Ingredientele-cheie ale unei vieţi împlinite

Martin Seligman, un pionier al psihologiei pozitive, (termen introdus ca atare de Maslow), nu doar că a dezvoltat o teorie despre oamenii fericiți, ci abordează subiectul prin metodă științifică. Cu ajutorul unor chestionare exhaustive, Seligman a aflat că oamenii cei mai mulțumiți, optimiştii, sunt, de regulă, cei care posedă un set unic de „trăsături puternice”: umanismul, cumpătarea și perseverenţa.

Viziunea lui despre fericire combină virtuţile morale descrise de Confucius, Mencius și Aristotel cu teoriile psihologiei moderne despre automotivaţie. Fericirea descrisă de el are trei stadii, care pot fi atinse de oricare dintre noi: o viață plăcută, o viaţă bună și o viaţă împlinită.

O viaţă plăcută ne este la îndemână dacă ne împlinim micile bucurii: în compania cuiva drag, prin conexiunea cu mediul natural și prin satisfacerea nevoilor organismului. Putem rămâne în această etapă pentru totdeauna sau putem trăi o variantă îmbunătățită, numită chiar așa ‒ viață bună. Pentru aceasta trebuie să descoperim care ne sunt virtuțile și atuurile care ne fac unici și să le folosim în mod inteligent pentru a dobândi bunăstarea.

Geniul teoriei lui Seligman este că împacă două opinii contradictorii despre fericire: abordarea individualistă, care ne încurajează să avem grijă de noi înșine și să ne cultivăm pasiunile, cu abordarea altruistă, care merge dincolo de individualism și propune sacrificiul personal pentru un scop aflat dincolo de propriul interes.

Psihologia pozitivă distinge trei aspecte ale fericirii: plăcerea, implicarea și sentimentul de apartenență. Plăcerea poate veni din momentele agreabile petrecute cu ceilalți și din capacitatea de a fi prezenți, aici și acum. Implicarea înseamnă concentrare și dedicare totală într-o activitate, indiferent de natura ei. Apartenenţa este starea aceea în care contribuim, prin ce facem, la un scop moral mai înalt decât unul individual: o cauză a unui grup social, a unei organizații, mișcări, sistem etc.

Bunătatea este definită, în termenii lui Seligman, ca angajament total, ce presupune renunţarea la orgoliu. Manifestarea ei produce un tip de satisfacție diferit de plăcere. Mulțumirea, în acest caz, vine din folosirea propriilor atuuri pentru rezolvarea unei probleme, în special în serviciul altora.

Cum ne putem folosi atuurile și virtuțile pentru a trăi o viață cu sens? O viaţă trăită cu sens presupune autocontrol și acţiune. Efort real, recompensat de o fericire superioară. Exemple am găsit nenumărate în ediţia print a revistei noastre de decembrie-ianuarie. Am adus înadins, în paginile ei, oameni care şi-au creat un scop din a îmbogăți viețile altora, prin forţe proprii, prin cunoştinţele și virtuțile lor.

Oamenii despre care am scris au ajuns la nivelul următor: ei își folosesc calitățile în serviciul celor care au nevoie şi, astfel, contribuie la ceva mai presus de ei înşişi. Revista, ca o tolbă încărcată de povești, vă așteaptă deja la chioșcuri.