Lecţii cu cai, despre oameni

Deşi nu călărise niciodată, în Arabia Saudită – unde a lucrat timp de un an –, George a avut ocazia să viziteze nişte centre de creştere a cailor. A aflat că respectul şi cultul pentru aceste animale sunt la mare rang. „Dacă ţii un cal arab în cort, diavolul nu intră acolo.” „Îi dai o mână de iarbă, ţi se iartă un păcat”, cred arabii. Aşa se face că în Regatul Arabiei există spitale şi medici pentru cai, bazine de înot, dotări tehnologice şi resurse nemaiîntâlnite. Apoi George, care a lucrat timp de nouă ani în Telecom în Anglia a avut o întâlnire decisivă cu caii la Londra. Spatele casei unde locuia dădea spre cel mai mare dintre parcurile Londrei, Richmond Park – cu suprafeţe împădurite prin care zburdă căprioare, ţopăie vulpile şi bursucii. „Aşa cum în alte oraşe sunt piste pentru biciclişti, acolo există piste de călărie”, îşi aminteşte George. I-a văzut pe londonezi ieşind la plimbare pe cal şi şi-a dorit şi el să încerce. S-a dus la o bază de echitaţie şi a început să înveţe. Între timp, la câţiva kilometri de Londra, între Petersham şi Kingston, la Ham, era o echipă foarte puternică de polo unde aveau loc şi competiţii internaţionale la care s-a dus şi George să asiste. Toate acestea au fost suficiente cât să prindă o dragoste extraordinară pentru cai. De câte ori venea în vacanţe în România, se ducea la călărie, în Sighişoara, la domeniul Daneş Dracula – la o crescătorie de lipiţani – sau la Sâmbăta. E un sport scump, pentru că întreţinerea animalelor, caii şi asigurările lor costă, dar pentru George echitaţia a devenit o pasiune pe care nu se poate abţine să n-o cultive. „Pe măsură ce ştii mai multe despre cai şi sportul acesta, plăcerea este şi mai mare.”

Încredere în ceilalţi şi în sine

În Germania, George l-a întâlnit pe Gerhard Krebs, un fost antreprenor în IT cu studii umaniste, care s-a reinventat şi a pus bazele unui centru de educaţie de leadership prin cai. Acesta a observat că toţi cei care au clacat din pricina stresului în timpul dot-com crash-ului se refăceau psihic după ce interacţionau cu caii. Având experienţă în business, Krebs a dezvoltat un concept de leadership, aplicat astăzi în aproape 90 de ţări. El a asociat modul de relaţionare dintre om şi cal cu valorile după care se ghida el însuşi: smerenie, autenticitate, încredere – lucruri fundamentale, fără de care nu poţi să fii lider. Impresionat de performanţele pe care le obţine Krebs cu oamenii de business la cursurile sale de leadership ecvestru, după ce şi-a obţinut el însuşi diploma de trainer, lui George i-a venit ideea să importe acest concept în România.

Stabilit astăzi în România, George consideră că noţiunea de lider e foarte prost înţeleasă. Oamenii presupun că lider e cineva autoritar. În realitate, leadershipul înseamnă ca oamenii să te urmeze pentru că le eşti de folos. „Ei simt dacă doar gura e de tine şi dacă nu îţi pasă de ei”, punctează Corina Ciobanu, celălalt trainer de la Horseeye.

„În lumea animală sunt puţine cazuri în care liderul se impune prin forţă”, comentează George. Chiar şi la lei sau la alte grupuri de animale care au un şef al clanului există leoaica alfa, care ştie cum se vânează şi îi învaţă pe ceilalţi. După ea se duc leii la apă. Un astfel de lider serveşte întotdeauna celorlalţi şi se sacrifică în interesul lor. La cai este la fel. Foarte rar se întâmplă ca un animal dominant să se impună prin forţă. De cele mai multe ori, o iapă alfa îi separă şi opreşte conflictele, îi duce la adăpat sau să mănânce. Caii îl recunosc pe liderul care are o autoritate nedobândită prin forţă, vehemenţă sau zgomot.

Să te aştepţi la lucruri bune

Un cal, chiar şi nedomesticit, caută interacţiunea cu alte animale sau cu omul. George şi partenera sa, Corina, şi-au dat cel mai bine seama de asta în mlaştinile din Camargue, când s-au apropiat de o herghelie de cai sălbatici şi au avut curajul să se plimbe printre ei. „Ne-am dus acolo şi noaptea, iar caii tot au venit la noi. Ei sunt prevăzători, dar nu se aşteaptă la nimic rău.” Amintirea vine să completeze viziunea celor doi despre leadership: Trebuie să te aştepţi la lucruri bune. „Când construieşti o relaţie de încredere, calul ştie că în prezenţa ta n-o să i se întâmple nimic rău. Acest sentiment nu poate fi transmis pe cale raţională, ci doar având o inimă curată.”

La baza de călărie Arkadia de la Snagov, unde George îşi ţine seminariile de învăţare experienţială se poate observa că rolurile pe care le au caii pot fi destul de uşor asimilate cu rolurile pe care le au oamenii. Caii cu care se lucrează aparţin unor profesionişti, sunt cai de sport, nu de agrement. Au forţă, personalitate sunt antrenaţi, trataţi bine fizic şi psihic. Cursanţii tind să creadă că Safir – un cal jucăuş, care degajă exuberanţă – este liderul grupului. Doar la o privire mai atentă îl descoperă pe Carlos, un cal mai sobru şi cu o atitudine mai rezervată, care îi separă în caz de conflict şi care îi protejează pe toţi cei cinci cai din arenă. „Mulţi confundă liderul cu jokerul, iar acest lucru se întâmplă şi la oameni. Tinzi să crezi că acela care vorbeşte mai tare şi mai mult este liderul. În realitate nu e aşa”, spune Corina. Unii aleg cai nărăvaşi, alţii cai serioşi, şi descoperirea motivaţiei pentru care au făcut alegerea face parte din lecţie.

Fără mască

Cursul de leadership prin cai speculează exact acele similitudini de comportament între oameni şi cai. Când interacţionăm unul cu altul, de fapt, interacţionăm cu măştile noastre sociale: „eu cum vreau să par, cu tine, cum vrei să pari”. Suntem în sfera aparenţelor, a prefăcătoriei, a convenţiilor. Societatea, dar şi cultura organizaţională a companiilor îţi transferă nişte frici şi te transformă în aşa fel încât ajungi să fii preocupat doar de cum trebuie să arăţi, de cum trebuie să te comporţi”, spune George Leca. „Nu mai ştii de ce eşti nefericit, pentru că nu mai ajungi la sinele tău. Relaţia cu un cal te obligă să îţi scoţi masca şi să rămâi aşa cum eşti de fapt”, precizează Corina. Trainingul experienţial se adresează celor care conduc oameni, lucrează în echipe sau în vânzări, tuturor celor care vor să fie mai convingători. O zi de seminar e compusă dintr-o serie de exerciţii menite să evidenţieze competenţele cursanţilor în materie de leadership. Pe lângă pregătirea teoretică, timp de mai bine de patru ore însumat, lucrurile se întâmplă chiar în arenă, în relaţia cu caii. Cursanţii au ca obiectiv să convingă un cal să meagă cu ei pe o anumită distanţă sau să păşească peste un obstacol. „Tragi calul după tine; calul nu merge. Din instinct, te dai doi paşi înapoi”, povesteşte Corina. În relaţie directă cu animalul se verifică cel mai bine capacitatea de a fi clar şi de a dori să comunici ceea ce vrei, de a fi prezent sută la sută, de a şti când să pui presiune şi când nu. Se vede foarte bine când ţi-a fost teamă, când ai fost slab, când n-ai convins. „Aşa se verifică cel mai bine poziţionarea ta ca lider, dacă reuşeşti să conduci prin exemplu, participativ sau prin presiune, dacă împingi din spate sau tragi oamenii după tine”, completează George.

Un lider nu e pentru totdeauna

Un seminar de leadership experienţial se desfăşoară în 8 sau 10 oameni, iar cursanţilor li se cere să se autoevalueze înainte şi după exerciţii. „Oamenii obişnuiesc să spună: Eu sunt un astfel de lider. Dar un lider va fi mereu contestat de ceilalţi şi nu va putea aplica un singur stil de leadership în orice fel de situaţie. Va trebui să se adapteze, pentru că oamenii au nevoi diferite în momente diferite”, spune George.

Chiar dacă participanţii pot fi la început sceptici sau uşor indiferenţi, după primul exerciţiu dispare orice urmă de blazare. Mulţi descoperă ce înseamnă smerenia, ce înseamnă să fie modeşti, permiţând celorlalţi să îi cunoască şi să lege o relaţie. Carismaticii, falşii lideri, sunt puşi la încercare printr-o astfel de interacţiune şi ajung să îşi dea seama ce e cu adevărat valoros. „Sunt impresionaţi de puterea cailor, de statura şi frumseţea lor, de dinamica dintre ei. Un om nu poate să domine un cal, dacă animalul nu se lasă dominat.” Şi sentimentul de frică dispare pentru că avem de-a face cu un animal foarte generos. „Îţi dă mult curaj când vezi că e dispus să-ţi facă pe plac şi te încurajează. Te obligă să fii acolo, să nu te mai gândeşti la alte lucruri. Te face să fii sută la sută prezent, aşa cum ar trebui să fii şi în actul de leadership.”

Exerciţiile pot fi adaptate şi obiectivelor individuale, dar şi unora de echipă. Patru oameni primesc ca task să conducă un cal fără să îl atingă. Ei descoperă curând că degeaba comunică direct animalului, dacă nu comunică între ei. Trebuie să se coordoneze ca să reuşească să îl convingă. Exerciţiile pot fi compuse şi cu scopul de a elimina deficienţele de comunicare ale copiilor cu probleme, iar cei doi traineri, acreditaţi EAHAE (European Association For Horse Assisted Education), intenţionează ca asistaţi de un pedagog sau un psiholog să înceapă astfel de cursuri de anul viitor.

Articol preluat din Revista Cariere de mai. Pentru detalii legate de abonare, click aici