Efectul Pygmalion in management

Din punct de vedere psihologic, mediul in care un om traieste contribuie la formarea sa, ajuta la construirea caracterului si a modului de a percepe lumea care il inconjoara. La locul de munca, mediul este creat de politica organizatiei si de seful direct. Oamenii aleg o companie din motive diverse, insa de cele mai multe ori ei o parasesc dintr-un singur motiv – seful direct. Potrivit lui Mihai Teodorescu, Managing Partner la firma Area Training, acesta este inca un lucru care atesta faptul ca rolul managerului este vital pentru cei cu care intra in interactiune zilnic si cu care face schimb de idei, fata de care are anumite asteptari sau de la care cere explicit diverse actiuni.

Un studiu relevator

Efectul Pygmalion se refera exact la efectul pe care il au asteptarile celor din jur asupra noastra. In Statele Unite, la inceputul anilor '80, cercetatorii Robert Rosenthal si Lenore Jacobson au realizat cateva experimente cu un grup de profesori si elevii a 18 clase dintr-o scoala primara din San Francisco.

Initial, elevilor li s-a dat un test de inteligenta, iar dintre ei, cativa au demonstrat un potential intelectual mai mare decat restul. Cei doi cercetatori au ales apoi la intamplare, cate 20% dintre elevii fiecarei clase (numiti "bloomers") si le-au spus profesorilor ca acestia aveau un potential intelectual superior colegilor de clasa. Cei marcati nu erau diferiti cu nimic fata de ceilalti, insa profesorii nu au stiut acest lucru. Dupa o perioada de timp, toti elevii au sustinut din nou testul IQ, iar rezultatele au fost surprinzatoare. Cei prezentati profesorilor ca fiind superior dotati din punct de vedere intelectual chiar au avut o dezvoltare mai buna decat restul colegilor, iar cresterea coeficientului lor de inteligenta a fost de aproape doua ori mai mare.

Ce s-a intamplat? Se pare ca, prin ceea ce au spus, prin felul cum au spus si momentul cand au facut acest lucru, prin expresiile faciale, posturile si poate chiar prin atingeri, profesorii au transmis copiilor din grupul experimental sentimentul ca se asteapta la o performanta intelectuala superioara din partea lor. Comunicarea acestui lucru, impreuna cu posibilele schimbari ale tehnicilor de predare, se poate sa fi ajutat un "bloomer" sa invete, prin modificarea conceptului de sine, a expectatiilor privind propriul comportament si a motivatiilor sale. El si-ar fi putut schimba, de asemenea, modul de a invata si abilitatile.

Ceea ce au mentionat profesorii, in plus, a fost aceea ca-i gasesc pe elevii "speciali" ca fiind mai simpatici, mai iubitori si cu o personalitate mai stabila. Au fost si copii al caror IQ a crescut semnificativ, desi nu fusesera desemnati drept "bloomers", insa pe acestia profesorii nu i-au descris drept simpatici, iubitori sau stabili.

Legatura cu managementul

Exista manageri ce reusesc sa obtina rezultate in conditii grele, folosind aceleasi resurse, aceleasi conditii si aceiasi oameni ca si cei care au esuat. Exista cazuri in care schimbarea managementului nu imbunatateste lucrurile, ci le inrautateste. Multi lideri candva talentati nu-si mai pot realiza obiectivele si nu-i mai pot determina pe oameni sa-i urmeze, odata cu trecerea timpului.

La inceputul anilor '90, motivarea angajatilor a inceput sa devina obiect de studiu pentru specialistii in RU si sociologi. Amintindu-si de experimentul efectului Pygmalion in randul elevilor, acestia l-au aplicat pe un grup de angajati si manageri, iar rezultatele au fost asemanatoare. In cazul adultilor, diferenta consta in perioada de adaptare intre manager si subordonati, care este mai lunga, si in reactiile ceva mai agresive. In rest, efectele sunt asemanatoare. Daca seful considera ca oamenii sai sunt capabili, calificati si motivati, ei chiar se vor comporta astfel. Fireste ca in realitate lucrurile nu sunt atat de simple, dar un lucru sigur se intampla mereu: daca liderul isi desconsidera subordonatii, dupa foarte putin timp acestia vor renunta sa-l urmeze. "Am vazut foarte multi conducatori care isi tratau diferit subordonatii. Dupa un timp, cei carora nu li se acorda aceeasi atentie sfarsesc prin a parasi liderul sau prin a se revolta impotriva lui. La fel, managerii care se considera mult mai inteligenti si cu mult superiori celor pe care ii conduc esueaza in ceea ce isi propun. Nimeni nu va urma un conducator cand va simti ca acesta nu il pretuieste sau ca il desconsidera", explica Mihai Teodorescu.

O alta greseala este cea a managerilor care cred ca se pot folosi de subordonati pentru a obtine scopuri personale, precum evolutia in cariera sau diverse castiguri. Angajatii trebuie sa se simta utili si sa se bucure la randul lor de castiguri. Motivatia managerului si a subordonatilor sai trebuie sa fie aceeasi. Managing Partnerul de la Area Training mai crede ca este important nu numai sa le arati oamenilor ca iti pasa de ei, ci sa iti pese intr-adevar si sa fii dispus sa le daruiesti tot ceea ce stii si tot ce-i poate ajuta pentru a se autodepasi. Toate aceste lucruri se intampla pentru un scop comun, iar liderul trebuie sa si-l poata imagina in cel mai mic detaliu si sa-l comunice de fiecare data cand este nevoie.

De asemenea, oamenii trebuie responsabilizati. Un angajat care isi asuma activitatea si rezultatele obtinute este un om complet, care stie de ce munceste si mai stie ca nu exista altcineva care sa profite de pe urma efortului sau. In plus, managerului trebuie sa-i placa ceea ce face. Un lider care se afla in conflict cu sine insusi nu va reusi sa proiecteze in relatiile cu cei din jurul sau senzatia sigurantei si a starii de bine. El va instaura teama si va fractiona comunicarea, va crea confuzie, iar angajatii vor avea alte preocupari decat cele necesare activitatii.

Cum a aparut conceptul "Efectului Pygmalion"

Motivul efectului Pygmalion a aparut pentru prima data in anul 1916, cand celebrul scriitor si dramaturg irlandez George Bernard Show a publicat o piesa de teatru numita "Pygmalion". In 1964, cinematografia americana a adaptat piesa de teatru pentru marile ecrane, lansand filmul "My Fair Lady". Ambele productii au fost inspirate de o opera a cunoscutului poet roman Ovidiu, care in a 10-a carte a sa face referire la sculptorul Pygmalion, din Cipru. Acesta vrea sa realizeze o sculptura care sa intruchipeze o femeie superioara tuturor celor din societatea in care traia. El reuseste in demersul sau si ajunge sa se indragosteasca de propria creatie, iar zeii, impresionati de pasiunea creatorului, dau viata statuii. Modelul lui Pygmalion functioneaza si in management. Asemenea sculptorului din antichitate, liderul are asteptari de la subordonati. Prin urmare, el va transmite prin comportament anumite semnale angajatilor: care este parerea sa despre ei, gradul de superficialitate, daca ii pretuieste sau nu, daca are sau nu incredere in ei s.a. Daca va crede ca angajatii sai au valoare si sunt in stare sa faca mai mult decat au facut, sunt sanse foarte mari ca acest lucru sa se si intample.