5 lucruri pe care liderii veritabili nu se tem sa le spună

Însă, din ce în ce mai mult, realitatea actuală nu mai corespunde acestor modele. ,,Ce te-a adus până aici nu te va duce mai departe” spunea foarte bine Marshall Goldsmith, unul dintre gânditorii de business renumiți ai lumii. De acord. Astăzi, liderii veritabili înțeleg că anumite comportamente, șabloane sau sisteme din trecut nu îi mai ajută în evoluția lor viitoare. E necesar ca liderii să fie din ce în ce mai preocupați de dezvoltarea acelor people sau softskills la oamenii din echipa lor, iar acest lucru presupune să aibă în vedere ca, la rândul lor, să asculte activ, să aibă capacitatea de pune întrebări pertinente, să îi motiveze pe ceilalți și să lucreze cu inteligența lor emoțională.

Cu alte cuvinte, e nevoie de un comportament cu totul nou. Iar acesta începe cu verbalizarea. Iată care ar fi cele 5 lucruri pe care liderii vertiabili nu se tem să le spună.
• Nu știu
Un lider autentic nu se ferește să spună ,,nu știu”. E imposibil ca un lider să fie atotștiutor. Dimpotrivă, liderii invită echipa să descopere împreună, implicându-i și făcându-i parte din proces.

• Îmi pare rău, am greșit
Un lider veritabil nu se teme să declare ,,Îmi pare rău. Am greșit”. Liderii nu sunt supraoameni și nu sunt infailibili. De aceea, este indicat ca, atunci când greșesc, să declare deschis acest lucru.

• Eu simt că…
Așa cum spuneam mai sus, în trecut executivii se fereau de aducerea emoțiilor în mediul de business. Însă, de multe ori, această structură ajută foarte mult – arată că vorbim din perspectiva noastră, fără să aducem acuzații celorlalți, și arată că suntem umani.

• Îmi e teamă
O frază foarte puternică, pe care puțin manageri o folosesc, din păcate. Este în regulă să ne declarăm frica din când în când. Acest lucru unește oamenii și îi face să ne urmeze și mai puternic și să dorească să se implice și să ajute.

• Sunt începător. Învăț să…
Există momente și situații la care liderii se raportează ca începători. Uneori, există abilități pe care e nevoie să și le dezvolte, iar acest proces este firesc să demareze cu pași mici, de începători, iar timpul de perfecționare să fie mai mare decât așteptările inițiale.

În locul frazelor puternice de mai sus, auzim deseori – ,,Eu aș face așa” (perspectiva lor pe primul loc), ,,Pentru mine nu există nicio piedică, iar dacă există o problemă, o voi rezolva” sau ,,Nu există nu pot sau nu se poate”. Privind prea mult lucrurile din această perspectivă, liderii se pot distanța uneori de echipa lor, realizând că trăiesc în realități cu totul diferite.

În mod particular în cultura noastră, se pune un foarte mare accent pe nevoia de a demonstra. În spațiul balcanic în sens larg, liderii simt presiunea de a câștiga constant încrederea cuiva, de a se ridica la așteptările celorlalți și de a convinge că merită rolul și poziția în care se află. De aceea, de multe ori, liderii se văd în postura în care fie își iau foarte multe task-uri asupra lor, fie în cea de a-i anima pe ceilalți până la epuizare, ceea ce le aduce privarea de timpul personal.

E important să precizez că aceste șabloane de comportament nu se vor schimba nici de la sine, nici peste noapte și, în vreme ce schimbarea începe cu verbalizarea, ea nu se oprește aici. E nevoie să ancorăm, cu disciplină și efort susținut, un comportament care devine un obicei și un mod de a fi.
Am lucrat cu foarte mulți executivi care au simțit nevoia să integreze toate cele 5 lucruri discutate mai sus, iar asta le-a adus o împlinire profesională crescută. Au început să se uite la comportamentele celor din jur ca la un limbaj și să le citească în consecință.

De exemplu, unul dintre Directorii de divizie alături de care am lucrat la un moment dat a vrut să devină mai eficient și să treacă la următorul nivel, pentru că simțea că stagnează și că aplicase deja foarte multe dintre lucrurile pe care le învățase de-a lungul timpului. Am lucrat la eficientizarea proceselor sale profesionale din perspectivă umană și am acordat atenție modului în care putea să optimizeze atât comunicarea, cât și relațiile cu cei din companie. Astfel, a început să valideze mai mult oamenii, cât și pe el însuși, să îi privească cu alți ochi pe ceilalți, pornind de la abilitățile lor, nu de la nemulțumirile pe care le avea în legătură cu aceștia. Întreaga echipă a devenit mai sudată, iar directorul a devenit, vizibil, un lider mai puternic. Faptul că a fost capabil să verbalizeze cele 5 lucruri la momentul potrivit i-a adus și o poziție nouă, în regiune.

Un lider veritabil are o cunoaștere foarte bună atât a modului în care funcționează ceilalți, cât și a modului propriu de funcționare. Abia atunci el poate începe să transforme și în exterior.