Singurătatea liderului
“ÎMPREUNĂ” e un cuvânt pe care îl avem fiecare în minte atunci când vorbim despre colaborare, despre lucru în echipa, despre nevoia de a fi aliniați la obiective comune… de fapt, în momentele dificile sau în momentele marilor decizii, cât de “împreună” suntem, cu adevărat? Este o întrebare pe care mi-am pus-o, probabil de sute de ori, în cei 30 de ani de când lucrez cu oameni și conduc echipe mici sau mai mari.
Este o întrebare pe care o regăsesc relativ constant în sesiunile de coaching. Mai ales în sesiunile de coaching cu lideri de la vârful organizațiilor. Desigur, liderii pun de puține ori explicit această întrebare… Cum să fac față singurătății în anumite momente? Întrebarea se insinuează, de cele mai multe ori, în momentul în care reflecția este despre: “Care ar fi cea mai bună decizie?”, ”Care ar fi momentul cel mai bun să comunic această decizie?”, “Cum fac să obțin mai multă implicare?”, “Ce risc pot cu adevărat să-mi asum…?”. Și multe altele…
În 2012, un articol în Harvard Business Review menționa că 61% dintre cei care sunt numiți într-un post executiv de CEO, de Director General sau Președinte de companie, regăsesc multă singurătate în rolul lor și aceasta le afectează performanța. Mai mult decât atât, singurătatea este menționată ca un aspect important al vieții profesionale pentru 70% dintre cei care ocupă un astfel de rol pentru prima dată. Nu numai la nivelul Boardului unei companii, ci și în poziții de Senior management.
Singurătatea se manifestă prin sentimentul că liderii nu au întotdeauna cu cine să se sfătuiască, că oamenii din jur ar putea crede despre ei că nu au capacitatea de a conduce sau că pot fi vulnerabili într-un fel care să fie negativ pentru companie și pentru oamenii pe care îi conduce. Și vulnerabilitatea pare să se fi transformat într-o slăbiciune, în decursul anilor, pentru majoritatea liderilor. Aceasta este o percepție care afectează modul lor de relaționare de multe ori și devine o presupunere de la care foarte mulți lideri pleacă în asumarea rolului pe care îl au.
La o simplă căutare pe Google după criteriul “loneliness in leadership” veți găsi circa 17,300,000 rezultate.
Ce este singurătatea leaderului?
Cei mai mulți au impresia despre cei care au ales să devină antreprenori, despre proprietarii de afaceri sau despre cei care ajung în poziții superioare în companiile lor că sunt oameni foarte puternici, hotărâți și se află în situația în care foarte puține lucruri îi pot doborî. Desigur, toate aceste calități sunt prezente în acești oameni, peste medie. Însă asta nu-i face invulnerabili și asta nu înseamnă că nu au momente în care a avea pe cineva alături este mai important decât orice imagine de erou.
Unul dintre autorii care au studiat fenomenul singurătății în leadership este Dr. Edwin Friedman. În cartea sa ”A Failure of Nerve: Leadership in the Age of the Quick Fix” menționează, destul de sec, ceva de genul: dacă nu știi să faci față singurătății, atunci, probabil că nu ești făcut pentru a fi lider. Friedman spune, “una dintre limitările majore ale imaginației umane este teama de a rezista de unul singur. Este ceva mai mult decât teama de a fi criticat. Este anxietatea legată de a fi singur, de a fi într-o poziție în care te poți baza destul de puțin pe cei din jur, o poziție care îți pune toate resursele la încercare, în care trebuie să-ți asumi responsabilitatea completă a alegerilor și răspunsurilor tale. Iar leaderii nu numai că nu trebuie să fie temători în această poziție, ci trebuie să învețe să le placă”.
Care este sursa sentimentului de singurătate?
Nu este intenția mea să intru aici în lecții de psihologie și să sondez în trecutul vreunuia dintre cei care aleg să reflecteze la acest subiect. Psihologii spun că sursa singurătății noastre stă de cele mai multe ori în copilărie, în felul în care am învățat să dezvoltăm relații interumane. Și da, pentru a putea conduce alți oameni, avem nevoie să devenim cât mai conștienți de propriile noastre emoții, modele mentale și experiențe care ne-au influențat modul de raportare la anumite situații și felul în care luăm decizii.
Vă propun să ne uităm la o altă sursă, ceva mai obișnuită, a singurătății celor care sunt la vârful organizației: deconectarea de cei pe care-i conduc. Distanța față de putere crează turnul de fildeș în care liderul sfârșește a fi încuiat, în cele din urmă, după ce el însuși aruncă cheia pe geam.
Acest tip de singurătate pornește din momentul în care liderul crede despre el însuși că este deosebit față de alți oameni și egoul său generează imagini și scenarii în care toți ceilalți sunt mai ”mici” decât capacitățile sale. Dacă la început are senzația de putere, aceasta se poate transforma în timp într-o profundă senzație de singurătate. Nimeni nu pare să fie capabil să țină ritmul, el este singurul care trage înainte, și aceste gânduri devin convingeri limitative și presupuneri pe care le face și în situații în care, de fapt, echipa îi este alături. În plus, oamenii învață să țină distanța potrivită și să nu se aproprie prea mult chiar în momentul în care sesizează că liderul lor ar avea nevoie de un sprijin moral și emoțional. Pentru că nu au curaj să îi facă vizibilă nevoia de a fi vulnerabil.
O altă perspectivă asupra acestui sentiment de singurătate este legată de percepția liderului asupra responsabilității majore pe care o poartă pe umeri. Înțelegerea profundă a rolului pe care îl are și a frontierelor acestui rol este esențială.
Reiese din multe sesiuni de coaching faptul că, uneori, lideri cu mulți ani de experiență în spate pierd din vedere că responsabilitățile lor se transformă și că frontierele rolului lor se transformă. Menținerea într-o anumită zonă strategică, de privire de ansamblu nu înseamnă abandonarea business-ului de zi cu zi, ci, dimpotrivă, sprijinul real pe care îl poate oferi activităților operaționale și de implementare a diverselor proiecte vine exact din menținerea unei priviri obiective de la înălțimea potrivită. Traversarea acestei frontiere, între strategic și implicarea în operațional, poate crea momente în care orice lider să se simtă copleșit. Și singur. Sub efectul presiunii, poate avea momente în care să se simtă cu adevărat singur și să dezvolte percepția că cei din jur nu se implică la fel de mult. Același rezultat în legătură cu singurătatea din două surse diferite.
Intenția din spate este una foarte bună, însă punerea în practică se poate întoarce ușor și împotriva echipei și a rezultatelor, dar, mai ales, a liderului însuși. Atunci când ești promovat în poziții de vârf sau preiei proiecte de anvergură mare, clarificarea rolului și a frontierelor acestui rol devine esențială. Pe lângă procesele de adaptare inerentă, care presupun un efort de învățare în noul context, acest sentiment de singurătate însoțește deseori liderul care nu mai are aceeași rețea de sprijin pe care o avea probabil în vechiul rol. Pentru că își propune rezultate ambițioase și pe moment pare că resursele limitate pe care le deține nu îl ajută întotdeauna. Nu spun că se întâmplă de fiecare dată, dar este un fenomen destul de curent și de aceea în adaptarea la un nou rol, însoțirea liderului de către un mentor cu experiențe similare în organizație sau lucrul cu un coach executiv devin foarte importante.
Sunt multe presiuni care apasă asupra unui lider, incertitudini, momente în care este nevoit să dea speranță când nici pentru el speranța nu e bine definită.
Care sunt opțiunile?
De unde își ia energia liderul? De unde își alimentează speranța? Cine îl motivează pe motivator?
Întrebări pe care ni le punem deseori și al căror răspuns stă tot la lider. În el însuși.
Provocarea liderilor este să transforme această singurătate în solitudine. O solitudine benefică creșterii și dezvoltării lor personale. Ca oameni. Dacă ne uităm la opțiunile de creștere personală, sunt multe surse de inspirație. Practica de coaching, lectura, propria mea experiență m-au condus să aduc în atenția voastră câteva dintre opțiuni.
- În primul rând: acceptarea realității
Statistic vorbind, liderii sunt o minoritate de oameni aleși să găsească soluții la situații pe care nu le rezolvă marea majoritate a celorlalți. Să privească în ansamblu, să gândească pe bază de viziune și strategie, să-și asume riscuri și să inspire… deși sunt înconjurați de oameni și poate părea un paradox, da, liderii se simt de foarte multe ori singuri. Au propriile furtuni interioare, incertitudini și întrebări la care nu găsesc întotdeauna ușor răspuns și asta îi poate face să se întoarcă către interior și să se deconecteze de cei din jur… pentru că, ce altceva este singurătatea, dacă nu o deconectare voită sau inconștientă de oamenii de lângă tine.
Fiecare ființă umană are momente de singurătate și acestea pot fi benefice. Orice lider are momente de singurătate și acestea pot fi transformate în momente de reflecție, în liniște.
Ceea ce ridică probleme în privința singurătății este efectul negativ în plan emoțional și confuzia pe care o poate produce acest sentiment în privința sprijinului pe care îl ai de la cei din jur și a momentelor de “adevăr gol goluț” pe care simți că ți le poți permite cu cei din jur.
Acceptarea acestor emoții, verbalizarea lor, discutarea lor cu un sfătuitor de încredere sau cu un coach poate conduce la înțelegerea mai profundă a cauzelor care declanșează acest sentiment de singurătate, și mai ales a situațiilor în care, în acest rol de lider, resimți nevoia de a te consulta sau de a valida opinii.
Sunt câteva întrebări cheie pentru care acceptarea acestor emoții poate conduce la un răspuns: de ce fel de curaj ai nevoie pentru a-ți pune îndoielile și lipsa de claritate pe masă, în fața oamenilor cu care faci echipă? Care sunt presupunerile pe care le faci despre tine însuți sau despre rolul tău în momentul în care ocolești nevoia ta de a împărtăși cu ceilalți ce te preocupă?
- Crearea unei “rețele de sprijin”
Să ne gândim foarte pragmatic care este scopul networkingului. A avea o rețea socială înseamnă a fi conectat cu oameni care, la un moment dat, îți pot oferi sprijin sau cărora le poți oferi sprijin în momentul în care au nevoie de tine. Omul, fiind o ființă socială, are nevoie de o rețea de oameni în care să aibă încredere atunci când este nevoie. Nu face lucrurile singur, nu găsește soluții la probleme de unul singur, își unește eforturile pentru a fi mai productiv, poate exprima ceea ce simte pentru a găsi un sfat, empatie sau sprijin moral.
Capacitatea noastră de conectare este esențială în leadership pentru că este una dintre abilitățile de reziliență. Reziliența este un set fundamental de abilități pentru a ne reveni după perioade dificile sau cu stres ridicat, în momentul în care ne simțim într-un blocaj mental sau emoțional.
Cunosc foarte mulți CEO sau directori cu funcții importante, care nu sunt prezenți nici măcar în rețeaua profesională LinkedIn. Desigur, a avea un profil personal de Facebook este o opțiune care ține de felul în care fiecare dorește să-și protejeze viața privată. Însă prezența într-o rețea profesională aduce foarte multe beneficii care să reducă sentimentul de singurătate. Gândiți-vă doar la multitudinea de resurse de înțelegere a leadershipului, a provocărilor aduse de momentul prezent, multitudinea de articole din care puteți învăța sau din care vă puteți inspira în luarea deciziilor, mai ales în momentele de ambiguitate și incertitudine pe care le traversați.
Ca să nu mai vorbim de cealaltă ”rețea de sprijin”, cea internă. Din ce în ce mai multe companii investesc în dezvoltarea capacității de networking a liderilor lor, networking intern, fără de care în companiile largi, globale, matriciale este foarte greu să ai acces la resurse sau la informații. Iar astăzi, odată cu creșterea simțitoare sau generalizarea lucrului de acasă, a fi în contact cu diverși oameni care pot contribui la capacitatea ta de a lua decizii bune și la timp nici nu necesită discuție.
- ”Mutarea” din acel loc numit singurătate
Singurătatea aduce după sine multe dezbateri interne, semne de întrebare, îndoieli, sentimentul de neputință. Este greu să vezi perspectiva pozitivă și să găsești soluții dintr-un asemenea loc. De aceea, simpla decizie de a te ”muta” din acel loc într-unul în care situația să aibă alte nuanțe este un lucru foarte înțelept.
Richard Branson spunea că vei putea găsi soluții de 1 milion $ dacă gândești ca și cum ai avea deja acel milion. Stephen Covey spunea, la rândul său: ”să pornești cu finalul în minte”. Pe scurt, a ieși din sentimentul de singurătate care te blochează înseamnă pur și simplu să vizualizezi viitorul ca și cum acesta s-ar fi întâmplat și ai fi avut deja soluția pe care o cauți, care nu îți dă pace și pe care nu îndrăznești s-o împărtășești cu oamenii din jurul tău, făcându-te să te simți singur.
Vă mai propun o perspectivă. De câte ori, în cariera voastră de lideri, văzând oameni care par singuri, retrași, izolați chiar, arătând lipsă de energie și de motivare, nu ați gândit și în felul acesta: ”ce să le fac? Nu pot fi terapeutul lor, de fiecare data…”. Dacă suntem pe deplin onești este imposibil să nu ne fi trecut asta prin cap, cel puțin de câteva ori, în decursul timpului. Oferirea de sprijin emoțional este una dintre responsabilitățile rolului de lider. Crează conectare și reduce sentimentul singurătății. Data viitoare când vă va trece această replica prin minte, opriți-vă o secundă și reflectați: oare nu aș putea fi eu acela?
-
Folosirea momentelor de singurătate pentru o reflecție mai profundă
O bună practică pentru liderii de la vârful organizațiilor ar fi să-și rezerve în fiecare săptămână un interval destul de generos, de 1,5 – 2 ore, de reflecție asupra lor înșile. Despre tot ce ține de capabilitatea lor emoțională și felul în care controlul și reglarea propriilor emoții influențează deciziile pe care le iau și relațiile cu cei din jur. Desigur, o astfel de rutină cere o disciplină de fier și putem găsi multe scuze pentru care să nu punem acest lucru în practică. Dacă două ore vi se pare mult, încercați măcar cu una.
Practica reflectivă capătă o valoare superioară în momentul în care se face împreună cu un coach. Coachingul executiv aduce într-o conversație reflectivă acele perspective care sunt legate de aspecte mai profunde ale identității liderului, de exemplu, felul în care acesta se își înțelege și se folosește de valorile și credințele sale sau felul în care se raportează la diferite situații pe care le percepe dificile, provocatoare și în care singurătatea începe să se facă resimțită.
-
Împărtășirea acestui sentiment cu oameni care au trecut prin această experiență
În acest caz, o singură atenționare pe care mi-aș permite s-o fac este alegerea acestor oameni. Un mentor bun te va sprijini să înțelegi, în primul rând, ce înseamnă pentru tine aceste momente de singurătate și își va împărtăși propria experiență fără să dorească să “te repare”. Pentru cineva care are responsabilități la vârful organizației un mentor poate fi găsit în rețeaua internațională a companiei. Sau chiar într-o companie “prietenă” cu care există relații bune de afaceri și parteneriat și în care liderii pot găsi împreună modalități de a se sprijinii unii pe ceilalți.
Aș încheia cu o mărturisire: am avut de multe ori sentimentul că sunt singură în ceea ce trebuie să-mi asum pentru prezentul și viitorul companiei mele. Nu cred că scapă cineva de acest sentiment. Mi-am revenit însă de fiecare dată, cu mai mult curaj și mai multă încredere că vom reuși împreună, deși suntem o echipă mică, vorbind cu cei din jurul meu. Clarificând încă o dată, și înc-o dată, ce valori ne leagă. Și trecând peste teama discuțiilor dificile pe subiecte care păreau sensibile, mai ales în perioadele grele.
Sunt decizii pe care va trebui să le iei întotdeauna singur. Însă nu în singurătate. Ci poate doar în liniștea momentelor de solitudine, când te întâlnești tu cu tine însuți.
