De ce unii copii vor reuși în viață, iar alții vor eșua

Simplificând totuși, „secretul succesului” la școală și în viață îl reprezintă dezvoltarea unor trăsături de caracter precum perseverența, autocontrolul, curiozitatea, conștiinciozitatea, tăria de caracter sau încrederea în sine. La care se pot adăuga entuziasmul, inteligența socială, recunoștința și optimism. Aceste trăsăturile de caracter pot fi obținute prin exersarea unor comportamente de-a lungul copilăriei, adolescenței, tinereții și chiar mai târziu. Esențială este însă experimentarea eșecului, ține să precizeze autorul, la finalul unei ample demonstrații.

Veți spune poate că ați mai auzit această idee și că e de la sine înțeles că ai nevoie de perseverență dacă vrei să reușești. Paul Tough ne reamintește încă de la începutul cărții că în ultimii ani teza dominantă a fost aceea că „succesul depinde de capacitățile cognitive (…) și că modalitatea cea mai bună de a dezvolta aceste deprinderi este aceea de a le exersa cât mai mult posibil, începând cât mai de timpuriu.” În locul lecturilor repetate de la vârste fragede pentru dezvoltarea vocabularului sau al exercițiilor de matematică, el le recomandă proaspeților părinți un comportament asemănător celui observat la șoarecii de laborator. Aceștia își ling puii și le îngrijesc blana, ceea ce duce la scăderea anxietății și a stresului. Tradus în lumea umană, acest comportament presupune îngrijirea atentă a nevoilor bebelușului și apoi ale preșcolarului pentru dezvoltarea unui atașament sigur. „Părinții și alte persoane implicate în îngrijirea copiilor, care sunt capabili să cultive relații apropiate cu aceștia în timpul creșterii și educării lor, pot sădi în ei rezistența și flexibilitatea care să îi protejeze de multe dintre cele mai dăunătoare efecte ale mediului de viață brutal din prima parte a existenței lor.”

Stresul timpuriu prin care trec mai ales copiii care trăiesc în sărăcie și în familii dezorganizate are efecte majore și pe termen lung, nu numai asupra rezultatelor școlare, ci chiar asupra stării de sănătate la vârsta adultă. Îi împiedică pe copii să-și dezvolte funcțiile executive legate de autocontrol și revenirea după un eșec, la adolescență poate duce la depresii, anxietate sau la furie și comportamente riscante și (auto)distructive, iar mai târziu îi poate face să renunțe la facultate sau la un loc de muncă, odată ce se lovesc de obstacole care li se par de netrecut. „Partea din creier afectată cel mai mult de stresul timpuriu este cortexul prefrontal, care are un rol crucial în activitățile de autoreglare de toate tipurile, atât emoționale, cât și cognitive. Ca urmare, copiilor care cresc în medii stresante le este mai greu să se concentreze, să stea liniștiți, să își revină după dezamăgiri și să urmeze instrucțiunile primite. Iar acest fapt are un efect direct asupra performanței lor școlare”, scrie Paul Tough. Celor din clasele bogate le lipsesc, în schimb, ocaziile de a exersa tăria de caracter și perseverența, crede autorul și specialiștii cu care s-a consultat. Supraprotejându-și copiii, părinții bogați îi lipsesc de ocaziile de a-și asuma riscuri și chiar de a eșua, ocazii care le-ar permite să găsească modalități de depășire a situației. Pun, în schimb, presiune excesivă pe realizările lor școlare. Mai mult, unii dintre acești copii bogați cresc izolați de părinți, atât fizic, cât și emoțional.

Chiar dacă startul a fost pierdut, o intervenție în perioada de pubertate sau în adolescență poate fi salvatoare, iar autorul cărții „Secretul Succesului” ne și prezintă câteva povești încurajatoare ale unor tinere și tineri crescuți de mame nepăsătoare sau în familii adoptive care au avut șansa de a întâlni un mentor sau un profesor special.

„Cortextul prefrontal este mai sensibil la intervenție decât alte părți ale creierului și își păstrează această flexibilitate pe tot parcursul adolescenței și primei tinereți.” Unul dintre studiile de caz se referă la un club de șah al unei școli gimnaziale din Brooklyn care a avut performanțe remarcabile grație metodei de pregătire folosite de profesorul Elizabeth Spiegel: analizarea fiecărei partide pentru descoperirea și înțelegerea greșelilor făcute și pentru conștientizarea proceselor propriei gândiri. „Succesul lui Spiegel sugerează că, atunci când copiii ajung la vârsta adolescenței, cea mai eficientă motivație nu este atât grija și stilul mângâietor și grijului, cât un tip diferit de atenție. (…) experiența neașteptată ca cineva să-i ia în serios, crezând în aptitudinile lor, cerându-le să se perfecționeze”.

Găsim în „Secretul Succesului” și informații despre cum se învață în școlile particulare de elită din SUA, dar mai ales despre problemele copiilor din comunitățile sărace, precum cele din Chicago și San Francisco, și despre modul în care unii dintre ei au reușit să-și depășească handicapurile date de neglijența din familie și de abuzurile de tot felul. Povești înduioșătoare, dar și relatări precise ale muncii unor experți precum James Heckman, economist la Universitatea din Chicago, câștigător al premiului Nobel, sau Martin Seligman, profesor de psihologie la Universitatea din Pennsylvania, autorul cărții „Optimismul se învață”. Este o carte despre SUA și pentru SUA, dar din care orice părinte, profesor sau om politic din România, de fapt oricine este interesat de viitorul societății poate învăța câte ceva. N-o să vă plictisiți și nici n-o să vi se pară că pierdeți timpul cu lucruri pe care le știați deja.