Jurnalismul constructiv. O viziune amplă este o viziune corectă (I)
Te uiți la știri? Cum te simți când te uiți la știri? Ce publicații citești? Te simți informat de tipul de jurnalism pe care îl consumi? Ce așteptări ai de la jurnalism? Dar speranțe? Ce poți face tu pentru a le îndeplini? Ce înseamnă jurnalism de bună calitate și cum ne deservește?
Despre jurnalimul constructiv am discutat cu Cathrine Gyldensted – jurnalist de investigație și de știri internaționale, cofondator al Constructive Journalism Network.
În 2011, Cathrine Gyldensted a pus bazele jurnalismului constructiv (Constructive Journalism/CoJo), bazat pe științe comportamentale – cum ar fi psihologia pozitivă, psihologia morală, neuroștiințele. Cathrine este autoarea mai multor cărți: From Mirrors to Movers. Five Elements of Positive Psychology in Constructive Journalism (2015), Handbook of Constructive Journalism (2014), Obama City – Power Structures in Washington DC. (2008). Împreună cu Karen McIntyre, a scris lucrarea „Constructive Journalism: Applying Positive Psychology Techniques to News Production”.
Foto: Robin Skjoldborg
CARE ESTE CEL MAI FRUMOS LUCRU PE CARE L-AȚI VĂZUT VREODATĂ?
Aceasta este prima întrebare pe care i-am adresat-o lui Cathrine Gyldensted. Mi-a răspuns prompt și zâmbind: „În afară de nașterea celor doi copii ai noștri, cred că cel mai frumos lucru pe care-l văd este momentul în care oamenii conștientizează o transformare în ei înșiși. Este impresionant momentul în care un om își asumă ceva, deplin și din toată inima – fără ca asta să genereze conflict, ci un spațiu pentru erudiție, calm și bună înțelegere. Aceste momente sunt rare, pentru că astfel de conștientizări cer mult curaj emoțional, dar sunt foarte frumoase.”
Așadar, întrebați-vă care este cel mai frumos lucru pe care l-ați văzut vreodată și examinați emoțiile pe care vi le provoacă întrebarea și efectul pe care acestea îl au asupra gândurilor voastre.
Suntem ce gândim, se spune. Iar calitatea gândurilor noastre depinde de informațiile pe care le primim și de cum le prelucrăm. Astfel, devenim ceea ce citim, ce ascultăm, ce privim, ce recepționăm.
Nu e suficient să ne concentrăm doar pe probleme, cum nu e suficient doar să supraviețuim. Pentru a progresa și a prospera trebuie să găsim soluții și să inovăm, iar pentru asta avem nevoie de o mentalitate pozitivă și constructivă.
JURNALISMUL NU DOAR REFLECTĂ LUMEA, CI O PUNE ÎN MIȘCARE.
Jurnalismul trebuie să ofere o viziune critică asupra lumii. Dar critic înseamnă analitic, nu negativ. Iar pentru a analiza, avem nevoie de informații din perspective diferite, atât negative, cât și pozitive.
Știrile și informațiile negative îi fac pe oameni să se simtă neajutorați, le dau senzația de zădărnicie, îi epuizează prin exces de compasiune (compassion fatigue), reduc toleranța, inspiră neîncredere în bunăvoința celorlalți și teama de necunoscut, generează instabilitate emoțională etc. În consecință, oamenii încep să evite știrile, devenind neimplicați și dezinformați.
Este nevoie de jurnalism concentrat pe progres și soluții, cu o abordare cuprinzătoare, contextuală, care să adauge perspective noi, diferite, complementare, care să ni-i prezinte pe oameni acționând, nu numai în rol de victime pasive. Avem nevoie de o relație bună între jurnalism și public, iar aceasta se consolidează prin speranță și prin credința că are sens să acționăm, că oamenii sunt capabili, putenici și relevanți și pot construi o lume mai bună.
Rolul jurnalismului este nu numai să reflecte lumea, ci și să o pună în mișcare.
CE ESTE JURNALISMUL CONSTRUCTIV
Cathrine Gyldensted a inițiat conceptul de jurnalism constructiv după ce unul dintre oamenii pe care îi intervieva, aflat într-o situație foarte dificilă, a început să-i vorbească nu numai despre dificultățile cu care se confrunta, ci și despre ce învățase din acele circumstanțe nefericite și în ce fel i se schimbase viața în bine. Acela a fost punctul de cotitură pentru Cathrine, aflată atunci la începutul carierei sale în jurnalism. Aceasta a devenit interesată de psihologia pozitivă și, în timp, a inițiat conceptul de jurnalism pozitiv, pe care îl definește astfel:
„Jurnalismul constructiv se bazează pe psihologia pozitivă, pe cercetare, pe tehnici de depolarizare, se orientează pe viitor, pe soluții pentru progres, pe speranță; sunt evitate victimizarea și tehnicile de tipul „drama vinde” („if it bleeds, it leads”) etc.
Jurnalismul constructiv adaugă o nouă dimensiune la felul în care se raportează despre viața de pe glob, pentru că oferă o perspectivă mai cuprinzătoare, mai bogată, mai corectă.
Jurnalismul constructiv are cinci elemente cheie: lărgește mintea (expand the mind), stimulează inteligența (storm the brain), schimbă întrebarea (change the question), raportează cum trebuie (tell it right), pune lumea în mișcare (move the world).
Admirația și venerația generează
mai mult conținut viral decât frica sau furia.
CE ESTE PSIHOLOGIA POZITIVĂ
Jurnalismul constructiv se bazează pe psihologia pozitivă, care examinează și promovează modalități realiste de generare și dezvoltare a stării de bine pentru oameni și comunități. Aceasta este o ramură a psihologiei, lansată de Martin Seligman, în 1998.
„Pentru a înțelege conceptul de psihologie pozitivă, trebuie să pornim de la conceptul de psihologie. Psihologia clasică se ocupă cu boala, cu ceea ce nu funcționează bine. Dar, pe la începutul anilor ’90, psihologii au început să se întrebe de ce psihologia nu se ocupă și cu studiul a ceea ce funcționează în viață, precum și cu determinarea, asigurarea și dezvoltarea modalităților prin care se ajunge la funcționalitate și la starea de bine. Psihologia pozitivă caută să răspundă la întrebarea: „Ce face ca viața să merite trăită?”
Este un domeniu foarte sofisticat – se ocupă cu speranța, cu reziliența, cu iubirea, cu creșterea post-traumatică, studiază circumstanțele superioare ale umanității. Psihologia pozitivă îi învață pe oameni să spere, le arată cum se pot dezvolta și cum pot crește în urma unei traume, îi învață reziliență. Putem să le facem oamenilor viața mai bună”, ne împărtășește Cathrine.
Psihologul Martin Seligman indică cinci elemente care stau la baza stării de bine a oamenilor: emoții pozitive (positive emotions), implicare și dăruire (engagement), relații (relationships), sens și semnificație (meaning) și succes (accomplishment). Pe baza acestora, jurnalismul constructiv a dezvoltat tehnici prin care în reportaje sunt evocate emoții pozitive, se pune accent pe viitor, pe soluții, colaborare, speranțe, învățăminte, implicare, se discută despre cauze și efecte, despre evoluție și dezvoltare.
DIFERENȚA DINTRE „POZITIV” ȘI „CONSTRUCTIV”
Este important să facem diferența dintre conceptele „pozitiv” și „constructiv”.
„Spre deosebire de jurnalismul pozitiv, jurnalismul constructiv nu dă doar o stare bună, ci informează, cercetează, aprofundează, prezintă soluții, are impact”, spune Cathrine Gyldensted.
Altfel spus, jurnalismul pozitiv prezintă informații cu valoare emoțională pozitivă, dar fără mare însemnătate pentru societate (ex. Pisica a fost salvată din copac, Un bărbat salvează o femeie de la înec). Jurnalismul constructiv prezintă în mod analitic informații cu relevanță și impact pentru societate.
DE CE DRAMA VINDE?
Se știe că „drama vinde” („if it bleeds, it leads”). Dar de ce este așa și oare nu trebuie să mai știm și altceva?
În cartea sa, Five Elements of Positive Psychology in Constructive Journalism, Cathrine prezintă faptul că cercetările realizate de Universitatea Carolina de Nord sugerează că cititorilor le rămân în memorie poveștile și informațiile care prezintă și partea bună a lucrurilor. Oamenii depun mai mult efort cognitiv atunci când analizează atât aspectele negative ale unei situații, cât și pe cele pozitive.
Un final constructiv captează atenția, inspiră încredere și generează implicare. Iar admirația și venerația generează mai mult conținut viral decât frica sau furia.
„Se spune că „drama vinde” pentru că se credea că ce nu merge bine (catastrofa, conflictul) are valoare de știre. Dar, să ne gândim, oare chiar este așa? Eu cred că mai mare valoare de știre o au acordul, colaborarea, soluțiile pe care oamenii le găsesc pentru a construi un viitor mai bun. „Drama vinde” este doar o paradigmă veche, cu care pur și simplu ne obișnuisem și o luam ca atare”, punctează Cathrine.
Citiți și: Jurnalismul constructiv. Rolul depolarizator al jurnalismului (II)
Articol preluat din numărul 260 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.