Mi-e dor de ei

Ii vad in sala aplaudand, eleganti, unul superb si demn sprijinit de bastonul cu maciulie de argint, altul cu ochii lama de cutit si dus pe ganduri, cu capul intr-o parte. Ii vad in cabina venind dupa spectacol si ma vad intimidata si fasticita. Da, eram indragostita. Da, de amandoi. De conu Alecu Paleologu si de Octavian Paler. Prezenta lor ma emotiona pana la nod in gat. Taceam si ma bucuram pur si simplu ca exista. Asa cum erau. Asa cum se luptau cinstit cu ei, cu noi, cu viata lor, cu viata noastra.

Mi-e dor de ei. Da…

Ultima data cand l-am vazut pe Octavian Paler a fost atunci cand a plecat… putin conu Alecu. Nu ii voi uita niciodata privirea lucida de prieten drag, ochii atintiti spre groapa in care conu Alecu in sfarsit se odihneste. O privire lucida, un drag nesfarsit, un respect declarat pentru cel care a trecut pragul inaintea lui. O privire care mi s a parut ca spune: "Mai e putin si vin…" si nu mi s-a parut, asta spunea.

Azi, 8 mai.

Vreau sa ajung la muzeul literaturii unde Domnul Paler a zabovit putin, imposibil. Vreau sa ajung sa imi plec fruntea la plecarea lui. A-ti pleca fruntea… e frumoasa limba romana. A iubit-o si a slujit-o.

Un Bucuresti nebun, blocat. Un soare de miere curge peste noi.

Stiu. Iubea lumina soarelui. Ultima zi cand a zabovit pe pamant, lumina a fost maiestoasa. Minge-lumina. Ma gandesc ca mangaie putin timidul Paler. Lumina dulce.Tineri se saruta pe strada. Soferi nervosi se injura. Claxoane. Zgomot. Lume innebunita care goneste. Agresivitate si nepolitete. Isterie si graba, multa graba. Stau cu capul rezemat de geamul murdar al taxiului si imi vad chipul reflectat. Chip prafuit si incruntat. Nu-mi place ce vad. Am senzatia zi de zi ca alerg dupa viata mea si nu o mai ajung din urma. Si totusi… soarele curge miere peste noi… Renunt. E imposibil sa ajung la muzeu. Acasa. Tv. Zappez. Politicienii se cearta si isi arata limitele cu nerusinare. Un spectacol dizgratios. Isteric si fara pudoare sau bun simt. Zappez. B1Tv – stire: Trece Circul Globus pe Calea Victoriei, Trei care "alegorice" de carton, cu cantareti si artisti de circ imbracati in costume cu paiete ce canta "Zaraza"… trec pe Calea Victoriei. Trece Circul pe calea Victoriei in ultima noapte pe pamant a Domnului Paler! Suprem final pentru un malitios. Divina plecare pentru un cinic. Geniala iesire din scena. Trece Circul… si noi am ramas in Marele Balci!

A spus ca a muri inseamna pentru el a se muta intr-o stea. Pe drum spre balcon, ma tem ca nu voi vedea nici una. Ma uit la cer. O puzderie. Vreau sa imi plec fruntea. Dar fata de care stea? Nu stiu care e a lui si care a conului Alecu. Sau poate e aceeasi. Neputinta… Imi plec fruntea in fata cerului sufocat de stele cu gandul la el. Si atat.

Acasa, tv deschis. Politicieni indecenti. Tv inchis. Cateodata vezi lucruri mult mai interesante la tv cand e inchis. De exempu: imi vad reflexia in negrul ecranului. Realizez ca sunt martora… La ce? Martora la viata mea… Ma gandesc serios, foarte serios, ca trebuie sa imi traiesc viata! Sa mi-o Traiesc. Eu pe ea si nu ea pe mine. Nu de alta, dar vine o zi cand pentru toti… trece Circul.

Da. Am fost indragostita de amandoi.