Aventura unui TRAINING
Acum aproape doua luni am fost invitat la prima intalnire din cadrul unui program de "dezvoltare a abilitatilor manageriale si de imbunatatire a competentelor de lider" (pfiu! sa ne tragem un pic rasuflarea), orga-nizat de Downie Management Consulting (DMC) si Area Training.
Initiativa crearii acestui training pornise de la ideea ca orice manager este, inainte de toate, un comunicator, iar comunicarea eficienta si adaptarea ei in functie de situ-atie sunt foarte importante. Cei care au conceput proiectul – Camelia Downie si Mihai Teodorescu – s-au gandit ca un comu-nicator bun trebuie nu doar sa aiba expe-rienta si sa stie foarte bine ceea ce urmeaza sa transmita. El trebuie sa detina o serie de calitati de comunicator bine conturate, pe care sa le poata exploata la maximum.
Solutia pe care au gasit-o Camelia si Mihai a fost combinarea capacitatilor de lider cu cele ale unui actor profesionist de teatru. El stie sa faca fata unui public deschis, entuziast, reticent, morocanos, sceptic sau implicat. Prin urmare, aceste abilitati sunt importate in mediul de business pentru imbunatatirea comunicarii, leadershipului, motivarii, influentarii oamenilor si vorbirii in public. Actorul-subiect si trainerul pentru care s-a optat a fost George Ivascu.
Inceputul
Prima intalnire a fost destul de crispata: majoritatea oamenilor a intarziat, seminarul a inceput greu si (culmea!) eram cu totii destul de sceptici. George a fost nevoit sa faca uz de artificii actoricesti ca sa ne atraga atentia si sa ne faca sa ne concentram la ceea ce ne explica, dar cred ca tocmai acesta a fost lucrul care ne-a impresionat cel mai tare: ca a reusit sa stearga apatia noastra si ca ne-a facut receptivi. Apoi, el ne-a vorbit despre ce inseamna acest seminar, ce urma sa facem si unde isi propuneau el si orga-nizatorii sa ajungem dupa incheierea celor sase intalniri.
La sfarsitul acestei prime zile, unul dintre organizatori m-a intrebat cum mi s-a parut. I-am spus ca mi-a placut, dar i-am explicat si despre frustrarea ca nu voi avea ocazia sa vad cum vor evolua lucrurile de-a lungul tuturor seminariilor. In saptamana urma-toare am fost invitat sa particip la intregul program.
Seminarii inedite
Cele cinci intalniri care au urmat au fost foarte interesante, iar asteptarile mi-au fost confirmate. Lucrurile au devenit mai complexe, oamenii au inceput sa creada in ideea de a participa la program, iar interac-tiunea dintre noi s-a intensificat extrem de repede, cu micile noastre stangacii si retineri cu tot.
Fiecare seminar a avut o tema generala, in jurul careia era organizat totul. Exercitiile porneau de la ideea ca un proces complex este compus dintr-o serie de etape mai mici si din exercitii care sa ascuta anumite capacitati ce nu pot fi deprinse decat luate in parte si asimilate. Unul dintre cele mai interesante exercitii a fost "Conceptul". Acesta presu-punea primirea unui rol. De exemplu, esti un Communication Manager si trebuie sa vorbesti cu presa in legatura cu o criza cu care se confrunta compania la care lucrezi; sau esti manager si trebuie sa le explici anga-jatilor de ce au loc disponibilizari. Ceilalti primeau si ei roluri: "morocanosul", "scep-ticul", "entuziastul", "partenerul" s.a. Apoi, comunicatorul trebuia sa infrunte reactiile si intrebarile auditoriului si sa reuseasca sa faca fata situatiei. De asemenea, el trebuia sa identifice rolurile interlocutorilor, pentru a putea astfel manageria situatia mai bine.
La sfarsitul exercitiului, comunicatorul afla daca rolurile pe care le atribuise celorlalti colegi erau cele corecte si discutam cu totii despre pasii gresiti si cei inspirati. In esenta, acest exercitiu punea accent pe arta disi-mularii, pe puterea de a-i face pe ceilalti sa inteleaga exact ceea ce doresti sa comunici si pe felul cum te motivezi inainte de a sustine o prelegere, un discurs. Concluzia a fost ca pentru a putea convinge pe cineva, inainte de toate trebuie sa intelegi tu situatia, sa crezi cu adevarat in rolul pe care trebuie sa il joci si sa ti-l asumi. In cadrul intalnirilor, am mai vorbit, printre altele, despre importanta pozitiei "zero" intr-o situatie de comunicare, despre autocontrol, concentrare si despre dezvoltarea atentiei periferice.
Un lucru deosebit de interesant a fost sa vezi manageri incepand sa creada in niste procese pe care, la inceput, le considerau aproape inutile sau usor puerile; mi-a placut sa observ cum fiecare dintre noi a inceput sa se gandeasca la problemele cu care se confrunta si sa puna in practica lucrurile invatate. Cel mai important a fost ca de-a lungul celor sase intalniri am ajuns sa imi pun niste intrebari care altfel poate nu ar fi survenit niciodata. Iar cel mai frumos la acest training a fost sa vad, in spatele exercitiilor si discutiilor, un subtil proces de "umanizare".