GOOD versus GOOD decisions
In esenta, a lua o decizie inseamna a face o alegere atunci cand ai minimum doua optiuni. Simplificand lucrurile, am putea spune ca avem de ales intre ce credem ca e corect si ce credem ca e gresit fata de un anumit sistem de referinta. Ceea ce as vrea sa impartasesc cu dv. se leaga de experienta manageriala din viata de zi cu zi, in care lucrurile nu sunt atat de simple si nu pot fi intotdeauna judecate clar in termeni de alb si negru, bine si rau, corect si gresit.
De multe ori in viata, asa cum observa si profesorul Joseph L. Badaracco intr-una dintre prelegerile de la Harvard Business School, suntem pusi in situatia in care trebuie sa alegem intre corect si corect. Acestea sunt adevaratele decizii dificile pe care ni le vom aminti toata viata. Si, ca sa ma fac mai bine inteles, dati-mi voie sa va dau un exemplu, folosindu-ma de cartea „Magicianul” a lui John Fowles.
Imaginati-va, asadar, ca sunteti primarul unui mic sat din Grecia aflat sub ocupatie nazista in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Doi copii, vrand sa faca pe eroii, au furat o mitraliera si au impuscat cativa soldati germani. Au fost prinsi. Locotenentul care conduce forta de ocupatie e furios si, vrand sa dea un exemplu, aduna in piata din fata primariei tot satul. Se indreapta catre dv. cu o mitraliera in mana si va spune: „Ori ii executi pe acesti doi criminali, ori soldatii mei vor trage in multime”. Aveti de ales intre doi sau o suta de oameni. Daca nu executati ordinul, satul va fi decimat, inclusiv familia dv. Daca il executati, va transformati intr-un criminal si in plus, prin mesajul pe care-l transmite gestul dv., distrugeti „spiritul” satului. Nu veti fi cu nimic diferit fata de forta de ocupatie. Ce faceti?
O parte dintre dv. vor spune ca este un caz extrem si ca noi nu ne vom intalni niciodata cu astfel de situatii. Chiar daca nici pe departe la fel de dramatic, va dau un alt exemplu, cu care, eu unul, cel putin, m-am intalnit de doua ori pana acum, de-a lungul experientei mele manageriale.
Deciziile pe care ti le vei aminti toata viata
Imaginati-va ca intr-o seara primiti un telefon de la cel mai vechi om din companie. E foarte probabil ca in acesti ani, de cand lucrati impreuna, i-ati cunoscut familia, stiti care ii sunt aspiratiile si obiectivele personale. Plin de emotie, va spune ca a reusit, in sfarsit, sa-si gaseasca casa la care viseaza de multa vreme si ca e pe cale sa faca un imprumut sa o cumpere. E mai scumpa decat se astepta, si-si va cheltui toate economiile, dar… e casa visurilor lui. De vreme ce va cunoasteti de atata timp si, va considera nu numai cel mai bun sef pe care l-a avut, dar si un „prieten”, a vrut sa fiti primul din companie care afla aceasta veste.
In acelasi timp, pentru ca a auzit niste zvonuri despre o iminenta restructurare in companie, va intreaba ce-l sfatuiti sa faca. Din pacate, zvonurile sunt adevarate si in companie chiar urmeaza o restructurare si stiti ca numele lui este pe lista. Acum, dv. ar trebui sa faceti ce e corect. Ce e corect?
Ca manager aveti datoria sa pastrati confidentialitatea informatiilor si nu puteti sa le divulgati pana cand departamentele de HR si Juridic nu fac toate demersurile necesare. Ca „prieten” ar trebui sa-l avertizati ca este pe cale sa intre intr-o situatie dificila si riscanta pentru siguranta familiei lui.
In plus, se presupune ca atunci cand cineva va intreaba ceva, ar trebui sa-i spuneti adevarul, nu?
Acestea sunt adevaratele decizii dificile pe care ni le vom aminti toata viata. Acestea sunt cazurile in care suntem nevoiti sa alegem intre corect si corect. Si nu sunt doar aspecte interesante despre care merita sa discutam ca exercitiu intelectual, ci sunt probleme manageriale care apar in organizatii si pe care oamenii le urmaresc si le observa cu foarte mare atentie. De ce?
Pentru ca atunci cand trebuie sa alegeti intre corect si corect, cand trebuie sa indicati care sunt realele prioritati, este momentul in care valurile, mastile pe care le purtam cu totii, intr-o masura mai mare sau mai mica, dispar. Este momentul in care oamenii inteleg mai bine cine sunteti cu adevarat, cat de multa incredere pot avea in dv. si care sunt regulile jocului.
Cred ca va intrebati ce e de facut in astfel de situatii? Ei bine, profesorul Badaracco recomanda patru dimensiuni pe care trebuie sa le luam in calcul atunci cand suntem pusi in fata unei astfel de decizii.
Prima dimensiune se leaga de consecintele deciziei, de cine va castiga si cine va pierde, de care sunt costurile, care sunt beneficiile si care sunt riscurile.
A doua dimensiune se leaga de drepturile individuale pe care nu le putem incalca.
A treia dimensiune se leaga de caracter, de constiinta, de integritate, de principii si valori personale, de implicatiile deciziei pe termen lung.
A patra dimensiune se leaga de imaginatie si solutii creative, de asumarea riscului si dorinta de a pune la indoiala status-quo-ul. In incheiere, as vrea sa mentionez trei lucruri.
In primul rand, cele patru dimensiuni nu pot fi separate. Ele se echilibreaza reciproc. Daca ne gandim doar la consecinte, putem ajunge in situatia in care incalcam drepturi individuale. Daca ne gandim doar la drepturi individuale, mai ales in situatia actuala cand, in tari ca SUA, ele sunt duse la extrem, putem ajunge intr-o situatie fara iesire. Daca ne gandim numai la propria constiinta, v-as intreba ce va face sa credeti ca integritatea dumneavoastra este mai presus de consecintele deciziei si drepturile individuale ale altor oameni. Daca ne gandim numai la solutii creative si riscuri asumate putem ajunge in situatia in care incalcam legea. In al doilea rand, cele patru dimensiuni sunt valoroase vehicule de comunicare. Nu credeti ca ar fi verosimil daca am spune oamenilor: „Am avut o situatie dificila. Ne-am gandit la ea cu seriozitate si am decis sa facem ce este in interesul majoritatii afectata de aceasta decizie”. Nu credeti ca oamenii ar intelege mai bine daca le-am spune: „Ne-am gandit mult la aceasta situatie dificila si data fiind organizatia care vrem sa fim, asta este ceea ce am decis” sau „A fost o decizie dificila, stim ca multora n-o sa le placa, dar a fost cea mai buna alegere in circumstantele actuale”. In ultimul rand va sugerez sa „testati” decizia pe care ati luat-o, inainte sa o comunicati, intrebandu-va:
Ati lua aceeasi decizie stiind ca ea ar fi publicata maine in cel mai citit ziar din orasul dumneavoastra?
Daca cei afectati de aceasta decizie ar fi copiii dumneavoastra, cum ati vrea sa fie tratati de cel care va lua decizia?
Cum credeti ca ar vrea sa luati aceasta decizie oamenii de al caror respect si de a caror admiratie va pasa?
