Greșeli pe care creierul le face zilnic, involuntar. Cum le prevenim?
1.Ne înconjurăm cu informații care se potrivesc convingerilor noastre
Avem tendința să ne placă oamenii care sunt de acord cu noi. Dacă suntem de acord cu convingerile cuiva, este foarte probabil să devenim și prieteni. Subconștientul începe o luptă cu cei care nu sunt de acord cu părerile noastre și începem să ignorăm și să respingem ideile lor. Acest lucru se întâmplă deoarece noi suntem deja înconjurați de oameni care gândesc la fel și nimeni și nimic nu pare să ne schimbe convingerile. Acest fenomen se numește „confirmare de idei” (confirmation bias) și se aseamănă foarte mult cu „iluzia frecventă” (frequency illusion). Aceasta din urmă apare când, de exemplu, cumpărăm o mașină nouă și dintr-o dată o vedem peste tot. Sau când o femeie gravidă observă brusc alte femei gravide peste tot. Este o experiență care dovedește că creierul nostru caută informații de același tip, iar noi credem că facem o constatare obiectivă a frecvenței acestor evenimente.
2.Ne facem griji pentru ceea ce deja am pierdut
Un termen des folosit de specialiști pentru a ilustra această greșeală pe care o facem subconștient este acela de „cost irecuperabil” și nu se referă doar la monetar, ci și la timp și efort. Motivul pentru care nu putem ignora costurile, chiar dacă acestea au fost deja plătite, este că noi resimțim mult mai puternic pierderea decât câștigul. Lucrul de reținut este aceasta: nu se poate obține această investiție înapoi. A dispărut. N-o lăsa să-ți întunece judecata în orice decizie iei în acest moment, las-o să rămână în trecut.
3. Luăm decizii bazate pe efectul de ancorare
Dan Ariely este un economist comportamental care vorbește despre iraționalitatea creierului uman atunci când este vorba de a lua decizii. El ilustrează foarte frumos această greșeală din gândirea noastră, cu multe exemple. Efectul de ancorare, în esență, funcționează astfel: mai degrabă decât a lua o decizie bazată pe valoarea pură a investiției (timp, bani etc.), luăm în calcul valoarea unei opțiuni doar prin comparație cu o altă opțiune.
4. Credem în amintirile noastre mai mult decât în fapte
Faptul că trăim din amintiri este foarte greșit. Totuși, avem tendința de a le favoriza inconștient. Ori de câte ori este posibil, uită-te la fapte. Examinează datele. Nu lua o decizie bazată pe instinct fără cel puțin a explora datele primului obiectiv.
5. Acordăm multă atenție stereotipurilor
Mintea umană este atât de legată de stereotipuri și așa distrasă de descrieri vii chiar și atunci când sfidează logica. Evident, este normal să fim și iraționali, și să gândim logic. Cu toate acestea, fiind conștienți de capcanele în care cădem de multe ori atunci când luăm decizii, cel puțin le putem recunoaște și le putem evita.
Cum putem evita greşelile de gândire?
Psihologul Daniel Kahneman, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în cogniție și pionier al economiei comportamentale susţine că gândirea umană este controlată de două sisteme: sistemul 1, pe care îl numeşte „thinking fast” (gândire rapidă) este inconştient, intuitiv şi nu necesită efort voluntar sau control, pe când sistemul 2, denumit „thinking slow” (gândire lentă) este conştient, foloseşte raţionamente deductive şi necesită mult efort. Doar dacă ne înţelegem punctele slabe vom fi mai pregătiţi să identificăm greşelile de gândire, chiar dacă nu le vom putea evita întotdeauna. Pentru a contracara erorile „sistemului 1” de gândire există, în principiu, o soluţie simplă: recunoaşterea semnelor ce sugerează că ne găsim într-o situaţie delicată, încetinirea procesului de decizie şi apelul la „sistemul 2”. „Nu putem face asta tot timpul, dar atunci când este vorba despre o decizie importantă, trebuie să reflectăm şi să ne întrebăm dacă nu cumva cădem într-o capcană a gândirii”, spune psihologul Daniel Kahneman, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în cogniție și pionier al economiei comportamentale .
Un alt lucru pe care trebuie să-l luăm în seamă este faptul că folosirea „sistemului 2” implică un consum de resurse, iar în absenţa acestora, „sistemul 1” preia controlul. Un exemplu este oferit de un studiu efectuat în Israel asupra unui grup de 8 judecători ce au rolul de a decide eliberarea condiţionată a persoanelor condamnate. Decizia predominantă este respingerea solicitărilor de eliberare condiţionată, doar 35% dintre acestea fiind aprobate. Cercetătorii au descoperit că deciziile favorabile condamnaţilor sunt adoptate în mare parte imediat după pauza de masă a judecătorilor, rata aprobărilor scăzând apoi treptat, până la un nivel minim înregistrat chiar înainte de următoarea pauză de masă. Concluzia cercetătorilor a fost că judecătorii obosiţi şi înfometaţi tind să aleagă decizia cea mai comună, ce nu implică folosirea „sistemului 2”: respingerea cererii de eliberare condiţionată.
Chiar dacă ştim care sunt greşelile de gândire, nu suntem feriţi de ele. Sfatul lui Kahneman este să apelăm la prieteni. De ce? Pentru că oamenilor le e mai uşor să recunoască greşelile altora decât pe cele proprii. Discuţiile cu apropiaţii, folosind un vocabular ce cuprinde indicii ale greşelilor cognitive, ne vor ajuta să le evităm. „Scopul cărţii mele este acela de a ridica nivelul conversaţiei curente, de a face oamenii să gândească mai complex atunci când judecă deciziile altor persoane. Dacă am avea o societate în care oamenii folosesc un limbaj mai bogat atunci când discută despre aceste lucruri, cred că ea ar avea un efect indirect asupra deciziilor noastre, pentru că mereu ţinem seama de opiniile altora despre noi”, concluzionează Kahneman.