Complexul Cultural

Teodor Graur este plasticianul a cărui expoziţie va fi vernisată mâine după-amiază, 12 martie 2015, la ora 19:00 la Cărtureşti Carusel. „Complexul Cultural“ este numele expoziţiei care va putea fi vizitată până pe 5 aprilie şi care este organizată de Galeria de artă Aiurart – iniţiatoarea unor extraordinare proiecte de artă contemporană.

A doua supantă a librăriei-manifest este un spaţiu dedicat artei contemporane, cu un program expoziţional propus de Aiurart de selecţii curatoriale retrospective, deopotrivă adecvate amplasării în această agora şi relevante pentru istoria artei recente.

Erwin Kessler – critic şi istoric de artă care a devenit celebru la mijlocul anilor ’90 pentru flamboaiantele texte polemice din Revista 22 – este curatorul acestei expoziţii, acest lucru funcţionând drept gir al excelenţei.

Iată ce ne spune Erwin Kessler despre proiectul artistic pe care ne invită să-l parcurgem:

„Teodor Graur este un neobosit recreator de cultură vizuală. El scoate Cultura în recreația cea mai mare cu putință, îi fură sandvișul cu felii groase de salam modernist și îi bea sucul de utopie, lăsînd-o lihnită și neconsolată, iar apoi îi copiază, insolent, marile teme (de casă): progresul, inovația, stilul, perfecțiunea, idealul, reducîndu-le la ceea ce (poate) chiar sînt ele – un fragil complex de superioritate, cu zorzoane stridente, caduce.”

Se pare că Teodor Graur a fost mereu fascinat de deprinderea artistului modern de a realiza, precum o maşină, serii, de ca şi cum ar munci pe bandă rulantă, asemenea utilajelor industriale.

„El este un serial skiller, manevrînd, abil, ritmul, constantele, repetiția, diversiunea, seriozitatea, ca pe niște unelte docile în mîinile sale pentru care siguranța este doar un efect de placebo al incertitudinii. Monumentele sale, făcute parcă de o mașină cu palme, sînt dedicate derizoriului perfid, încuibat în cele mai bune intenții progresiste, ca în lucrările din seria Culture, în numărul 2 de pildă, în care mari careuri de pînză sînt marcate cu mici caroiaje abstracte, semne perfecte de circulație intelectuală (ah, da, abstracția rațională!) pe cărări bibliografice în munții de cărți, în mijlocul cărora se iscă totuși o neverosimilă insulă – un buncăr de beton armat dintr-un război ce rămîne mereu actual. […] Coliziunea dintre rutina culturii înalte și fade și vitalitatea desculturii de recreație completează fișa clinică a complexului cultural – sindromul de preștiință în care neștiința roade plastice, flexibile canale”, adaugă, în stilul barochizant caracteristic, criticul de artă Erwin Kessler.