Liderul ideal e cel care deține arta de a scoate ce e mai bun din oamenii pe care îi conduce
Această atitudine are darul de a-i motiva pe cei din jur, provocându-i să dea tot ce e mai bun din ei, uneori lucruri de care nu se credeau capabili.
Liderii malefici pot îmbolnăvi o întreagă organizație
Dacă ești lider, indiferent de experiența pe care o ai în domeniu sau cât de capabil ești în acest rol, nimic nu se compară cu arta de a scoate ce e mai bun din oamenii pe care îi conduci. Din păcate, mulți lideri pierd acest lucru din vedere. Sau scot exact ceea ce e mai rău din oamenii pe care îi conduc. Adică frica, dedublarea, eschivarea, lingușirea, furtul sau în cel mai rău caz, boala. Boală la propriu, cu afecțiuni care încep cu insomnii care treptat se transformă în depresii și culminează cu boli autoimune sau chiar cancere. Da, aceștia sunt liderii malefici, care pot îmbolnăvi o întreagă organizație. Iar România deține o galerie consistentă de astfel de lideri, crescuți în spiritul înaltelor școli comuniste de „șefi”, care promovează cu success bullying-ul colectiv al comunismului care, deși apus din punct de vedere istoric, își manifestă reminiscențele prin oameni.
Dezechilibrele vin din dorința de „a părea ceea ce nu ești” de fapt. Din conflict interior, din dezacordul puternic între conștiința personală și experiența socială și profesională. Există dezechilibre emoționale care vin dintr-un stil de viață mult prea alert, stresant, departe de valorile spirituale ale umanității profunde. Toți acești factori generează lideri toxici pe care îi recunoști prin controlul, frica și abuzul cu care își conduc compania.Ei generează la rândul lor patologii organizaționale.
Opinia specialistului
Georgeta Dendrino (foto), Managing Director Interact
O organizație e ca o orchestră, în care tonul și ritmul sînt date de dirijor
„Cultura unei organizații nu este ceva ce ține de HR, ci de CEO”, spunea Tom Peters (autorul cărților „În Search of Excellence”, “The Excellence Dividend”)
Am văzut multe organizații în cei 21 de ani de activitate în business; am lucrat cu companii multinaționale și nu numai, în diverse faze ale existenței lor. Am văzut cum au crescut, cum au înflorit, dar am văzut și cum au decăzut. Sigur, au fost mulți factori care au influențat mărirea sau căderea lor. Mă voi referi însă acum la felul în care liderul organizației poate duce oamenii săi și rezultatele lor pe culmi sau în abis.
Se spune că nimeni nu se duce la serviciu dimineață cu intenții rele; toți vrem să avem rezultate.Cu cât suntem mai sus în organizație, cu atât avem un impact mai mare, avem influență mai mare asupra oamenilor, și cu atât „reflectoarele”, radarele lor sînt mai mult pe noi, pe ce spunem, cum spunem, ce nu spunem, cum ne comportăm, cum ne uităm, cum mergem.
Pozițiile de top management vin și cu responsabilități foarte mari, cu stres mare și cu un oarecare gol în jur.
Sunt mulți factori care fac ca un lider să devină toxic în organizație:
* stakeholderii sunt foarte diverși, cu presiuni mari;
* responsabilitatea finală asupra rezultatelor este la ei;
* ei reprezintă firma în relația cu autoritățile, ei își asumă tot ce se întâmplă în firmă (accidente de muncă, greve, situații foarte delicate cărora trebuie să le facă față);
* trebuie să se comporte într-un fel cu investitorii, actionarii, și în alt fel cu echipele lor;
* uneori familia lor are de suferit, timpul acordat acesteia este minim, iar presiunile pe care le resimt sînt mari.
Am lucrat cu unele organizații mai mulți ani la rând. Pot să spun că au fost situații multe în care am simțit că șeful firmei este acolo sau nu. Uneori în bine, alteori în rău. Au fost situații în care parcă erau în aer teamă, suspiciune, competiție internă, neîncredere. Venind din exterior, nu aveam vreun interes, nici vreo teamă. Îmi permiteam „luxul” de a mă folosi pe mine însămi ca pe un instrument nealterat de niciun interes. Știu că pot părea cuvinte goale, însă se simte în aer când mediul este ‘psychologically safe’ sau când e toxic. Sunt multe organizații care se încadrează în prima categorie. O organizație e ca o orchestră – formată din oameni și instrumente care sînt acolo că să cânte un concert. Tonul, ritmul, sînt date de dirijor. Gândiți-va la diferența dintre Leonard Bernstein (care trăia muzica, iar membrii orchestrei îl urmau în acel flow) și Riccardo Muti (directiv, punitiv, fără empatie, distant). Ambii au avut rezultate, dar căile lor au fost foarte diferite, iar oamenii din jur au înflorit, într-un caz, sau au stagnat, în celălalt.
Aud des lideri de organizații spunând că oamenii nu se implică suficient, nu își spun părerea, nu își susțin punctele de vedere, nu au curaj. Cultural vorbind, românii nu sunt cei mai asertivi, păstrează o distanță față de autoritate. Însă când un lider de companie este agresiv, toxic, vrea să controleze totul, nu are încredere în el și în ceilalți, atunci tot ce este mai slab în noi iese la suprafață.
E greu să creezi o cultură în care oamenii să aibă un fel de ‘lipsa de respect sănătoasă’ față de lider. Asta înseamnă să aibă puterea și spațiul adecvat pentru a-și spune părerea într-un mod asertiv, de a veni cu alte perspective. Uneori, însă, dorința de a fi cel mai bun, de a fi în centrul atenției, de a controla tot ce se întâmplă în jur, stima de sine scăzută, orgoliul în exces, incapacitatea de a gestiona presiunile, toate acestea scot la suprafață ce este mai rău în oameni.
„Puterea ne arată cine este cineva cu adevărat” (Aristotel)
Am lucrat la un moment dat într-o organizație americană. O colegă de-a noastră (care era prietenoasă, calmă, colabora bine cu noi toți) ne-a devenit șefă. Peste noapte a devenit dominatoare, ne controla excesiv, a început să se poarte urât, să ne pună zilnic la punct fără motiv. A fost prima dată când am experimentat ce poate face puterea dintr-un om. Lordul Acton spunea: „Puterea corupe, puterea absolută corupe la modul absolut”.
Un alt lucru pe care îl observ uneori la lideri este un narcisism excesiv. Sigur, o doză de narcisism este sănătoasă, face bine stimei de sine. Când doza este prea mare, oamenii devin toxici. Cunosc persoane care s-au îmbolnăvit grav din cauza „toxicității” șefului / șefei. Sigur, ne putem întreba și ce îi face pe unii oameni să rămână într-un mediu foarte toxic, în care suferă zilnic, în care ani de zile sunt umiliți, subminați, tratați prost. Cu siguranță există un „secondary gain” pe care nu îl conștientizează.