Horia Păun, preşedintele FR Baschet: “E o strânsă legătură între organizarea unei echipe de baschet și managementul într-o companie”

Aţi fost sportiv de performanţă mulţi ani de zile, în cadrul secţiei de baschet de juniori şi seniori. Cum arăta viaţa dumneavoastră în acea perioadă?

Viața de sportiv este definită prin disciplină și multe compromisuri. Programul meu zilnic consta în două antrenamente, de câte două ore, pe care reușeam sa le îmbin cu orele de la facultate. La toate acestea se adăugau cantonamentele din vară și iarnă, care durau trei săptămâni fiecare, ce mă pregăteau pentru turneele amicale sau oficiale, interne sau internaționale. Campionatul Naţional începea în septembrie și se termina în mai. Şi deși sportul de performanță înseamnă foarte puțin timp liber, perioada în care am fost sportiv a fost cea mai frumoasă din viața mea.

Ce înseamnă să faci sport de performanţă? Cum te schimbă asta ca mentalitate?
Performanța înseamnă în primul rând disciplină, mai exact plierea pe un program strict care include respectarea unei diete speciale, controale medicale regulate, recuperări în caz de accidentare, şi aşa mai departe. Sportul, în general, stă la baza unui caracter puternic. Pentru că ești într-o permanentă competiție cu tine însuți, în primul rând, cu coechipierii și adversarii, în al doilea rând. Apoi, este vorba şi despre integrarea într-o echipă, încrederea pe care o capeţi atunci când atingi rezultate concrete. Asta te transformă.

Aţi trecut apoi la antrenorat. Cum v-aţi caracteriza stilul de antrenament? Care credeţi că sunt cele mai eficiente metode de a impulsiona un copil sau adolescent să facă sport de performanţă?
Ca antrenor, am încercat mereu să insuflu echipei mele nu doar dorința de a câștiga sau de a fi cei mai buni, dar am pus mereu pe primul plan fair-play-ul, respectul față de antrenori, colegi de echipă și adversari. În ceea ce privește metodele de antrenament, acestea sunt astăzi extrem de diferite față de cele de acum zece ani. În orice caz, repetiția și antrenamentele individuale trebuie sa stea la baza oricărui antrenament, indiferent de metodele aplicate.

Baschetul este eminamente un sport de echipă. Le-a fost greu celor pe care i-aţi antrenat să înţeleagă conceptul acesta, de echipă?
Am preluat și antrenat grupe de juniori care jucau deja de patru ani baschet, astfel că erau obișnuiți cu jocul de echipă. Am încercat, însă, să le insuflu noi principii si valori; mi-am dorit să descopere bucuria și entuziasmul jocului.

Ce calităţi credeţi că trebuie să aibă un bun antrenor?
În primul rând, un antrenor are nevoie de tact psihologic, şi abia apoi apoi de pedagogie. Spun asta pentru că pe lângă calitățile tehnice, un antrenor trebuie să-și cunoască jucătorii și să știe cum să-i motiveze, să fie exigent, dar, totodată, și maleabil. Apoi, nevoia permanentă de a te documenta, de a fi la curent cu cele mai noi metode de antrenament, de a identifica oportunități, toate acestea descriu un bun antrenor. La baza acestora stă, bineînțeles, pasiunea pentru ceea ce faci.

La un moment, v-aţi îndreptat către mediul corporatist. Cum a fost pentru dumneavoastră această trecere, de la lumea sportului la statutul de angajat în multinațională?
A fost o provocare întrucât am realizat faptul că am intrat într-o altă lume, care avea să mă schimbe definitiv. Am avut însă dorința de a mă adapta și de a reuși. Asta m-a ajutat nu doar să rezist, dar și să îmi construiesc o carieră.

V-a lipsit sportul, antrenoratul?
Mi-a lipsit în primul rând competiția sportivă, apoi colegii și prietenii.

Aţi găsit vreo legătură conceptuală între acest mediu, corporatist, şi sport?
Desigur. Există o strânsă legătură între organizarea unei echipe de baschet și managementul echipei dintr-o companie. Apoi, dorința de a te afirma, de a fi cel mai bun, spiritul de învingător, exemplul liderilor, care joacă rolul de antrenori, sunt lucruri pe care le întâlnești atât pe teren cât și în mediul corporatist.

Pe dumneavoastră ce v-a ajutat în cei şapte ani de companie? Ce funcţie aţi avut, de ce anume v-ati ocupat?
În prima companie la care m-am angajat am pornit de la entry level, în cadrul departamentului de marchendasing, apoi am reușit să avansez, treptat, până am ajuns regional sales manager în cadrul aceluiași departament. Apoi am ocupat funcția de team sales manager în cadrul unei companii de distribuție pentru un mare producator de articole sportive.

Dumneavoastră sesizaţi legătura dintre un sportiv obişnuit şi unul care va ajunge să facă performanţă? Care este diferenţa sau aceasta nu există? Oricine îşi doreşte poate face performanţă dacă urmează anumiţi paşi?
Dacă există talent și pasiune, oricine poate să facă performanță. Bineințeles, în cazul baschetului mai sunt și alte criterii importante, dar nu neapărat necesare, cum este constituția fizică. Există și alți factori externi care contribuie la formarea unui jucător bun: antrenorii, coechipierii și, nu în ultimul rând, familia, care trebuie să înțeleagă că sportul nu înseamnă renunțarea la studii și că aceste două lucruri se pot îmbina și completa reciproc.

Care a fost momentul dumnevoastră ca sportiv, atunci când v-aţi simţit împlinit? Nu trebuie să fie neapărat un titlu, ci un moment pe care l-aţi perceput aşa.
E dificil să menționez doar un moment, pentru că o carieră în sport înseamnă numeroase etape de care treci și care aduc, cu sine, împlinirea: trecerea de la juniori la seniori, apoi promovarea în prima Ligă, transferul la o echipă de club și așa mai departe. E adevarat ca emoția cea mai puternică o resimți atunci când se cântă imnul național și îți reprezinți țara.

Ştiu că v-aţi retras din activitatea competiţională în urma unei accidentări. Cum aţi depăşit acest moment şi ce v-a susţinut cel mai mult?
Accidentările fac parte din viața oricărui sportiv, fie că sunt accidentări ușoare sau accidentări care compromit cariera de sportiv. În orice situație, trebuie sa fii pregatit și e bine întotdeauna să ai alternative. Pentru mine această alternativă s-a concretizat prin terminarea unei facultăți (ANEFS), antrenoratul post-accidentare și, în final, intrarea în mediul corporatist.

Ce aţi învăţat despre dumneavoastră din acest episod?
Am învățat că oricând se poate întâmpla ceva neprevăzut și că nimeni nu este de neînlocuit, dar cel mai important este să fii pregătit și să ai alternative. Iar școala este foarte importantă pentru orice sportiv, deoarece ea îți poate deschide uși dacă dorești sau ești nevoit să pui punct carierei sportive.

Care credeţi că sunt principiile pe care le asimilezi din practicarea sportului şi care te ajută şi în celelalte aspecte ale vieţii?
Toată lumea trebuie să conștientizeze faptul că sportul înseamnă nu doar disciplină, ci și spirit de echipă, competitivitate, dorința de a te autodepăși, respect față de antrenori și adversari, organizare strictă a timpului. Toate aceste lucruri se reflectă și în viața de zi cu zi, în viața personală și profesională. Să nu uităm și de caracterul social al sportului, și de faptul că acesta te învață să ai abordări diferite ale antrenorilor pe de o parte, și ale colegilor de echipă pe de altă parte. La fel se întâmplă și în companii, cu colegii de departament, de exemplu, sau cu cei din conducerea companiei.