Jurnalul de calatorie (II) al lui Joaquin Bonilla: Ametitorul Hong Kong (Fotogalerie)

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi fi trist la plecarea din Seulul pe care l-am descoperit: cu oameni frumosi si cu un extraordinar stil de viata. Insa calatoria trebuia sa continue si entuziasmul pentru Hong Kong incepuse sa creasca.

Totul a inceput in dimineata zborului catre Beijing si in final la Hong Kong. Inainte sa pun piciorul in acest oras, am fost contactat de o lume interesata sa afle despre fantasticul bistro din Seoul, Itaewon, numit si “Atelierul pasiunilor”.

Sa zbori de la Seoul la Hong Kong nu este o calatorie usoara, si trebuie sa recunosc ca a fost o experienta destul de socanta sa ajung in Beijing dupa extravagantul aeroport din Seoul. Aeroportul vazut din avion arata exact ca spatele unui dragon, un design fascinant, dar care la aterizare se schimba cu totul. O cladire imensa, goala, putini calatori si frumusetea oamenilor din Seoul parca se evapora. Erau semne ca timpul pentru decolare sosise.

Zborul s-a desfasurat intr-un cadru peisagistic deosebit, dezvaluind magnific toate insulele care “pluteau” in pace… Zgarie-nori care parca impungeau aceste insule. Entuziasmul s-a declansat odata cu sosirea la Ritz Carlon, care este cel mai inalt si cel mai nou hotel din lume, parca aparut de nicaieri. Aeroportul prinde viata in Hong Kong, data cu propria-i miscare si agitatie, ceea ce ma duce cu gandul ca ma voi simti bine in acest loc.

Read this story in English

Zona de taxiuri este impartita pe culori, fiecare cu zona sau destinatia sa: tinutul continental, cel insular si partea cu lumea Disney. M-am urcat intr-un taxi care mergea pe continent, datorita faptului ca eram cazat la niste apartamente numite City Gate, chiar langa port. Din ce auzisem, apartamentele erau situate chiar pe acoperisul unui Mall, intr-adevar o mare tentatie de ma “inchide” in nenumaratele magazine, in loc sa vizitez. In cele din urma senzatia de a conduce printre podurile super tehnologizate care conecteaza atat de multe piese din acest magnific puzzle care este Hong Kong-ul a fost cu adevarat o incantare. Sosirea la City Gate a fost o experienta unica, nu numai datorita nivelului ridicat de caldura si umiditate, dar mai ales pentru ca orasul avea propria lui caldura si pur si simplu am iubit acel moment. Apartamentul avea o vedere perfecta a golfului din Hong Kong, cu semnatura zgarie-norilor, barcilor si elicopterelor, care, intocmai tantarilor, calatoreau spre tarm, transportand pe cei care-si permiteau acest gen de experienta. Hong Kong este un loc care poate fi diferit din atat de multe puncte de vedere, iarasi depinzand de cat de mult iti poti permite sa cheltuiesti.

Noaptea, orasul e magic! (urmatorul slide)

Dupa cateva minute eram deja pregatit sa merg sa descopar orasul, sau cel putin sa descopar ce intentionam sa vad… si anume privelistea nocturna! Primul lucru din itinerariu, care la fel de bine putea constitui singura experienta din acea zi, a fost sa fac o scurta plimbare pana la port, si sa asist la spectacolul de lasere care intr-adevar ofera o perspectiva unica auspre Hong Kong-ului. Ideea de a traversa pe insula si sa vizitez mai mult a fost greu de respins. Exista optiuni in Hong Kong, fie ca este vorba de ferry-boat, fie de taxi, si aici n-am avut nici un fel de dubiu ca ferry-boat-ul era cea mai buna alegere. O scurta plimbare cu feribotul schimba totul, alternarea culorilor si marimii show-ului luminos facand ca sosirea la destinatie sa nu dureze mai mult de 10 minute. Totul devine o mixtura intre New York si Seoul la un loc si ofera o panorama care-ti taie respiratia.

Dupa cum am mentionat si mai devreme, exista atat de multe optiuni de a vizita, in Hong Kong totul este sus… ridicat… inalt, si o optiune “locala” este sa te plimbi de-a lungul podurilor special proiectate pentru a te simti bine intr-o promenade. Partea cea mai amuzanta sunt scarile rulante. A fost prima data cand vedeam scari rulante in plina strada, care te duceau in diverse directii de unde puteai descoperi viata de noapte a orasului. Alegerea mea a fost Soho, unde totul se intampla, coloreaza, aromatizeaza… si unde oameni de toate nationalitatile se intalnesc sa se simta bine impreuna. Din nou, la fel ca si in Seoul, totul s-a petrecut dupa 10 seara, de la cumparaturi la o cina placuta si cocktail-uri suprinzatoare. Mai greu a fost sa ma decid ce sa mananc si unde sa beau, si dupa cateva intrebari, s-a “ivit” un local thailandez cu un décor incantator si peretii deschisi, de unde te puteai bucura de privelistea urbana a orasului. Incet, incet cu ajutorul cocktail-urilor parca si caldura incepea sa dispara.

In Hong Kong nu trebuie sa mergi doar intr-un singur loc. Exista atat de multe optiuni incat ideea de a “spera” la un bar sau restaurant nu este raspunsul. Unul… doua… trei cocktail-uri plus 6 ore de zbor au marcat momentul pentru un somn bun, in timp ce ma bucuram de una dintre cele mai fascinante privelisti din lume. Acesta a fost sfarsitul celei de-a patra zi a mea pe continentul Asiatic.
A cincea zi a inceput devreme cu o dimineata noroasa, si totusi peisajul era… cum numai un oras ca Hong Kong poate oferi. Aveam de ales intre a vizita magazinele si faimoasele magazine false, dar cu toti designerii locali, si faptul ca locuiam pe acoperisul unuia dintre cele mai mari mall-uri din Hong Kong am scos aceasta varianta din planurile mele…. Oricum niciodata nu prea am fost un fan al “falsurilor”. Acea zi trebuia sa fie magica si incarcata de energii pozitive si raspunsul era o vizita la marele Buddha… uau! Nu-mi venea sa cred ca eu chiar voi vizita acel loc, visam la acest lucru inca de cand citeam carti si vizionam filme despre el. Modul optim de a ajunge acolo este cu metroul, care este intr-atat de bine interconectat, incat ma facea sa ma gandesc ca in Hong Kong, in ciuda vremii si a ploilor destul de dese, oamenii nici macar nu apuca sa vada lumina zilei cand calatoresc. Din nou sus si jos, coridoarele electrice si o vibratie urbana mareata te duc la ultima statie de unde poti lua funicularele pe deasupra muntilor pentru a ajunge la Marele Buddha.

Hong Kong alege pentru tine traseele de trait (urmatorul slide)

Supriza… funicularele erau inchise, urmatoarea varianta fiind o cursa de autobuz pe care as fi putut-o refuza cu usurinta! 45 de minute intr-un nesfarsit sir de serpentine in sus si-n jos si decorul mi-a amintitde drumul prin padurea de nori din Costa Rica… Intr-un final Marele Buddha isi facea aparitia, flancat de o micuta gradina din piatra si marmura, dar si de luptatori chinezi. Este dificil sa scrii despre aceasta experienta, deoarece nu te poti opri din contemplat, si pe masura ce te apropii de baza realizezi ca pentru a ajunge in acel loc, trebuie sa urci… si sa urci… si urci…
Se parea ca de cand am ajuns in Hong Kong, totul trebuia sa mearga ori in sus, ori in jos, niciodata transversal. Este un efort care-ti marcheaza viata… frumusetea, energia, incarcatura spirituala de a fi in fata, dedesubtul, dinainte si inauntrul marii statui a lui Buddha este o experienta extraordinara. Viata este alcatuita din dorinte pe care ni le punem, la care ne rugam sau pe care pur si simplu ni le dorim, dar care nu se pot intampla toate in decursul unei vieti. Credinta oamenilor ajunsi acolo se transmite tuturor si dintr-o data totul devine o experienta spirituala indiferent de religia fiecaruia.
Este timpul sa-mi iau ramas bun, sa-mi prezint omagiile marelui Buddha si sa imi continui ziua spirituala vizitand un templu budist. O vizita in orice templu budist fara a cumpara si arde tamaie, oferita lui Buddha si a te ruga sau a-ti pune o dorinta… aici nimeni nu te judeca, nimeni nu se uita la tine. Este un timp petrecut pentru a medita la sine si la cei pe care-i iubesti. Templul a fost parca tot ceea ce-mi doream, colorat si plin de energie mistica.
Odata ce dupa-amiaza s-a instalat, vremea s-a ameliorat dupa o ploaie relativ scurta si era timpul sa revin la niste experiente mai “pamantene”, deci iata-ma in inghesuiala din Hong Kong. In lipsa funicularelor, autobuzele erau acolo, desi parca dupa ultima experienta si dorinta de a-mi pastra itinerariul si de a ma simti bine cat mai mult timp, da, am luat un taxi, urmat din nou de lungul traseu al metroului. Se spune ca acasa este locul unde se afla inima ta, si in acel moment in inima mea nu mai era Seul, sau Bucuresti, sau nici macar dragul meu Mexico City… inima mea era in Hong Kong.

Si deci, odata intors acasa erau atat de multe variante, fiecare cu experienta ei proprie, dar trebuie sa recunosc ca m-am “predat” unei dintre cele mai vechi pasiuni ale mele… shopping-ul! A locui deasupra unui mall este rau… foarte rau! Este dureros, dar in acelasi timp si placut si intr-adevar am mers si m-am plimbat si am “cules” vibratia experientei numita Noesa, care este de fapt un laborator german din Berlin cu o reprezentatie in Hong Kong. Daca Noesa este pe bune sau nu, asta nu mai stiu, dar povestea din spatele produselor de infrumusetare care schimba si “afecteaza” frumusetea interioara pentru a o aduce la acelasi nivel cu aura si energia ta este un concept caruia greu ii poti rezista. Se adreseaza acelora care cred si se pot bucura de ceva diferit, si uite-ma numarandu-ma printre aceia si facand parte din asta.
La aparitia noptii vibratia s-a transferat atat de repede catre lumini si inapoi la privelistea oferita de Hong Kong, incat se cerea o vizita la The Peninsula, la unul dintre cele mai vechi hoteluri din Hong cu ale sale imprejurimi si décor luxos.

Next stop: Vietnam

Ceea ce noaptea oferea si eu am acceptat bucuros au fost bauturile servite in timpul cinei, luxul si traditia. In drumul spre casa plimbarea lunga din port si timpul in care am admirat peisajul din nou au transformat cea de-a cincea noapte intr-una uimitoare.

Era pentru prima oara cand aveam parte de cel mai neplacut masaj cu cele mai bune rezultate. Aceasta zi era ultima, inainte de plecare catre Vietnam, si deci imi doream mai multe de la Hong Kong, si fara odihna si timp prea mult la dispozitie, am reluat traseul “zidurilor” din Soho la caderea noptii. Vroiam ca dintr-o noapte foarte scurta sa ma simt bine cu ceea ce ofera Hong Kong-ul cel mai bine, si anume privelistea. Era timpul sa merg de-a lungul dealurilor, dar m-am decis sa ma plimb si acesta e momentul cand planurile s-au schimbat din nou. Mai multe magazine cu muzica buna, patroni hazlii si bauturi bune inca erau deschise, si aici am luat contact cu moda din Hong Kong. As vrea sa adaug ca, daca esti barbat si marimea de la pantofi este mai mare de 42.5, niciodata nu-ti vei gasi incaltari in Hong Kong.

Urmatoare destinatie: Vietnam, Hanoi, cu oprire prin Halong Bay…

Joaquin Bonilla este Executive Creative Director/Managing Partner at Wunderman