Cititor de Formula 1
Fotocitirea este o tehnica cognitiva non-constienta prin intermediul careia „fotografiem” materialul scris, dupa care aducem in mintea constienta importanta si semnificatia celor citite. In felul acesta, folosim intreaga capacitate a creierului nostru. Cercetatorii au descoperit ca acesta prefera sa ii prezentam informatia sub forma grafica intr-un mod cat mai colorat si creativ. Hartile mentale rezultate in urma fotocititului pot parea niste desene de copil, dar sunt facute pe baza ideilor principale ale materialului citit, cu ramificatii la fiecare idee principala. Pe scurt, ele sunt reprezentarea grafica a ceea ce am citit.
Nu exista nici o persoana care sa nu poata fotociti, iar modul cel mai simplu de a avea acces la aceasta metoda este sa participi la un curs specializat. „Procedeul poate fi stapanit de fiecare dintre noi si implica folosirea a doua functii ale creierului nostru: baza de date a mintii non-constiente si procesorul preconstient de informatii. In fotocitire, folosim intreaga minte. Exista o serie de exercitii speciale prin care invatam sa folosim toate partile creierului”, afirma Connie Larkin (foto 2), Life Coach si instructor de Fotoreading.
Pasii fotocititului
Intregul procedeu de fotocitire poate fi parcurs in cinci pasi. Primul este pregatirea. In aceasta faza, cititorul isi stabileste scopul cu care citeste textul, care poate sa fie un articol de ziar, un memo, un raport sau chiar o carte intreaga. Apoi, intra intr-o stare mentala ideala pentru concentrare. Pasul al doilea este previzualizarea. Dureaza, de regula, intre 30 si 90 de secunde – in functie de marimea materialului de citit. In aceasta etapa, cititorul face o evaluare a materialului si hotaraste daca il abandoneaza sau merita sa il aprofundeze. Urmeaza pasul trei, de fotocitire propriu-zisa, in care, folosindu-se de tehnicile de relaxare, cititorul intra intr-o stare de invatare accelerata. Apoi, folosind „tehnica vederii periferice”, fotografiaza paginile cartii la viteza de o pagina pe secunda. Durata acestui pas este intre trei si zece minute (in functie de marimea materialului de citit). In etapa de postvizualizare, care dureaza intre opt si zece minute, se creeaza o stare de curiozitate. Se scot cuvintele-cheie si mintea constienta formuleaza intrebari inspirate din text, la care va raspunde in cele din urma mintea non-constienta.
Ultimul pas este activarea si se face in secvente de citire a cate 20 de minute fiecare, folosind tehnici alternative: citire ritmica, citire pe sarite, supracitire si aprofundare si citire rapida. In acest pas final, se aduce informatia din baza de date a mintii non-constiente, unde a fost depozitata prin fotografierea paginilor, in mintea constienta.
In momentul in care absolvim acest curs, suntem fotocititori. Practic, reactivam niste functii neutilizate ale creierului nostru. Devenim constienti de ele si stim cum sa le folosim. „Ca sa fim fotocititori de succes trebuie doar sa practicam ceea ce am invatat”, spune Larkin.
Pentru a dobandi aceasta metoda, trebuie sa renuntam la neincrederea in puterile mintii noastre non-constiente si la orice forma de comoditate. Trebuie sa ne fie foarte clar gradul de implicare in aceasta modalitate de procesare a informatiei. Putem fotociti orice material scris, indiferent in ce format, chiar daca este vorba despre un format electronic sau de un print. Nu conteaza daca este un fisier pe computer, o carte pe ebook, un email, un articol de ziar sau dintr-o revista etc.
„Cursul este unul transformational, pentru ca schimba paradigma cititului. Or, ca sa transformi o paradigma trebuie sa accesezi disponibilitatea fiintei umane de a renunta la niste opinii preconcepute. Efectul acestei renuntari se propaga ulterior in toate celelalte aspecte ale vietii.” Connie Larkin isi doreste ca participantii la curs sa dobandeasca acces la potentialul infinit al mintii non-constiente si sa-l aplice asa cum doresc.
Persoanele care vor sa devina fotocititori profesionisti trebuie sa practice fotocititul zilnic. E de ajuns sa citesti o carte pe zi si sa o activezi a doua zi, pentru ca aceasta abilitate sa se dezvolte foarte mult. Diferite demonstratii publice au dovedit celor sceptici ca se poate citi fotografic de pe ecranul unui computer la o viteza de 25.000 de cuvinte pe minut. Intrebat fiind cine era personajul principal al cartii fotocitite si cu ce se ocupa el, un astfel de fotocititor a raspuns in fata publicului, cu o precizie uimitoare la intrebari. Cartile lui Tony Buzan despre hartile mentale sau lucrarea „Factorul Einstein” a autorului Win Wanger despre metodele de crestere a inteligentei pot desavarsi pregatirea teoretica in procedura fotocitirii.
Cursul poate fi urmat de oricine are foarte mult de citit si nu face fata. E util categoriilor de profesionisti care lucreaza in domeniul juridic, in sanatate, in invatamant, elevilor si studentilor si oricui se simte ingropat in materialele pe care le are de citit. Fotocititul le va usura munca zilnica si le va aduce rezultate neasteptate. Procedeul s-a dovedit util si pentru arhitectii care doresc sa isi dezvolte creativitatea si sa isi gaseasca sursa de inspiratie; practic, pentru oricine vrea mai multa incredere in fortele proprii si detasare fata de materialul scris pe care il are de parcurs.
„De la curs pleci cu un nivel mai mare de incredere in fortele proprii. Faptul ca inveti sa citesti mult mai repede sau ca abordezi citirea intr-un mod diferit, prin care poti inmagazina doar ceea ce vrei si ceea ce te intereseaza din cartea respectiva este un beneficiu mai mare ca oricare altul”, declara Ema Pendiuc (foto 3), realizatoarea emisiunii IMPACT de pe TVR3. Beneficii apar si in privinta timpului consumat, al stimei de sine si al relationarii cu ceilalti: „Simti ca mintea ti se lumineaza dintr-odata, te linistesti si vezi lucrurile mult mai clar: retii doar ceea ce ai nevoie pe mai departe”, completeaza ea.
In mod obisnuit, cursuri de fotoreading sunt organizate lunar. In urma lor, participantii primesc diplome eliberate de detinatorul licentei de curs.
Cristian Popescu (foto 4), Personal Development Coach, studiase singur programul inainte sa participe la training. Insa la curs, a fost „fortat” de mediu sa practice ceea ce a studiat. „In clasa n-ai cum sa te eschivezi de la exercitiile aflate in desfasurare”, declara el. „Sper ca de aici inainte nu le voi privi doar la un nivel intelectual, ca pe niste tehnici/instrumente interesante. Ele devin utile doar in masura in care le aplici”, marturiseste el.
Concluzii
Americanul Paul R. Scheele de la Learning Strategies Corporation, autorul cursului de Fotocitire, expert in programarea neurolingvistica, este preocupat de gasirea acelor modalitati si tehnici prin care oamenii isi pot folosi potentialul imens al creierului. Cursul de fotocitire a fost creat in 1986, dar Scheele afirma ca fotocititul este o tehnica cunoscuta de mai bine de o suta de ani si ca a fost folosita pana nu demult doar in domeniul militar, al artelor martiale sau in cadrul restrans al cultelor.
In timp ce cititul analitic se petrece la o viteza de 100 de cuvinte pe minut, iar cititul obisnuit la o viteza de 200 de cuvinte pe minut, fotocititul poate atinge viteze de 25.000 de cuvinte pe minut. De fapt, cursul de fotocitire da o noua definitie cititului, care devine „procesare de informatie”, cu scopul de a citi ce ai de citit in timpul disponibil, la nivelul de intelegere de care ai nevoie.