De ce intram in bucla amanarii si cum o putem intrerupe

Inainte sa ma apuc de acest articol am baut doua cani de ceai, am spalat vasele, am completat un tabel, am verificat contul de Facebook, am vorbit cu un prieten pe chat, m-am uitat la televizor, am constatat ca ma doare capul, am navigat pe internet si mi-am spus de cateva ori ca nu sunt inca in dispozitia necesara sa-l scriu. Practic, am facut orice altceva decat ce ar fi trebuit cu adevarat sa fac. E ceva in neregula cu mine? Nu neaparat, sunt doar un om care obisnuieste sa tergiverseze lucrurile, potrivit publicatiei The Atlantic.

Oamenii productivi confunda deseori intarzierile rezonabile cu procrastinarea adevarata. De pilda, o intarziere rezonabila poate insemna: “Am sa raspund la acest email cand voi avea putin timp sa-l scriu”. Procrastinarea este ceva de genul: “Trebuie sa raspund la acest email chiar acum, cand am suficient timp la dispozitie, degetele imi sunt pe tastatura si totul e asa cum trebuie, dar, cu toate astea, nu ma simt inca in stare sa-l scriu”.

Oamenii de stiinta care au studiat procrastinarea s-au concentrat cel mai frecvent pe felul in care oamenii isi programeaza, de cele mai multe ori gresit, recompensele de-a lungul timpului. De exemplu, toata lumea recunoaste ca e bine sa mergem la control la dentist o data la cateva luni. Insa nimanui nu-i place sa mearga la dentist, pentru ca ne doare si oricum “recompensa” unei plombe nu o percepem asa cum ar merita. Astfel vom amana programarea de cate ori vom avem ocazia. La fel facem si cand ne propunem sa punem bani deoparte, sa ne apucam de dieta sau sa trimitem acel email. Recompensele acestor actiuni vor aparea dupa mult timp si munca sustinuta, astfel incat suntem inclinati sa le amanam. In schimb, alegem intotdeauna recompensele imediate, usor de obtinut, care ne ofera o satisfactie destul de mica. Insa ne-o ofera acum.

Totusi, in ultimul timp, oamenii de stiinta au constatat ca procrastinarea are legatura mai mult cu starea noastra emotionala decat cu timpul. “Procrastinarea nu are nimic de-a face cu managementul timpului”, crede Joseph Ferrari, profesor la Universitatea DePaul, citat de Psychological Science. “Sa-i spui unui om care procrastineaza frecvent fa-o, pur si simplu e ca si cum i-ai spune unui om care sufera de depresie inveseleste-te”.

In schimb, Ferrari si alti cercetatori cred ca procrastinarea apare din doua motive:

1. Amanam sa facem ceva pentru ca simtim ca nu suntem in starea de spirit potrivita pentru a finaliza acea sarcina

2. Presupunem ca dispozitia noastra se va schimba in viitorul apropiat

De pilda, vedeti daca recunoasteti urmatoarele tipare:

1. Daca voi trage un pui de somn acum, ma voi concentra mai bine cand ma trezesc

2. Voi manca aceasta prajitura acum, pe care oricum n-ar fi trebuit sa o mananc, deoarece sunt la dieta, dar apoi voi avea mai multa vointa

3. Daca ma uit la TV acum ma voi relaxa si in mod sigur dimineata voi suna la medic sa-mi fac programarea

Abordarea asta este foarte daunatoare, deoarece determina o bucla a amanarii. Amanarea unei sarcini importante ne face sa ne simtim nelinistiti, vinovati si chiar rusinati, potrivit specialistilor consultati de The Atalntic. Problema este ca aceasta neliniste, vinovatie si rusine ne impiedica sa obtinem energia emotionala si cognitiva de care avem nevoie sa ne apucam de treaba. Ceea ce vom si face, motiv pentru care ne vom simti iar nelinistiti si rusinati. Si tot asa.

Ce poate intrerupe aceasta bucla a amanarii? In primul rand presiunea unui deadline. Dar care este cel mai confortabila metoda de a ne impune un termen limita de predare?

Cel mai adesea oamenii isi noteaza intr-un program ce trebuie sa faca pe parcursul unui proiect, apoi se gandesc ca vor bifa fiecare sarcina cand o vor incheia. Insa strategia aceasta poate fi paguboasa, deoarece oamenii isi supraestimeaza puterea de a-si aminti ce trebuie sa faca pe parcurs si oricum au multe tentatii la dispozitie. Astfel se combina procrastinare cu uitarea, care impreuna ne pun la paman productivitatea.

Sa nu ajungeti in aceasta capcana e bine sa va notati in program anumite sarcini mai tarziu decat ar trebui, astfel incat sa fiti fortati de termenul de predare sa le indepliniti, intrerupand bucla procrastinarii. Pentru cei care procrastineaza frecvent, asa cum sunt si eu, ar fi bine sa ne dam seama ca primul mod de a depasi acest moment dificil este sa acceptam ca avem nevoie de un termen limita de predare, iar cel de-al doilea este sa acceptam ca deadline-ul dat de altcineva este si mai eficient.