor bucura de experienţa câştigată în urma lucrului într-un mediu multicultural şi de un CV atractiv dacă doresc să aplice pentru obţinerea altor joburi. În contextul actual, când piaţa este dominată de fenomenul globalizării, experienţa în străinătate este crucială.
Însăşi globalizarea atrage după sine, prin prezenţa multinţionalelor, şanse din ce în ce mai reale de schimbare a ţării în care eşti angajat, fără a schimba compania.
Dacă vorbim de mobilitatea în muncă, trecând peste barierele culturale, lingvistice, practicile manageriale diferite în stat, atunci acest fenomen are extrem de multe avantaje. Multe companii au inclus mobilitatea forţei de muncă în strategia lor de afaceri.
Sunt domenii care permit dezvoltarea unei alte forme în care se manifestă mobilitatea atunci când vorbim despre muncă. Am citit recent despre vinificatorul român Răzvan Macici care se împarte între două anotimpuri, între culesuri, între două emisfere. După recolta din Africa de Sud, unde strugurii se culeg în ianuarie-aprilie, revine în ţară, la Murfatlar, unde îşi pune în parctică cunoştinţele acumulate în experienţa la Nederburg. Acest interval de timp este suficient pentru oenologii de top, la mare căutare pe plan mondial, mobilitatea între două areale geografice, situate în emisfere diferite, devenind o practică obişnuită în lumea vinului. Este foarte interesant, iar exemplul poate fi luat nu doar pentru cei din industria vinului – o dovadă a faptului că mobilitatea este o soluţie şi un avantaje atât pentru angajat cât şi pentru angajatori.
Ce vreau să subliniez, este faptul că mobilitatea nu trebuie văzută ca fiind doar un subiect pompos în agenda europeană sau internaţională. Mobilitatea oferă mari şanse de dezvoltare atât în carieră, la toate nivelele, dar în acelaşi timp fiind şi un liant în economie. Tocmai de aceea, fenomenul ar trebui să se bucure de o mult mai mare atenţie şi susţinere decât în prezent.
